* * *
Figuri ilustre
S-a născut la 25 martie 1903, la Săbăoani, și a studiat la seminariile de la Hălăucești, Luizi-Călugăra și Roma. A fost sfințit preot la Roma, la 7 iulie 1929, iar după revenirea în țară a activat în calitate de profesor și director al Seminarului și Gimnaziului Franciscan de la Hălăucești, precum și în parohiile: Bacău, Botoșani și Hălăucești. În anul 1950, preotul Mihai Dămoc a fost arestat de Securitate, sub acuzația de a se fi solidarizat cu acțiunile episcopului martir Marcu Glaser privitoare la apărarea libertății Bisericii Catolice din România. Din lipsă de probe, în urma deciziei Comisiei Militare a M.A.I., a fost internat într-o colonie de muncă. A fost eliberat în anul 1951, activând apoi în Parohiile Botoșani și Hălăucești. În anul 1957 a fost numit în funcția de comisar general al OFMConv., iar în anul 1960 a participat la Fundata (IL) la înhumarea fostului superior al OFMConv., pr. Anton Bișoc.
Pe parcursul întregii perioade care a urmat eliberării sale, pr. Mihai Dămoc a fost urmărit de Securitatea din Bacău, care i-a întocmit dosar de urmărire informativă. În urma acuzațiilor grave care i-au fost aduse de urmăritorii săi ("Horia" și "Mircea": de exemplu, "a boicotat intrarea sătenilor catolici în G.A.C.-uri și a asigurat educația religioasă asiduă a tineretului"), comandantul Securității Regionale Bacău, Radu Dumitru, a propus la 15 decembrie 1961 arestarea preotului Mihai Dămoc împreună cu un grup numeros de preoți și intelectuali catolici, printre care s-au numărat pr. Iosif Chelaru, pr. Petre Albert, scriitorul Edgar Papu, Nicolae Hajdeu, pr. Martin Ghiuzan, Radu Hâncu ș.a. Ordinul de arestare, aprobat de ministrul adjunct al M.A.I., gen. Vasile Negrea, a fost pus în aplicare la 24 mai 1962. În ordonanța de reținere și în mandatul de arestare preventivă, semnate de anchetatorul penal Toma Polac, pr. Mihai Dămoc era învinuit de "uneltire contra ordinii sociale". Același Toma Polac l-a anchetat pe preotul Mihai Dămoc cu brutalitatea obișnuită, iar în ordonanța de punere sub învinuire din 12 iunie 1962 îi aducea acestuia din urmă următoarele acuzații: a informat conducerea OFMConv. de la Roma despre situația Provinciei Franciscane "Sfântul Iosif", despre prigoana antibisericească și arestările de preoți, despre starea de spirit a populației catolice; de a-i fi condus și organizat pe preoții franciscani la acțiuni contrarevoluționare și de subminare a regimului comunist, de a fi ascultat posturi de radio străine, de a-i fi ajutat financiar pe unii preoți urmăriți de Securitate sau aflați cu domiciliu obligatoriu la Fundata sau Perieți (IL), de a fi tăinuit existența unor colecții de cărți și reviste bisericești în podurile bisericilor din Luizi-Călugăra și Hălăucești ș.a.
La 22 ianuarie 1963, Tribunalul Militar Teritorial București, condus de președintele Andrei Dumitru, l-a condamnat pe preotul Mihai Dămoc la 15 ani de muncă silnică, pedeapsă care a fost redusă la 8 ani închisoare corecțională, în urma cererii de recurs depuse la 28 mai același an. În acest context, condamnatul Mihai Dămoc a fost preluat din arestul Securității Bacău și depus la Penitenciarul Bacău. La 14 martie 1964 a fost transferat la Penitenciarul Jilava, iar la 13 aprilie același an la Penitenciarul Gherla. Pe întreaga durată a detenției "a avut o comportare bună și nu a fost nevoie să fie pedepsit", după cum precizează fișa matricolă penală a deținutului Mihai Dămoc. A fost grațiat prin Decretul nr. 411/24 iunie 1964, și eliberat de la Penitenciarul Gherla la 31 iulie 1964. După eliberarea din temnițele comuniste a activat ca vicar parohial în Parohia Adjudeni. A trecut la cele veșnice la 7 martie 1969 la Mănăstirea "Sfânta Agnes" din București, fiind înhumat în cimitirul parohial din Săbăoani.
(Dr. Dănuț Doboș, în Lumina creștinului, nr. 10/2009, p. 11)
* * *
Necrolog
7 mar 1969
89. Pr. Mihai-Francisc Dămoc
S-a născut la Săbăoani în ziua de 25 martie 1903. Din cauza dificultăților războiului, a urmat școala de dascăli cu pr. Iosif Tălmăcel, pe atunci vicar la Săbăoani, apoi a mers împreună cu el la Răducăneni pentru a ține locul dascălului care era la război. După război a intrat în seminariile franciscane din Hălăucești, Luizi-Călugăra și Roma, unde a fost sfințit preot la 7 iulie 1929. La întoarcerea în țară a fost numit director și profesor în Seminarul din Hălăucești și timp de 18 ani a fost în fruntea Seminarului și a Gimnaziului înființat de dânsul la Hălăucești. Începând cu anul 1947 a fost trimis în pastorație la Bacău, Botoșani și Hălăucești. De la Hălăucești a fost arestat la 24 mai 1962 (a doua oară), prima dată la Bacău în anul 1950. A fost condamnat la 14 ani, iar la recurs pedeapsa a fost redusă la 8 ani; a fost eliberat prin grațierea din 1964. Eliberat, a fost numit vicar parohial la Adjudeni, de unde, mergând la București, fiind la Mănăstirea "Sf. Agnes", a murit subit. A fost înmormântat în cimitirul parohial din Săbăoani.