Pr. Tocanel Petru, OFMConv. Născut la: 03.11.1911, Barticesti Hirotonit la: 04.04.1937, Luizi-Calugara Decedat la: 01.12.1992, Roma Înmormântat la: Roma, în cimitirul Campo Verano Obs: Reînhumat la Seminarul din Roman
1 dec 1992 472. Pr. Petru Tocănel S-a născut la Barticeşti în ziua de 3 noiembrie 1912 şi a intrat în Seminarul din Hălăuceşti în 1926. A făcut profesiunea simplă la Săbăoani la 20 august 1932, iar cea solemnă la Luizi-Călugăra la 20 august 1935. A fost sfinţit preot la 4 aprilie 1937 la Luizi-Călugăra, continuând perfecţionarea studiilor la Roma. Şi-a luat doctoratul în teologie; a obţinut doctoratul în dreptul roman şi oriental; a obţinut diploma de avocat la Sacra Rota Romana, apoi în poligrafie, diplomatică şi arhivistică la Arhivele de Stat din Roma; a activat ca profesor la Facultatea Pontificală a ordinului, apoi ca rector şi guardian la Colegiul "La Vigna"; de două ori (1956-1966) a fost asistent general; a fost prefect al Comisiei Juridice pentru Noua Redactare a Constituţiilor Ordinului. A fost profesor inegalabil: 35 de ani profesor la Institutul Utriusque Juris din Lateran, 28 de ani (1946-1973) a predat dreptul bizantin şi dreptul oriental antic-mediteranean, 35 de ani (1946-1981) a predat metodologia juridică şi sporadic, conform programei de învăţământ, papirologia, peste 26 de ani (1955-1981) a predat normele generale. A desfăşurat o activitate ştiinţifică prodigioasă: 105 comentarii asupra legilor şi documentelor ecleziastice, 54 de studii juridice şi canonice, 15 cărţi editate, pe lângă numeroasele cursuri, 150 de teze de doctorat în drept canonic şi în "utroque jure" pe care le-a condus personal, peste 200 de voturi şi sentinţe pentru dicasteriile Curiei Romane, lucruri care erau considerate cele mai autentice. Papa Paul al VI-lea l-a ales printre colaboratorii săi cei mai de seamă. A fost profesor la Universităţile din Lateran, Urbaniana, Seraficum. Pentru mult timp a fost vicedirector şi apoi director al revistei "Apollinaris", care cuprinde cele mai multe dintre scrierile sale. Cu trudă şi sârguinţă a adunat peste 40.000 de volume pentru biblioteca provinciei. Numit rector al Institutului Franciscan din Roman, a venit bucuros în ţară, dar s-a reîntors la Roma pentru a-şi îngriji flebita. I s-a amputat piciorul stâng, dar nu a supravieţuit. A fost înmormântat la 3 decembrie 1992 la Roma. * * * Figuri ilustre S-a născut la 3 noiembrie 1911 la Barticeşti (NT), a studiat la seminariile din Hălăuceşti şi Beiuş, precum şi la Academia Teologică din Luizi-Călugăra şi la Facultatea Teologică Pontificală "Sfântul Bonaventura" din Roma. A fost sfinţit preot la 4 aprilie 1937 la Roma. Va rămâne în "Cetatea Eternă" pentru a-şi continua studiile superioare, susţinându-şi în anii Celui de-al Doilea Război Mondial cele două doctorate în teologie şi în dreptul canonic şi civil. A obţinut, de asemenea, diplome speciale în dreptul oriental antic, în paleografie etc. S-a distins la Roma, prin opera sa ştiinţifică (comentarii de legi şi documente bisericeşti, studii juridico-canonice ş.a.), prin prelegerile de la catedră în calitate de profesor (1946-1981), de scriitor şi director al revistei Apollinaris a Institutului Utriusque Iuris. A fost, de asemenea, un vrednic colaborator al Curiei Romane, fiind unul dintre consultanţii preferaţi ai congregaţiilor romane. În ultimele două decenii, numeroşi biografi s-au aplecat asupra studiului vieţii şi operei preotului franciscan şi savantului Petru Tocănel, văzut de contemporanii săi drept un model şi un ghid spiritual. De asemenea, Provincia "Sfântul Iosif" din România l-a omagiat constant pe acest fiu al României, creatorul unei vaste opere culturale, ce va fi publicată în anii următori de către Academia Istorico-Juridico-Teologică "Petru Tocănel", de pe lângă Institutul Teologic Franciscan din Roman. Pr. Petru Tocănel s-a aplecat cu asiduitate şi asupra cercetărilor privind istoria Bisericii noastre locale în baza unor ample documentări efectuate în arhivele Congregaţiei "De Propaganda Fide", şi a Curiei Generale a OFMConv, ambele în Roma. Ar fi dorit, desigur, să-şi întregească informaţiile ştiinţifice şi cu documente din arhivele interne româneşti, lucru imposibil însă în anii regimului ateu-comunist. Petru Tocănel s-a impus ca un adevărat model istoriografic catolic românesc, punând bazele, în anii '50, unui impresionant proiect istoriografic privitor la istoria Bisericii Catolice din România. Este vorba de o operă grandioasă proiectată în zece volume, din care a reuşit însă să publice doar volumul al treilea, în două părţi (Padova, 1960; 1965). "Prin cele două volume de istorie - scrie biograful său, pr. Maximilian Pal - Petru Tocănel participă la reînnoirea Europei Orientale. O istorie fascinantă, datorită spiritului adânc de care dă dovadă autorul, datorită documentelor adunate, fără de care nu putem înţelege activitatea înfloritoare a ordinelor şi congregaţiilor în această parte a Europei, ca şi a Bisericii Catolice din aceste ţinuturi". Materialul arhivistic şi biografic recoltat de pr. P. Tocănel este imens şi este de presupus faptul că istoricul român a lucrat intens pentru finalizarea proiectului său istoriografic. Nu a mai reuşit să publice însă nici un volum, deoarece moare la 1 decembrie 1992 într-o clinică medicală din Roma. Surse de referinţă în istoriografia catolică românească sunt şi articolele publicate de Petru Tocănel în revista Buna-Vestire, care apărea tot la Roma. Amintim aici articolele dedicate mitropolitului Calinic Miclescu, primatul Bisericii Ortodoxe Române, părintelui martir Maximilian Kolbe, organizării Misiunilor din Bulgaria, Valahia, Moldova şi Transilvania, precum şi articolul intitulat Franciscanii Minori Conventuali şi limba română. În preambulul acestui articol, autorul scria că toţi catolicii români, indiferent de originea lor etnică "şi în toate timpurile au vorbit româneşte. (...) Cu toată deosebirea lor de origine, catolicii au avut o limbă comună, care era limba ţării, limba poporului, în mijlocul căruia convieţuiau de mai multe generaţii, limba moldovenească, limba valahă, fără de care convieţuirea şi relaţiile sociale nu ar fi fost posibile". Deschiderea arhivei Petru Tocănel va oferi, credem, istoricilor noi informaţii cu privire la dimensiunile operei, rămase în manuscris, a marelui savant român. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 7/2006, p. 11)

înapoi la pagina precedentă