Pr. Proschinger Johann, OFMConv. Născut la: 02.01.1925, Falticeni Hirotonit la: 26.10.1952, Alba-Iulia Decedat la: 28.05.2013, Suceava Înmormântat la: Suceava
S-a născut la 2 ianuarie 1925 la Fălticeni din părinţii Maria şi Franţ. A absolvit Şcoala Generală de 6 clase în anul 1937 la Rădăuţi, Seminarul Liceal Franciscan din Hălăuceşti în anul 1943 şi Institutul Teologic din Alba-Iulia în anul 1952. A făcut profesiunea simplă, în cadrul Ordinului Franciscan Minor Conventual, în anul 1948 şi profesiunea solemnă la 3 iulie 1952. Conform dosarului de la contabilitatea Episcopiei de Iaşi, în perioada 14 septembrie 1949 - 7 ianuarie 1950 a lucrat la CFR Câmpulung şi apoi de la 9 noiembrie 1950 până la 4 martie 1952 la Topitoria de In Dorneşti. A fost sfinţit preot la 26 octombrie 1952 la Alba-Iulia de către ep. Alexandru T. Cisar. A activat ca vicar la Oţeleni (1 decembrie 1952 - 15 mai 1955), Galaţi (15 mai - 15 octombrie 1955), Siret (15 octombrie 1955 - 1 februarie 1956), Răducăneni (1 februarie - 1 iulie 1956), Huşi (1 iulie 1956 - 1 octombrie 1958), Hălăuceşti (1 octombrie 1958 - 1 noiembrie 1960), paroh la Cotnari (1 noiembrie 1960 - 1 aprilie 1967), Suceava (1 aprilie 1967 - 1 iunie 1990), Hălăuceşti (1 iunie 1990 - 1 martie 1991), Galaţi (1 martie 1991 - 10 septembrie 2000). La 1 august 1997 s-a pensionat. Din septembrie 2000 s-a stabilit la Suceava, ajutând la activităţile din parohie. Pe când era paroh de Cotnari a reparat biserica din localitate şi a coordonat un timp ridicarea vechii biserici din Sprânceana, dărâmată la 14 mai 2006 pentru a face loc zidirii unei noi biserici. Pe când era paroh de Suceava a construit lăcaşul de cult de la Moara, devenit între timp biserică parohială. De numele pr. Proschinger este legată şi introducerea reformei liturgice în Moldova după 1967 când a introdus prima dată în Suceava altarul cu faţa spre popor, folosind rugăciunile de la Liturghie în limba română. Mulţi ani la rând a celebrat, cu ocazia hramului, Liturghia în limba germană la Cacica şi Gura Humorului. În lucrarea Biografia preotului Johann Proschinger (Bucovina), Cezarina Adamescu aminteşte un fapt mai puţin cunoscut din viaţa părintelui: "Părintele Johann, român de etnie germană, a avut parte de o tinereţe zbuciumată şi plină de primejdii, marcată profund de ororile unui război nedrept în care a trebuit să suporte prizonieratul, deportarea, vicisitudinile unui drum lung de mii de kilometri străbătut pe jos din îndepărtata Siberie - experienţă dureroasă, la limita suportabilului, în care, nu de puţine ori, era să-şi piardă viaţa. Abia după război, când lucrurile se mai liniştiseră, a putut să-şi desăvârşească studiile teologice şi să fie uns cu înalta demnitate a sacramentului Preoţiei (...) La întoarcere, mii de kilometri străbătuţi cu piciorul, în plină iarnă, mâncând te miri ce rămăşiţe de hrană găsite pe câmp, ori poamele uscate din copacii rămaşi după bombardament, în picioare. Aproape degerat, cu sănătatea şubrezită, părintele Johann s-a întors în România, unde se născuse şi unde avea încă rude (...) Nu vorbea niciodată de calvarul îndurat în timpul războiului. Îşi purta suferinţa cu demnitate, gândindu-se că şi Isus Cristos îndurase chinuri inimaginabile din partea oamenilor". La 28 octombrie 2012 a celebrat în biserica din Suceava Liturghia de mulţumire pentru cei 60 de ani de preoţie. A cerut celor prezenţi cu acea ocazie să-l însoţească cu rugăciuni şi, cu lacrimi în ochi, a spus că vrea să fie înmormântat în Suceava, unde i-a fost şi inima mereu. În aceeaşi carte citată, autoarea subliniază: "Prin ţinuta sa impecabilă, printr-o atitudine morală fără cusur, o delicateţe în gesturi şi cuvinte şi un program riguros de viaţă religioasă. Pedant, meticulos, chibzuit, excesiv de îngrijit, pus «la patru ace», cu o aproape obsesivă nevoie de curăţenie interioară şi exterioară, părintele Hans devenise proverbial pentru că arăta întotdeauna ca scos din cutie. Disciplină şi organizare impecabile în toate: în parohie, în viaţa cotidiană, care nu e străină de viaţa parohiei ci se împletesc armonios. Nimeni nu-i putea reproşa nimic, în nici o privinţă şi nici nu i-ar fi trecut prin cap cuiva o asemenea nedelicateţe. Virtutea carităţii şi a milei faţă de bătrâni şi de bolnavi, atenţia către copii şi către tineri, spiritul organizatoric desăvârşit, precizia de pendulă elveţiană cu care săvârşea oficiul liturgic precum şi deschiderea către activităţile laicilor, i-au cucerit pe toţi, în cele din urmă". A trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de marţi, 28 mai 2013 (ora 8.45), în locuinţa proprie din Suceava. A fost asistat în ultimele momente de pr. Iosif Păuleţ. De mai mult timp părintele era bolnav, fiind îngrijit de cei apropiaţi. Liturghia de înmormântare a avut loc în biserica "Sfântul Ioan Nepomuk" din Suceava vineri, 31 mai 2013, începând cu ora 10.30, după care părintele răposat depus în cavoul preoţilor din cimitirul "Pacea".

înapoi la pagina precedentă