Pr. Pârtac Ioan Născut la: 24.06.1927, Rachiteni Hirotonit la: 08.12.1954, Oradea Decedat la: 18.04.1996, Cacica Înmormântat la: Cacica
S-a născut la data de 24 iunie 1927 în satul Răchiteni. După absolvirea şcolii primare în satul natal, în septembrie 1939 intră în Seminarul diecezan din Iaşi. A urmat cei 8 ani ai Seminarului liceal "Sfântul Iosif" şi apoi începutul studiilor teologice timp de un an, înfruntând vitregiile anilor grei de război şi ai perioadei de mari cumpănă care a urmat după instaurarea regimului comunist ateu. După moartea lui Stalin în 1953, şi-a continuat pregătirea teologică şi a fost hirotonit la 8 decembrie 1954. După hirotonire a activat ca vicar parohial la Văleni între 1954-1958 şi un an la Iaşi unde, pentru că a înţeles că trebuie să facă apostolat în rândul tineretului expus ideologiei comuniste atee, i s-a intentat o farsă de proces politic şi a fost condamnat la 8 ani de temniţă grea, din care a executat 6 ani în condiţiile pe care le ştiau comuniştii. Eliberat în 1965, lucrează vreo zece luni ca vicar parohial la Hălăuceşti, de unde, în octombrie 1965 este transferat ca paroh de Săbăoani. La 1 martie 1972 este transferat ca paroh la Huşi. De la 1 octombrie 1978 şi până la data decesului a activat la Cacica. Cinstitor fervent al Maicii Preacurate, a fost omul providenţial pentru învigorarea pietăţii mariane, legate de acest loc sfânt şi de Madona Neagră de la Cacica. Aici, cu aceeaşi râvnă ca altă dată la Iaşi, s-a străduit să formeze o bibliotecă moral-religioasă parohială la dispoziţia tuturor doritorilor de instruire religioasă. A trecut la cele veşnice la 18 aprilie 1996. Înmormântarea a avut loc luni, 22 aprilie, la Cacica. * * * Figuri ilustre Născut la 24 iunie 1927, la Răchiteni, a urmat cursurile seminariilor din Iaşi şi din Alba-Iulia, fiind hirotonit preot la 8 decembrie 1954, la Oradea. În perioada 1955-1957 a activat în parohiile Văleni, Luizi-Călugăra şi Bacău, iar în următorii doi ani în Parohia Iaşi. La 10 aprilie 1959 a fost numit secretar la Institutul Teologic din Iaşi, decizia nemaifiind aplicată deoarece, în noaptea de 20 spre 21 mai 1959 a fost arestat de securitate. La originea arestării sale s-au aflat notele informative din dosarul care a fost creat de securitate pe numele său. În rezumat, pr. Pârţac era acuzat de a fi desfăşurat activităţi "duşmănoase" împotriva regimului comunist, prin "discuţiile ce le poartă cu credincioşii catolici", prin predicile sale şi prin legăturile pe care le avea cu studenţii catolici din Iaşi, cărora le împrumuta cărţi religioase din biblioteca parohială. Printre cărţile împrumutate de pr. Pârţac unor studenţi s-au aflat şi "Problema muncitorească", respectiv "Dicţionarul limbii române" al lui August Scriban, tipărite, în perioada interbelică, la Editura "Presa Bună" din Iaşi. De menţionat faptul că urmăritorii săi i-au creionat părintelui portretul unui "contrarevoluţionar" şi "anticomunist", după ce acesta din urmă ar fi condamnat, în cadrul unor convorbiri particulare, represiunea antireligioasă practicată de regimul comunist, îngrădirea libertăţilor religioase pentru elevi şi studenţi, îngrădirea libertăţii de conştiinţă pentru profesorii obligaţi de regim la o îndoctrinare forţată a elevilor şi a studenţilor, pericolul pentru conştiinţa tinerilor catolici a propagandei comuniste atee ş.a. La 28 aprilie 1959, securitatea ieşeană a luat decizia arestării pr. Ioan Pârţac, operaţiunea fiind pusă în aplicare în noaptea de 20 spre 21 mai 1959. Scena arestării este descrisă astfel de către sora Iucunda, care activa în parohie: "Pe la ora 12.00 noaptea au venit vreo şase civili (...) L-au sculat pe pr. Pârţac şi i-au început a face percheziţii (...) Îmi venea să strig la ei: "Hoţilor, tâlharilor, ce veniţi noaptea să ne tulburaţi somnul?" ?ştia sunt nişte criminali şi hoţi. Când l-au luat pe pr. Pârţac, mă uitam pe geam cum îl duceau şi îmi venea să strig: "Curaj, părinte, cu Dumnezeu înainte, fără frică" - dar am tăcut (...) Nu trebuie să-şi schimbe declaraţiile, că-l bat de-l ucid. Ştia sunt cruzi ca nişte fiare. Dumnezeu să-l ajute". Arestarea tânărului vicar de Iaşi a provocat stări de tristeţe, îngrijorare şi confuzie în mediul catolic, generând totodată reacţii de condamnare din partea unor preoţi, măicuţe şi laici. De exemplu, arestarea pr. Pârţac, cu doar câteva zile înainte de prima sfântă Împărtăşanie a provocat indignarea unuia dintre credincioşi, care se confesa astfel unui informator: "Adevăratul motiv al arestării este că pr. Pârţac era un preot foarte bun, era ca un tată pentru copii, îi învăţa catehismul şi era iubit de toţi. Ei nu iubesc deloc dezvoltarea Bisericii noastre şi cum văd un preot al lui Dumnezeu, imediat îl arestează pentru te miri ce". Procesul pr. Ioan Pârţac a avut loc în iulie 1959, iar prin Sentinţa nr. 427 din 22 iulie 1959, a fost condamnat la opt ani de închisoare corecţională pentru "răspândire de publicaţii interzise". Sentinţa a rămas definitivă după ce Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti, prin Decizia nr. 2283 din 1 septembrie 1959, i-a respins recursul. A fost încarcerat la Penitenciarul Iaşi, pentru executarea pedepsei, iar prin Decretul nr. 411/ 1964, pr. Ioan Pârţac a fost graţiat de restul pedepsei, fiind pus în libertate. După eliberare, a activat în parohiile Hălăuceşti, Săbăoani, Huşi şi, mai ales, la Cacica. "Cinstitor fervent al Maicii Domnului, a dezvoltat pietatea mariană la Cacica", se menţionează în lucrarea Necrolog. A murit la 17 aprilie 1996, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Cacica. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 3/2010, p. 11) * * * Necrolog 17 apr 1996 155. Pr. Ioan Pârţac S-a născut la 24 iunie 1927 în satul Răchiteni, comuna Mirceşti. După absolvirea şcolii primare în satul său natal, în septembrie 1939 a intrat în Seminarul diecezan din Iaşi. A urmat cei opt ani ai seminarului şi apoi începutul studiilor teologice timp de un an, înfruntând vitregiile anilor grei de război şi ai perioadei de mare cumpănă care a urmat după instaurarea regimului comunist ateu. După moartea lui Stalin, în 1953 şi-a continuat pregătirea teologică şi a fost hirotonit preot la Oradea la 8 decembrie 1954. A activat ca vicar parohial la Văleni (1954-1958) şi un an la Iaşi, unde i s-a intentat o farsă de proces politic şi a fost condamnat la opt ani temniţă grea, din care a executat şase ani. Eliberat în 1965, a lucrat vreo 10 luni ca vicar parohial la Hălăuceşti, de unde, în octombrie 1965, a fost transferat ca paroh la Săbăoani (1965 - 1 martie 1972), Huşi (1 martie 1972 - 1 octombrie 1978) şi Cacica (1 octombrie 1978 - 17 aprilie 1996). Cinstitor fervent al Maicii Domnului, a dezvoltat pietatea mariană la Cacica. A creat şi o bibliotecă la dispoziţia doritorilor de instruire religioasă. A fost înmormântat luni, 22 aprilie, în cimitirul parohial din Cacica.

înapoi la pagina precedentă