Pr. Ghiuzan Iosif Născut la: 03.01.1898, Adjudeni Hirotonit la: -, - Decedat la: 02.12.1932, - Înmormântat la: Adjudeni Obs: Decedat în drum spre Iasi
2 decembrie 1932 473. Pr. Iosif Ghiuzan S-a născut la Adjudeni în ziua de 3 ianuarie 1898; a studiat în Seminarul episcopal din Iaşi şi în Colegiul "Brignole-Salle" din Genova, unde a fost sfinţit preot în anul 1925. În timpul Primului Război Mondial a trebuit să întrerupă studiile pentru a satisface serviciul militar, ca sanitar militar în spitalele armatei. Întors în ţară, a fost un timp vicar la Iaşi şi apoi paroh la Dărmăneşti, judeţul Bacău. În ultima vreme suferea de o afecţiune gastro-intestinală şi, agravându-se boala, a plecat la clinicile universitare din Iaşi pentru operaţie. La plecare, l-au dus la gară pe o targă, cu felinarele aprinse, credincioşii din Dărmăneşti. În tren, după ce a trecut de staţia Bârnova, a decedat. De la gara Iaşi a fost adus la episcopie cu maşina de la Salvare. A fost înmormântat în cimitirul satului natal, Adjudeni. În anul 1957 osemintele lui au fost reînhumate în biserica din Adjudeni, în mormântul pr. Anton Tălmăcel. * * * Figuri ilustre S-a născut la Adjudeni, în ziua de 15 ianuarie 1898. A urmat studiile seminariale la Iaşi, Sarzana şi Genova. A fost sfinţit preot la 20 decembrie 1924, după care, întors în ţară, a activat ca vicar la Parohia Iaşi, profesor şi prefect la Seminarul "Sfântul Iosif" din Iaşi, director al Şcolii de dascăli de pe lângă Seminarul diecezan, confesor şi capelan la Institutul "Notre Dame de Sion" din Iaşi, secretar al episcopului Mihai Robu. În perioada 17 octombrie 1930 - 2 decembrie 1932 a deţinut funcţia de paroh "provizoriu" la Dărmăneşti. A suferit de pe urma unor afecţiuni gastro-intestinale murind subit, în tren, în dreptul staţiei CFR Bârnova, la 2 decembrie 1932. Ceremonialul oficial al înmormântării, prezidat de episcopul Mihai Robu, a avut loc în catedrala din Iaşi, iar la rugămintea familiei, pr. Ghiuzan a fost înmormântat în cimitirul din localitatea natală. La scurt timp după întoarcerea în ţară, pr. Ghiuzan a început o colaborare fructuoasă la revista "Lumina creştinului", fiind pătruns de ideea importanţei presei catolice în viaţa Bisericii locale. A fost un colaborator apropiat al Mons. Anton Gabor, în numeroasele acţiuni pe care acesta le-a întreprins în domeniul presei în perioada respectivă. A făcut parte din comitetul de construire a localului Institutului "Presa Bună" şi de cumpărare, în anul 1926, a tipografiei diecezane. În această calitate a semnat la 27 februarie 1928 "Actul de constituire al Institutului "Presa Bună"", alături de episcopul Mihai Robu şi de preoţii Dumitru Romila şi Petru Pal, urmând să facă parte şi din comitetul administrativ al institutului alături de preoţii Gheorghe Peţ şi Bronislau Falewski. De menţionat faptul că în perioada octombrie 1927 - noiembrie 1928, el l-a suplinit la conducerea Institutului "Presa Bună" pe Mons. Anton Gabor, care, în aceeaşi perioadă, administra Parohia Gherăeşti. O fotografie publicată de revista "Lumina creştinului" în numărul dublu iulie/august 1928 ni-l înfăţişează pe părintele cărturar I. Ghiuzan la momentul festiv al inaugurării localului Institutului "Presa Bună" alături de elita ziariştilor catolici ieşeni din acea epocă: ep. Mihai Robu, pr. Gheorghe Peţ, Mons. Anton Gabor, pr. Dumitru Andrieş, pr. Dumitru Romila, pr. Bronislau Falewski. În calitate de secretar episcopal, el a avut prilejul de a-l însoţi pe ep. Mihai Robu în satele catolice, cu prilejul vizitelor canonice, recomandând parohilor şi credincioşilor să sprijine presa catolică şi opera diecezană "menită să aducă roade îmbelşugate, pentru că o carte este un predicator neîntrerupt". În revista "Lumina creştinului", pr. I. Ghiuzan a publicat numeroase articole, precum: prezentarea vieţilor unor sfinţi, relatări privind sfinţirea de biserici şi diverse alte corespondenţe de actualitate, cronica vizitelor canonice ale ep. Mihai Robu, poezii, cronici literare, recenzii, prezentări ale ultimelor apariţii editoriale la Editurile "Presa Bună" şi "Serafica" ş.a. S-a făcut remarcat şi prin seria de articole, publicate ani de-a rândul, prelucrare după lucrările scriitorului Alban Stolz, sub titlul "Salutare îngerească". La moartea pr. I. Ghiuzan, Mons. Anton Gabor l-a omagiat, în paginile revistei "Lumina creştinului", pe colaboratorul său, mort la doar 34 de ani şi pe care îl aprecia drept un "preot pentru binele sufletesc al cititorilor prin scrisul lui atât de atrăgător", iar Almanahul "Presa Bună" din anul 1933 scria următoarele: "La 2 decembrie (1932) a încetat din viaţă unul dintre cei mai harnici colaboratori ai Institutului "Presa Bună", atât de bine cunoscut tuturor prietenilor şi cititorilor noştri. Întors din străinătate a ocupat diferite funcţiuni la Iaşi, ocupându-se un an şi cu conducerea Editurii "Presa Bună"". La rândul său, Almanahul "Viaţa" editat de Ordinul Fraţilor Minori Conventuali din România a publicat în numărul din anul 1933 o scurtă notă biografică, deplângând moartea tânărului ziarist catolic pr. Iosif Ghiuzan, "preot după inima lui Dumnezeu". (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 12/2007, p. 11)

înapoi la pagina precedentă