Pr. Albert Petru, OFMConv. Născut la: 16.02.1919, Pildesti Hirotonit la: 14.09.1947, Halaucesti Decedat la: 14.07.2012, Galati Înmormântat la: Nisiporesti
S-a născut la 16 februarie 1919, în satul Pildeşti, comuna Cordun, jud. Roman, azi jud. Neamţ, fiul lui Ianuş şi al Veroanei. A absolvit şcoala primară în satul natal, după care, în ziua de 9 septembrie 1934 a intrat în Seminarul franciscan din Hălăuceşti. Din august 1939 şi până în august 1940 a făcut noviciatul la Săbăoani. La 8 august 1941 a făcut prima profesiune a voturilor. Până în iunie 1942 a urmat cursurile Seminarului mic şi cele ale liceului, luând examenul de bacalaureat la Liceul "Ferdinand" din Bacău. Din toamna anului 1942 şi până în primăvara anului 1944 a urmat Şcoala de Ofiţeri în Rezervă din Bacău pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent. Din anul 1944 şi până în anul 1948 a urmat cursurile Seminarului Teologic din Luizi-Călugăra. La 15 august 1946 a făcut profesiunea solemnă la Luizi-Călugăra. La 14 septembrie 1947 a fost hirotonit preot de către ep. Marcu Glaser, în biserica din Hălăuceşti. Între anii 1948 şi 1949 a fost vicar în Parohia Săbăoani. Din octombrie 1949 şi până în iunie 1953 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie Romanică, secţia franceză, luând examenul de stat la Universitatea din Bucureşti. Ulterior a slujit în următoarele parohii: 30 iulie 1953 - 18 octombrie 1955: vicar econom la Parohia Iaşi, 18 octombrie 1955 - 1 septembrie 1959: vicar cu sediul la Moineşti, 1 septembrie 1959 - 1 septembrie 1960: paroh la Nisiporeşti, 1 septembrie 1960 - 21 iunie 1961: vicar la Hălăuceşti, 21 iunie 1961 - 31 iulie 1964 a fost arestat, anchetat doi ani de zile, judecat, condamnat şi deţinut în închisorile comuniste, 8 august 1964 - 22 iunie 1965 a fost numit paroh la Pustiana, fără drept de funcţionare, 22 ianuarie 1965 - 2 decembrie 1967 a fost numit vicar III la aceeaşi Parohie Pustiana, 2 decembrie 1967 - 15 ianuarie 1968 a fost numit vicar la Piatra Neamţ, 15 ianuarie 1968 - 1 iulie 1970 a slujit ca vicar la Mărgineni, 1 iulie 1970 - 1990 a îndeplinit oficiul de paroh la Nisiporeşti. Din anul 1990 până în anul 1992 s-a ocupat ca director de Seminarul Franciscan care a început să funcţioneze în mod provizoriu în casa parohială din Nisiporeşti, fiind mai apoi transferat la Roman; între anii 1992 şi 1994 a fost rector al Institutului Teologic Franciscan de la Roman. Din anul 1994 şi până în anul 2001 a fost responsabil al revistei "Mesagerul sfântului Anton" în limba română, fiind de comunitate mai întâi în conventul din Nisiporeşti, iar apoi în cel din Galaţi. A decedat la 14 iulie 2012 la Galaţi şi a fost înmormântat la Nisiporeşti. * * * Figuri ilustre Născut la 16 februarie 1919 la Simioneşti, comuna Pildeşti, judeţul Neamţ, Petru Albert a urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hălăuceşti şi pe cele ale Facultăţii de Filologie din Bucureşti. A fost sfinţit preot la 14 septembrie 1947, activând ulterior în parohiile Săbăoani, Iaşi, Moineşti, Nisiporeşti, Pustiana, Piatra Neamţ, Mărgineni. A fost rector al Institutului Teologic Franciscan din Roman (1992-1994), activând apoi la conventele de la Nisiporeşti şi Galaţi. Timp de un deceniu a fost urmărit informativ de Securitate, deoarece se manifestase ca un adversar al regimului comunist, condamnase aşa-zisele adunări ale “preoţilor democraţi” de la Târgu Mureş, Gheorgheni şi Cluj, a informat Occidentul despre starea de spirit a populaţiei catolice, arestarea episcopilor şi a preoţilor. Era călăuzit de ideea că regimul comunist din România era destul de şubred, motiv pentru care îi îndemna pe confraţii săi preoţi la atitudine noncolaboraţionistă! De asemenea, pr. Petru Albert şi-a manifestat compasiunea faţă de deţinuţii politici aflaţi în închisori, unde “erau bătuţi fără mil㔠de “agenţii călăi ai Securităţii”, şi unde trebuiau să îndure “foamea, frigul, durerile şi mizeria”. În sfârşit, el a adus un elogiu preoţilor catolici care înfruntau persecuţiile comuniste, arătând că acestea “au existat şi există şi în prezent, dar ele întăresc Biserica pentru a rezista împotriva duşmanilor”. Pr. Petru Albert a fost arestat la 17 iunie 1961 de către securistul Toma Polac, deoarece fusese catalogat drept un “pericol deosebit pentru siguranţa statului”, el fiind primul reţinut în cadrul loturilor “Albert” - “Dămoc” - “Budău” şi “Apostol”. Doi ani a fost anchetat cu duritate de Toma Polac şi Mihai Wolf, fiind obligat să semneze zeci de declaraţii mincinoase. În mod dramatic, martori provenind din mediile catolice au fost obligaţi să recite la proces texte ce le fuseseră impuse de anchetatori, scopul fiind acela de a susţine “probele de vinovăţie”, care urmau să garanteze trimiterea în puşcărie a pr. Petru Albert. Întregul proces a fost de altfel o farsă judiciară, al cărei obiect era condamnarea delictului de opinie şi anihilarea acelor reprezentanţi ai Bisericii Catolice care revendicau dreptul la libertatea de conştiinţă. În sfârşit, prin procesul farsă din anul 1963, Securitatea urmărea să producă dezbinări în rândurile clerului catolic, precum şi între preoţi şi credincioşi. Prin Sentinţa nr. 6 din 22 ianuarie 1963, pr. Petru Albert a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi în deplasare la Bacău la 12 ani muncă silnică pentru delictul de “uneltire contra ordinii sociale” şi la opt ani de închisoare pentru infracţiunea de “deţinere de publicaţii interzise”. Colegiul Militar de pe lângă Tribunalul Suprem i-a redus însă pedeapsa la opt ani de închisoare corecţională. A trecut prin închisorile comuniste de la Bacău, Jilava, Giurgeni, Ostrov şi Salcia, fiind apoi graţiat de restul pedepsei prin decretul 411/31 iulie 1964. În închisorile comuniste şi-a exasperat torţionarii prin criticile aduse regimului Dej, iar după eliberare i s-a deschis din nou dosarul de urmărire informativă deoarece era considerat de securişti drept un “element fanatic” şi continua să aducă elogii preoţilor care manifestaseră o atitudine “dârz㔠în puşcăriile comuniste. Împotriva pr. Petru Albert a fost mobilizată o reţea de informatori, recrutaţi dintre cunoscuţii acestuia, cărora cel urmărit le făcea diverse destăinuiri. Pr. Petru Albert rămâne una dintre figurile ilustre ale rezistenţei anticomuniste prin credinţă, un model de ataşament faţă de Biserică şi valorile credinţei catolice din România. A murit la 14 iulie 2012 la Galaţi. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 12/2012, p. 11)

înapoi la pagina precedentă