* * *
Figuri ilustre
Preotul franciscan Anton Tălmăcel s-a născut la 10 mai 1896 la Hălăucești. A urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hălăucești și ale Seminarului Diecezan din Iași, fiind trimis ulterior pentru cursuri de specializare în teologie la Roma, la Colegiul "Seraphicum". A fost sfințit preot la 22 iunie 1924 la Roma de episcopul Dominic Jaquet, iar după întoarcerea în țară a activat în parohiile Hălăucești, Săbăoani, Adjudeni, Faraoani și Târgu Trotuș. Cea mai mare parte a activității sale și-a desfășurat-o la Adjudeni (1927-1940; 1946-1957), unde a și murit la 27 martie 1957. Autorii lucrării "Necrolog" i-au făcut următorul portret: "A fost un renumit predicator popular și a sădit în sufletul credincioșilor săi evlavia pentru sfânta Liturghie și primirea deasă a sfintei Împărtășanii".
Cu toate că nu a fost arestat de către autoritățile comuniste, ca mulți dintre confrații săi preoți franciscani și diecezani deopotrivă, preotul Anton Tălmăcel a fost urmărit permanent de Securitatea română, deoarece se manifestase după anul 1948 ca un opozant al regimului ateo-comunist instalat la putere în mod fraudulos în România. Astfel, în anul 1949 Direcția Generală a Securității Poporului din București a ordonat Direcției Regionale a Securității Iași să strângă un "material compromițător" împotriva părintelui Tălmăcel, cu scopul întocmirii unui dosar penal care să fie folosit în cadrul unui proces politic. Urmare acestor dispoziții, părintele Tălmăcel a fost urmărit pas cu pas, inclusiv cu ocazia participării sale la hramurile din satele Sagna, Răchiteni, Săbăoani ș.a., atenția securiștilor fiind concentrată pe conținutul predicilor ținute, care puteau influența starea de spirit a credincioșilor catolici. Un document al Securității din anul 1950 consemna faptul că preotul Anton Tălmăcel, "după felul în care predică în biserică este un element care caută să țină trează atenția maselor catolice în sensul de a nu se îndepărta de credință". În anul 1952, Securitatea a deschis pe numele părintelui Tălmăcel un dosar individual de urmărire informativă, sub pretextul că acesta desfășura "activități de subminare" a regimului comunist, păstra legături cu preoții franciscani, dar și cu alte "elemente reacționare" urmărite de autorități, iar în cadrul unor predici îi îndemna pe credincioși să frecventeze în mod regulat biserica.
Adevărata culpă politică pe care autoritățile au adus-o părintelui Tălmăcel se referea la faptul că acesta a manifestat o atitudine de condamnare a așa-zisei adunări a preoților "democrați" organizată de regimul comunist la Târgu Mureș. Acțiunea de urmărire informativă a părintelui Anton Tălmăcel s-a desfășurat însă cu mare dificultate, deoarece Securitatea nu a dispus de suficienți informatori capabili să semnaleze "manifestările dușmănoase" ale celui urmărit. De asemenea, nu a putut fi probată nici implicarea părintelui Tălmăcel într-o tentativă de "reorganizare a franciscanilor clandestini din România". În ultimii ani din viață, părintele Tălmăcel va rămâne un critic la adresa regimului comunist, securiștii consemnându-i în anul 1955 următoarea opinie: "Trăim într-un regim de teroare completă. Comuniștii se poartă cu poporul în mod barbar, încât putem să ne închipuim că lumea este condusă de cele mai sălbatice animale (...). Dacă se poartă așa cu populația civilă, ne putem închipui cum se poartă cu deținuții politici (...)". Potrivit opiniei părintelui Anton Dancă, părintele Anton Tălmăcel a fost "otrăvit cu arsenic pus în cafea, după ce stătuse la masa de prânz împreună cu doi securiști, care la plecare l-au încuiat în sufragerie, luând cu ei cheia din ușă, ca să nu se poată interveni rapid pentru salvarea lui".
(Dr. Dănuț Doboș, în Lumina creștinului, nr. 10/2010, p. 11)
* * *
Necrolog
17 mart 1957
106. Pr. Anton Tălmăcel
S-a născut la Hălăucești în ziua de 27 septembrie 1896 și a studiat în seminariile franciscane din Hălăucești și Roma, unde a fost sfințit preot în ziua de 22 iunie 1924. În timpul Primului Război Mondial a fost și el nevoit să-și întrerupă studiile pentru a lucra ca sanitar militar în spitalele armatei și abia după război a fost trimis în străinătate pentru studiile superioare teologice. La întoarcerea în țară a fost puțin timp cooperator la Parohia Săbăoani, apoi paroh la Faraoani, iar din anul 1927 - cu excepția intervalului 1940-1942 când a fost profesor la Hălăucești și 1942-1946, paroh la Târgu Trotuș - a fost paroh la Adjudeni, mărind biserica și construind casa parohială mare cu două nivele. A murit subit la Adjudeni, în ziua de 17 martie 1957, fiind înmormântat în biserica pe care a construit-o. A fost renumit predicator popular și a sădit în sufletele credincioșilor săi evlavia pentru sfânta Liturghie și primirea deasă a sfintei Împărtășanii, lucruri care s-au păstrat până în zilele noastre.