* * *
Figuri ilustre
Născut la Tecuci, la 27 noiembrie 1882, pr. Wilhelm Clofanda a urmat cursurile Seminarului "Sfântul Iosif" din Iași. A fost sfințit preot la 24 noiembrie 1906, la Iași, activând apoi în Parohiile Tămășeni (1906-1909) și Botoșani (1909-1969).
În anii persecuției comuniste s-a manifestat ca un adversar al regimului totalitar, exprimându-și aprobarea față de toate acțiunile pastorale ale episcopilor Anton Durcovici și Marcu Glaser. A adresat credincioșilor, de asemenea, îndemnuri la solidaritate față de preoții arestați, încurajându-i în păstrarea credinței strămoșești și a fidelității față de Sfântul Scaun. După arestarea, la 15 noiembrie 1950, pr. Gheorghe Petz, ordinarius substitutus al diecezei, pr. Wilhelm Clofanda a preluat jurisdicția canonică a Diecezei de Iași, în calitate de ordinarius substitutus. În aceeași zi, Securitatea din Botoșani i-a întocmit dosar de urmărire informativă și a pus în aplicare un plan conform căruia noul păstor al diecezei trebuia împiedicat, prin toate mijloacele, de a ajunge la Iași. În acest sens, milițienii din dispozitiv aveau ordin să-l dea jos din tren cu forța. Acest plan a reușit, iar pr. Wilhelm Clofanda a condus dieceza de la Botoșani, primind corespondența oficială de la Iași prin intermediul unor curieri și a pr. Andrei Asaftei. În perioada respectivă, noul ordinarius substitutus a condamnat amestecul statului comunist în problemele interne ale Bisericii (Adunarea de la Târgu Mureș, "Acțiunea Catolică" comunistă, problema statutului Bisericii Catolice, arestările în rândul preoților și credincioșilor etc.). Era perfect conștient de consecințele acțiunilor sale, arătându-se pregătit chiar să suporte martiriul pentru cauza Bisericii și păstrarea fidelității față de Sfântul Scaun.
În noaptea de 10 spre 11 martie 1951, pr. Wilhelm Clofanda a fost arestat în baza unui mandat al Tribunalului Militar Iași și depus în arestul Securității din Botoșani, unde a fost anchetat de securiștii Matusei Andreescu și Gheorghe Enoiu în baza unor chestionare trimise de la București. Ancheta care a urmat nu a reușit să descopere vreo culpă politică (fusese arestat pentru așa-zise "activități dușmănoase" împotriva regimului comunist), iar pr. Clofanda a declarat că nu va divulga aspecte ale vieții bisericești aflate sub "secretul profesional" și că "nu-i este frică de nimic (...) și că vrea să rămână statornic în credință" și fidelitate față de papa Pius al XII-lea. De asemenea, la desele amenințări că urma să sufere din cauza atitudinii sale noncolaboraționiste, pr. Clofanda a răspuns: "Pentru aceasta suntem preoți (...) și o suferință mai mare decât moartea nu poate fi". Din lipsă de probe care să-i ateste vinovăția, pr. Clofanda nu a putut fi trimis în fața Tribunalului Militar. Ca urmare a acestui fapt, la 17 iulie 1951, securistul D. Brânzei trimitea la București propunerea de a i se fixa pr. Clofanda "domiciliu obligatoriu, spre a fi împiedicat a-și desfășura activitatea dușmănoasă".
La 14 august 1951, Comisia Militară a M.A.I. a ordonat internarea pr. Clofanda în Colonia de muncă "Dunărea" (Penitenciarul Sighet), după ce acesta primise în lipsă o așa-zisă "condamnare administrativă". Avea să sufere foarte mult din cauza bolilor, fiind pus în libertate târziu, la 24 octombrie 1955. Întors la Botoșani, își va petrece ultimii ani din viață într-o atmosferă de teroare psihică, fiind amenințat de securiști cu rearestarea. De asemenea, a fost supus unor șicane, fiindu-i confiscați abuziv, printre altele, și stupii pe care îi îngrijea de mulți ani! A murit la Botoșani, la 23 martie 1969. Rămâne în istoria Bisericii noastre locale ca una dintre figurile ilustre ale rezistenței anticomuniste în anii grei de început ai persecuției și care a acceptat suferința închisorilor în locul "libertății" comuniste și a colaborării cu regimul ateu comunist.
(Dr. Dănuț Doboș, în Lumina creștinului, nr. 7/2009, p. 11)
* * *
Necrolog
23 mar 1969
122. Pr. Vilhelm Clofanda
Născut la Gherăești în anul 1883, a intrat în Seminarul episcopal din Iași în ziua de 24 august 1894 și a fost sfințit preot la Iași în ziua de 26 noiembrie 1906. Toată activitatea preoțească, cu excepția intervalului 1907-1909, când a fost paroh la Tămășeni, a desfășurat-o în orașul Botoșani. S-a stins din viață la Botoșani, după o lungă suferință, și a fost înmormântat în cimitirul din acest oraș.