Pr. Herghelegiu Dumitru Născut la: 04.09.1915, Cotnari Hirotonit la: -, - Decedat la: 20.05.1994, Bacau Înmormântat la: Margineni
Originar din satul Cotnari, născut la 4 septembrie 1915, a intrat în Seminarul catolic din Iaşi la data de 8 octombrie 1927. Seminarul era atunci lângă Episcopia Romano-Catolică. La 18 noiembrie 1929 a fost mutat în clădirea de pe Copou, ocupată până atunci de studenţii medicinişti. În Seminar, tânărul Dumitru Herghelegiu s-a remarcat prin evlavie, ascultare şi disciplină. Suflet deschis înzestrat de bunul Dumnezeu cu o minte ageră la învăţătură, după terminarea filozofiei, împreună cu alţi seminarişti, a fost trimis la Roma, la "Pontificio Ateneo Urbaniano De Propaganda Fide". În 1939 este sfinţit preot şi în ziua de 29 mai 1940 este laureat în "Sacra Teologia", "Cum laude probatus". Reîntors în ţară, ocupă diferite posturi de vicar, paroh şi director la "Presa Bună". A activat cu zel în localităţile Focşani, Paşcani, Iaşi, Dărmăneşti, Bucureşti, Turnu Severin, Craiova, Mărgineni şi cel mai mult la Moineşti, unde a fost paroh 25 de ani. Ieşind la pensie, s-a retras la Bacău, continuând să-şi desfăşoare activitatea sacerdotală la parohia din localitate sau în alte parohii, unde era solicitat. Toţi cei care l-au cunoscut şi-au dat seama de calităţile deosebite cu care l-a înzestrat bunul Dumnezeu: blând, smerit, vesel, cu spirit poetic şi mai ales de muzician, concertele date la orgă sau pian fiind mult apreciate. După o scurtă boală, a trecut la Domnul vineri, 20 mai 1994. Înmormântarea a avut loc în cimitirul din Parohia Mărgineni. * * * Necrolog 20 mai 1993 193. Pr. Dumitru Herghelegiu S-a născut la Cotnari la 4 septembrie 1915 şi a intrat în Seminarul din Iaşi la 8 octombrie 1927. Seminarul era atunci lângă episcopie. La 18 noiembrie 1929 Seminarul a fost mutat în clădirea de pe Copou, ocupată până atunci de studenţii medicinişti. Suflet deschis, înzestrat cu o minte ageră la învăţătură, după terminarea filozofiei, împreună cu alţi seminarişti, a fost trimis la Roma, la Pontificio Ateneo Urbaniano "De Propaganda Fide". A fost sfinţit preot la 18 martie 1939, la Roma. La 29 mai 1940 era doctor în teologie la Universitatea Gregoriană din Roma. În anul 1947 a absolvit Conservatorul de Muzică din Iaşi. A activat ca vicar parohial la Focşani (1940-1941) şi Iaşi (1941-1946); apoi a fost paroh la Dărmăneşti (1946-1947), vicar la Iaşi (1947-1950), paroh la Săveni-Gropniţa (1950 - 15 octombrie 1951), vicar la catedrala "Sf. Iosif" din Bucureşti (15 octombrie 1951 - 1 septembrie 1958), vicar la Mărgineni (1 septembrie 1958 - 1 septembrie 1959) şi paroh la Moineşti (1 septembrie 1959 - 1984). Pensionându-se, s-a retras la Bacău în locuinţa proprie, ajutând în pastoraţie la Parohia Bacău. A fost înmormântat în cimitirul parohial din Mărgineni. * * * Figuri ilustre S-a născut la 4 septembrie 1915, la Cotnari şi a urmat cursurile Seminarului "Sfântul Iosif" din Iaşi şi pe cele ale Ateneului Urbanian "De Propaganda Fide" din Roma, unde a obţinut doctoratul în teologie. A fost sfinţit preot la Roma, la 18 martie 1939, iar după întoarcerea în ţară a activat în Parohiile Focşani (1940-1941), Iaşi (1941-1945; 1946-1949), Dărmăneşti (1945-1946), Săveni (1950-1951), catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti (1951-1958), Mărgineni (1958-1959) şi Moineşti (1959-1984). În perioada 1943-1945 a urmat cursurile Conservatorului din Iaşi. După pensionare s-a stabilit la Bacău, ajutând în pastoraţie la Parohia "Sfântul Nicolae". Moare la 20 mai 1993, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Mărgineni. Pr. Dumitru Herghelegiu a fost urmărit prin dosar informativ de către Securitate, fiind acuzat de faptul că ar fi manifestat o atitudine antisovietică şi anticomunistă, a refuzat să participe la acţiunile antibisericeşti organizate de comunişti în anii 1950-1951, a păstrat legătura cu unii preoţi urmăriţi de Securitate şi ar fi trimis în Occident informaţii despre măsurile represive luate de regimul comunist împotriva Fraţilor Şcolilor Creştine din Bucureşti. În sfârşit, a fost acuzat de faptul că în perioada în care s-a aflat la conducerea revistei "Lumina creştinului" ar fi "propovăduit lupta Bisericii contra comunismului". La 28 aprilie 1941, ep. Mihai Robu l-a numit pe pr. D. Herghelegiu în funcţia de director al revistei "Lumina creştinului", exprimându-şi speranţa că acesta avea să conducă publicaţia "cu mult zel şi multă tragere de inimă, ridicând-o la un nivel mai înalt şi sporind numărul cititorilor". La 8 mai 1943, ep. Mihai Robu a numit un comitet de conducere al Institutului "Presa Bună", prilej cu care pr. D. Herghelegiu a primit funcţia de vicedirector. Deşi s-a aflat în fruntea revistei în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial, publicaţia diecezană a ajuns la nivelul de performanţă pe care-l avusese în perioada directoratului Mons. A. Gabor, dublându-şi practic paginile. Ca o noutate, sunt publicate în această perioadă studii extinse, precum cele ale pr. Ioan Mărtinaş, dedicate istoriei Bisericii Catolice din Moldova. De asemenea, publicaţia se bucură de colaborarea unor autori valoroşi, precum preoţii Dumitru Matei, Iacob Ferenţ, şi laicii Charlotte Sibi şi Emanuel Florens. Directorul D. Herghelegiu însuşi este un autor prodigios, publicând anual zeci de articole, având o tematică diversă, dintre care se remarcă susţinerea rubricii "Intenţiunea generală lunară". În numărul din luna decembrie 1943 al revistei "Lumina creştinului", pr. D. Herghelegiu a adresat abonaţilor un apel călduros pentru susţinerea publicaţiei, el luându-şi totodată angajamentul de "a redacta revista (...) în mod impecabil, din toate punctele de vedere". Acelaşi îndemn l-a adresat abonaţilor pentru susţinerea Institutului "Presa Bună", pe care pr. D. Herghelegiu îl aprecia drept "cea mai puternică armă modernă de apostolat". Într-un articol publicat în numărul 1/1944 al revistei, părintele menţiona că era decis să continue, chiar şi cu sacrificii, opera Mons. A. Gabor, operă care era în acelaşi timp "interpretul în România al Apostolatului Rugăciunii". Totodată, el îşi exprima speranţa într-un "viitor mai bun" al revistei, care în acele vremuri dificile îşi "continua mersul ei cu un avânt tot mai mare. (...) Dacă n-ar fi fost la mijloc un ideal, n-ar mai fi existat (...)", scria acesta în articolul sus-citat. Din păcate, în aprilie 1944, revista îşi suspendă apariţia, din cauză că Tipografia "Presa Bună" a fost evacuată la Beiuş, de unde nu s-a mai întors vreodată la Iaşi. În anul 1945 apare un singur număr al revistei - pe lunile ianuarie-martie, la Tipografia "Progresul", iar în anul 1948 revista apare cu alte denumiri. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 5/2013, p. 11)

înapoi la pagina precedentă