Pr. Dânca Petru, OFMConv. Născut la: 11.01.1916, Pildesti Hirotonit la: 11.05.1941, Luizi-Calugara Decedat la: 21.08.2008, Halaucesti Înmormântat la: Pildesti
S-a născut în satul Pildeşti, comuna Cordun, judeţul Neamţ, la 11 ianuarie 1916, fiind fiul lui Petru Dâncă şi al Anei, născută Mârţ din Pildeşti. După ce a absolvit cinci clase primare în satul natal, în toamna anului 1929 a intrat în Seminarul Franciscan din Hălăuceşti, unde a absolvit cinci clase liceale. În anul 1934 a intrat în Noviciatul Franciscan din Hălăuceşti iar la 4 octombrie 1935 a depus voturile simple în cadrul Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, Provincia "Sfântul Iosif" din România. Între anii 1935 şi 1942 şi-a continuat formarea intelectuală şi spirituală la Luizi-Călugăra şi tot aici la 4 octombrie 1938 a făcut profesiunea solemnă, consacrându-se astfel definitiv lui Dumnezeu în Ordinul Franciscan. După trei ani, la 11 mai 1941, a fost hirotonit preot la Luizi-Călugăra de către episcopul Mihai Robu. A activat mai întâi ca vicar la Luizi-Călugăra până în septembrie 1943, când a fost trimis în Transilvania, fiind numit paroh de Dicăneşti, jud. Bihor. În decembrie 1944 a revenit în Moldova şi a fost numit paroh la Faraoani, unde a rămas timp de doi ani. În toamna anului 1946 este trimis din nou în Transilvania, unde va activa în ritul greco-catolic mai întâi ca vicar la Oradea, Sanislău şi ca paroh la Bilbor, lângă Topliţa. Odată cu instaurarea regimului comunist, care a desfiinţat Biserica Greco-Catolică, părintele Petru s-a reîntors în Moldova şi a fost numit vicar la Faraoani. În dimineaţa zilei de 13 martie 1949, satul Faraoani a fost înconjurat de Securitate, iar "preoţii - cum scrie părintele Petru într-un memoriu - au fost arestaţi, legaţi ca nişte răufăcători şi aruncaţi într-un camion şi duşi la Securitatea din Bacău". În perioada următoare părintele Petru împreună cu ceilalţi preoţi şi credincioşi arestaţi va parcurge calvarul interogatoriilor Securităţii, fiind supus la torturi grele pentru a da declaraţii compromiţătoare. Anchetele au durat un an şi jumătate, după care a fost dus la Galaţi şi judecat de Tribunalul Militar din acest oraş. Părintele Petru a fost condamnat la 6 ani muncă silnică pentru vina de a fi predicat împotriva regimului comunist. Perioada de detenţie dintre anii 1949 şi 1955 a executat-o la Canal, la închisoarea din Gherla şi la Baia Sprie, unde timp de un an a muncit în subteran la mina de plumb. La 11 martie 1955, la expirarea sentinţei, a fost eliberat şi în perioada următoare a activat ca vicar în diferite parohii: Luizi-Călugăra, Galaţi, Gherăeşti şi ca paroh la Iugani, iar din 20 decembrie 1956 a fost numit paroh de Pustiana, unde a lucrat mult la consolidarea bisericii parohiale. Din toamna anului 1958 până în 1961 a activat ca vicar la catedrala "Sf. Iosif" din Bucureşti, administrând totodată şi Parohia Ploieşti, preoţii de aici fiind arestaţi. În ziua de 16 decembrie 1961, pe când era vicar la catedrala din Bucureşti, părintele Petru a fost arestat a doua oară împreună cu alţi preoţi franciscani şi dus la Securitatea din Bacău. Aici a fost din nou anchetat şi supus la alte chinuri (a fost pălmuit, bătut, pus la curentul electric), după care a fost condamnat la şapte ani muncă silnică, dintre care a executat doar trei la Jilava şi la Luciu Giurgeni. În anul 1964, ca urmare a decretului de graţiere, a fost eliberat. A stat în închisoare 8 ani, 7 luni şi 13 zile. După a doua perioadă de detenţie, 1961-1964, a activat mai întâi ca vicar la Cleja, şase ani ca paroh la Poiana Negri, iar între anii 1978 şi 1982 a slujit din nou la Cleja ca paroh. În anul 1982 s-a pensionat, rămânând la Cleja. În anul 1985 a fost transferat la Slănic Moldova, unde a rămas împreună cu fr. Gheorghe Dâncă (frate de sânge al părintelui şi frate franciscan care acum se află în conventul din Prăjeşti) până în anul 1990, când a fost mutat la Vatra Dornei pentru a-l ajuta pe pr. provincial Iosif Sabău. Din anul 1991 a făcut parte din Conventul din Hălăuceşti îndeplinind pentru o perioadă şi slujirea de guardian al comunităţii. Tot aici, la 11 mai 2001, şi-a sărbătorit jubileul de 60 de ani de preoţie. A trecut la cele veşnice la Hălăuceşti joi, 21 august 2008, la ora 9.20, după o perioadă de suferinţă, pe care a primit-o cu aceeaşi credinţă şi seninătate care i-au caracterizat întreaga viaţă. A stat într-un spital din Iaşi două săptămâni, după care o lună în Parohia Hălăuceşti. Ultimele zece zile a stat la pat. În ziua de 23 august 2008, începând cu ora 9.00, a avut loc la Pildeşti sfânta Liturghie de înmormântare. * * * Figuri ilustre Preotul franciscan conventual Petru Dâncă s-a născut la 11 ianuarie 1916 la Pildeşti şi a urmat cursurile Seminarului Franciscan de la Hălăuceşti şi pe cele ale Academiei Teologice de la Luizi Călugăra. A fost hirotonit preot la 11 mai 1941, la Luizi-Călugăra, activând apoi în parohiile Luizi-Călugăra, Dicăneşti (Bihor) şi Faraoani. A fost arestat la 13 martie 1949, în legătură cu evenimentele dramatice de la Faraoani din aceeaşi zi. Acuzat că ar fi organizat “gărzi parohiale”, a fost supus unei anchete dure la Securitatea din Bacău - “a fost bătut cu parul la tălpi, torturat cu şocuri electrice şi tras de barbă!” -, după cum mărturisea pr. Gh. Pătraşcu. Prin sentinţa nr. 695, din 30 august 1950, Tribunalul Militar Galaţi l-a condamnat la şapte ani de temniţă grea pentru “activitate contrarevoluţionară”. A urmat pentru pr. Petru Dâncă calvarul închisorilor comuniste de la Bacău, Galaţi, Canal, Gherla şi Baia Sprie. A fost pus în libertate la 11 martie 1955, activând apoi în parohiile Luizi-Călugăra, Galaţi, Gherăeşti, Pustiana şi catedrala “Sfântul Iosif” din Bucureşti. În perioada 1955-1961, preotul Petru Dâncă a fost urmărit de Securitate prin dosar informativ, deoarece era suspectat că desfăşura “activitate clandestină pe linia cultului franciscan”. Etichetat drept un “pericol deosebit pentru securitatea statului”, a fost arestat la 16 decembrie 1961 la Bucureşti şi transportat în arestul Securităţii din Bacău, unde a fost anchetat de ofiţerii Theodor Popa şi Roman Usurelu. Tribunalul Militar Iaşi, în deplasare la Bacău, l-a condamnat prin sentinţa nr. 7, din 4 februarie 1963, la 12 ani de muncă silnică pentru “uneltire contra ordinii sociale” şi la şapte ani de închisoare pentru delictul de “deţinere de publicaţii interzise”. Prin decizia nr. 107, din 3 aprilie 1963, Tribunalul Militar Bucureşti i-a redus pedepsele la şapte şi respectiv patru ani de închisoare corecţională. Pe durata anchetei şi a procesului, pr. Petru Dâncă a fost acuzat de a-i fi ajutat material pe unii preoţi aflaţi cu “domiciliu obligatoriu”, de a fi devenit “cureaua de transmisie” între Vatican şi superiorul franciscanilor, pr. Mihai Dămoc, de a fi informat Vaticanul în legătură cu persecuţia Bisericii Catolice şi a Ordinului Franciscan din România, de a-i fi îndemnat pe săteni să nu accepte confiscarea proprietăţilor agricole şi înscrierea în C.A.P.-uri, iar pe tineri să boicoteze activităţile pseudo-culturale comuniste, de a fi deţinut “publicaţii interzise”, precum Predicile lui Colombo şi Cuceritorul de culmi de Pier Giorgio Frassati etc. A trecut prin închisorile de la Bacău, Jilava, Luciu Giurgeni şi Ostrov, fiind graţiat de restul pedepsei prin decretul nr. 411, din 24 iulie 1964. La eliberare a refuzat propunerea Securităţii de a deveni informator, motiv pentru care a fost din nou urmărit informativ până în ianuarie 1988. A fost etichetat de securişti drept un “element duşmănos” şi “fanatic religios”, pentru simplul motiv că asculta posturi de radio occidentale, purta corespondenţă cu preoţii din străinătate, dar şi cu călugăriţe originare din România, şi întreţinea legături cu preoţii franciscani din ţară care fuseseră condamnaţi în anul 1963 în cadrul loturilor “Petru Albert”, “Ştefan Apostol” şi “Mihai Dămoc”. După anul 1964 a activat în parohiile Cleja, Poiana Negri, Slănic Moldova, Vatra Dornei şi Hălăuceşti. A murit la 21 august 2008, la Hălăuceşti. Pr. Petru Dâncă rămâne una dintre figurile ilustre ale Bisericii noastre locale în anii grei ai persecuţiei comuniste şi ai rezistenţei prin credinţă. Credinţa puternic mărturisită şi non-compromisul cu prigonitorii Bisericii sunt cele două valori în care pr. Petru Dâncă a crezut cu tărie şi care îl înscriu în galeria eroilor noştri anticomunişti. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 11/2012, p. 11)

înapoi la pagina precedentă