Sagna - Înălţarea Domnului
Adresa:	Str. Bisericii, nr. 39, 617395-Sagna, jud. Neamţ Tel.: + fax 0233/766056 E-mail: sagna@ercis.ro www.parohiainaltareadomnuluisagna.ro
Înfiinţare:	4 ianuarie 1950
Statistică:	Familii: 765 (481 înt. + 284 jum.) Credincioşi: 1959 Botezuri: 13 Prima Împărtăşanie: 20 Miruiţi: - Căsătorii: 9 Căsătorii mixte: 2 Înmormântări: 30
Parohia:	Sagna - "Înălţarea Domnului". Biserică zidită în perioada 1904-1907, sfinţită în mai 1907, mărită în anul 1970, renovată, resfinţită la 5 octombrie 1997; capela mortuară "Toţi Sfinţii", zidită în anul 2011.; fm: 868 (494 î. + 374 j.), cr: 2432
Filiale:	1. Piscu Rusului (1950) - 21 km; fm: 3 (0 î. + 3 j.), cr: 5; 2. Luţca (1950) - 3 km; fm: 6 (4 î. + 2 j.), cr: 14; 3. Vulpăşeşti - 5 km; fm: 2 (2 î. + 0 j.), cr: 8
Liturghii:	d: 09.00; 11.00; 17.00 (18.00); s: 08.00; 11.00; 17.00 (18.00); z: 07.00; 17.00 (19.00)
Preoţi:	Paroh pr. Fărcăşel Francisc Vicar pr. Budău Narcis-losif

Scurt istoric

Prezenţa catolicilor la Sagna nu poate fi demonstrată documentar până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Aceştia sunt menţionaţi pentru prima dată într-un raport anonim din 1776 despre situaţia catolicilor din Moldova. Cu siguranţă ei au venit cu mult mai devreme, dar ne lipsesc sursele documentare. Unii cercetători presupun că ei au sosit în Sagna după invazia tătarilor din 1682, când bejenari din satele Adjudeni şi Tămăşeni s-au refugiat în pădurile de peste Siret, găsind în stânga acestui râu proprietăţi agricole şi condiţii de viaţă mai bune. Această roire s-ar fi desfăşurat pe durata unui secol, astfel că Sagna apare menţionată în relaţia din 9 aprilie 1762 a prefectului misiunii, Ioan Hrisostomul Dejoanis. Informaţiile referitoare la catolicii din Sagna au rămas la fel de rare şi în cursul secolului al XIX-lea, cauza principală fiind statutul de filială pe care biserica din Sagna l-a avut timp de două secole.

După înfiinţarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (27 iunie 1884) şi constituirea Provinciei Franciscane din Moldova (26 iulie 1895), clerului diecezan i-au fost acordate 16 parohii, iar clerului franciscan 10 parohii. În urma decretul din 26 iulie 1895, clerului diecezan îi erau rezervate 16 parohii cu aproape 132 de biserici filiale şi 36.000 de credincioşi. Distribuirea parohiilor a fost făcută în mod echitabil, dându-se atât clerului franciscan, cât şi clerului diecezan parohii centrale, dar amestecate între ele, cu scopul ca preoţii diecezani să poată primi ajutor de la fraţi pentru spovezi, misiuni populare, predici şi alte forme de apostolat. Printre cele 16 parohii a fost şi Parohia Tămăşeni cu trei filiale: "Piscul Rus, Sagna şi Roman". În această perioadă, parohul de Tămăşeni, Alois Scaramucci a pregătit vizitele canonice la Sagna şi Tămăşeni din 1883 şi 1887 ale episcopului Nicolae Iosif Camilli. După păstorirea acestui paroh, Parohia Tămăşeni şi filialele sale au fost administrate de parohii de Adjudeni: Alfons Manfredi (11 octombrie 1887 - 11 august 1890), Iacob Mologni (1890-1893) şi Ernestus Herden (1893-26 iunie 1895). Apoi, după decretul din 1895, preoţii conventuali s-au retras din Parohia Tămăşeni, aceasta, împreună cu filialele Sagna şi Roman, fiind încredinţată preoţilor iezuiţi: pr. Iosif Lipaski (1895-1902), Alois Kulpa (1902-1903), Anton Szydlowski, Felician Czarlinski şi Iosif Mastaj. Prezenţa preoţilor iezuiţi la Sagna rămâne o pagină memorabilă în istoria acestor comunităţi, culminată cu noua biserică de cărămidă.

Prima biserică de lemn de la Sagna, având hramul Sfântul Ioan Botezătorul, a fost construită în anul 1830, aşa cum se menţionează în Statistica de starea cultului catolic din Moldova pe anii 1871-1872. În acelaşi an au mai fost construite biserici la Lespezi, Bârgăoani, Fărcăşeni, Ciucani (toate din lemn), Valea Seacă şi Bucium. Aceste biserici aveau statut de filiale. În anul 1873, a fost construită la Sagna o nouă casă dăscălească, pentru care s-a cheltuit suma de 1.518 lei şi 86 bani, o sumă importantă pentru acele timpuri. Parohul V. Ferenczy s-a preocupat în toată această perioadă atât de înzestrarea bisericii cu obiecte sacre şi liturgice, cât şi de efectuarea unor reparaţii la clădirea bisericii, înlocuirea sticlei ferestrelor, a mobilierului, înlocuirea altarelor şi a tabernacolului (în 1871) s.a. Succesorul său, parohul L. Scaramucci, s-a îngrijit, de asemenea, de înfrumuseţarea şi înzestrarea bisericii. Astfel, în 1883, a adus de la Iaşi două pietre sacre dăruite de episcopul Camilli.

Cu prilejul vizitei efectuate la 15 decembrie 1883 în Parohia Tămăşeni, episcopul N.I. Camilli a făcut următoarea descriere a bisericii filiale Sagna: "Sagna, sat mixt, dar unde catolicii, în număr de 610 sunt, de fapt, separaţi de schismatici, are biserică din lemn în bună stare şi dotată cu tot necesarul. Distanţa care separă acest sat de Tămăşeni este de trei sferturi de oră, mergând cu trăsura; aflându-se Sagna la dreapta Siretului, este nevoie ca acest râu să fie traversat, iar atunci când curentul distruge podul provizoriu, râul nu poate fi traversat decât cu aşa-zisa lundra, care este un fel de bărcuţă, dacă putem numi aşa un trunchi de copac scobit". Este important de menţionat faptul că, în relatarea respectivă, episcopul Camilli a făcut propunerea înfiinţării unei noi parohii la Roman, având ca filiale Sagna şi Băluşeşti. Locul Sagnei la parohia Tămăşeni urma a fi luat de filiala Buruieneşti. Aducerea filialei Băluşeşti, care în 1879-1880 fusese inclusă de episcopul Dehm parohiei Prăjeşti, se explica prin faptul că atât Romanul, cât şi Sagna nu aveau mijloacele necesare pentru întreţinerea unui paroh. Proiectul a eşuat însă, atât Sagna, cât şi Roman rămânând pe mai departe ca filiale ale Parohiei Tămăşeni.

La începutul anului 1902, parohul I. Lipski a luat hotărârea, de comun acord cu săgnenii, de a fi strânse fonduri financiare din donaţiile credincioşilor pentru noua biserică de piatră ce se dorea a fi construită la Sagna. În octombrie 1902 erau deja plătite circa 16 mii de cărămizi pentru noua biserică, iar la 11 februarie 1903 a fost plătită "arvuna" pentru maestrul Michaeli Grodnicki, care era şi constructorul bisericii, şi lui Demetrio Capiţa din Roman, unul dintre furnizorii de cărămidă pentru construcţia bisericii. Contractul privind noua clădire a bisericii a fost întocmit la 2 iulie 1903, fiind semnat de parohul de Tămăşeni şi de arhitectul Grodnicki şi legalizat la judecătoria Bîra la 13 octombrie 1905. Tot arhitectul Grodnicki este cel care, la 1 decembrie 1905, a primit comanda de a construi altarele bisericii. Un alt furnizor de cărămidă a fost Vasile Giurgi. Construcţia corului bisericii s-a făcut din lemn de stejar. În decursul celor cinci ani, cât a durat construcţia bisericii din Sagna, localnicii au participat aproape în fiecare duminică şi de sărbători la colectele în bani. La 20 martie 1903, Ministerul Cultelor a eliberat autorizaţia guvernamentală cu numărul 4187, privind construcţia bisericii filiale de la Sagna. Cererea fusese înaintată ministerului de parohul de Tămăşeni, iezuitul Alois Kulpa, la 11 martie acelaşi an. Aprobarea din partea vicarului general al Episcopiei de Iaşi, Iosif Malinowski, a fost acordată la 29 septembrie 1903. Peste patru ani, la 26 mai 1907, parohul de Gherăeşti, Andrei Czarnota, care era şi provicar foran, a cerut conducerii Episcopiei de Iaşi facultatea de a putea sfinţi biserica nouă din Sagna, dedicată "Înălţării Domnului", sau de a fi delegat pentru sfinţire un alt preot. Această aprobare a fost acordată la 27 mai 1907, prin delegatul episcopal Diomede Ulivi. În acelaşi an, la 27 iulie, la încheierea vizitei sale canonice la Sagna, episcopul Camilli s-a adresat de la altar credincioşilor care pe tot timpul inspecţiei canonice aşteptaseră în tăcere în biserică. Episcopul le-a mulţumit săgnenilor pentru frumoasa primire pe care au făcut-o păstorului diecezei de Iaşi, îndemnându-i totodată să termine amenajarea bisericii de care "Înalt Prea Sfinţia Sa se bucura foarte mult". Alături de binecuvântarea arhierească, episcopul Camilli le-a acordat săgnenilor 50 de zile de indulgenţă, îndemnându-i pe toţi să facă "din toată inima actul de pocăinţă".

Începând cu luna iulie 1907, biserica filială din Sagna a fost administrată de preoţii diecezani. Seria a fost deschisă de preotul Wilhelm Clofanda, numit verbal în iulie 1907, în timpul vizitei canonice a episcopului Camilli, şi în scris la 8 martie 1908. Succesorul lui W. Clofanda la Parohia Tămăşeni a fost Alexandru Iassinski, care s-a retras la 12 mai 1913. Comunitatea din Sagna a fost încredinţată apoi spre "administrare spirituală şi temporară" preotului franciscan Leon von Melsen. În perioada 12 mai 1913 - 17 septembrie 1914, Parohia Tămăşeni a fost administrată de parohii de Adjudeni, Nazaren Cipolloni (1913-1914) şi Celestin Vaes (1914-1914). La 17 septembrie 1914, a fost numit paroh la Tămăşeni preotul Emil Svirschi, după care a urmat preotul Gheorghe Anton (16 aprilie 1918 - 21 martie 1920). La 21 martie 1920 a fost numit paroh de Tămăşeni preotul Grigore Enariu, care a activat până în anul 1947. În perioada interbelică, Episcopia Catolică de Iaşi i-a acordat bisericii din Sagna calitatea de parohie vacantă, nebugetară. În această situaţie, la 12 septembrie 1935, episcopul M. Robu l-a numit pe preotul Carol Söhn, de puţin timp întors de la studii în străinătate, ca paroh extrabugetar la parohia vacantă Sagna, propunere acceptată la 26 septembrie acelaşi an de Ministerul Cultelor. Era una dintre situaţiile rare din istoria comunităţii din Sagna, de a avea un preot stabil în sat.

Ultimul paroh de Tămăşeni care a administrat filiala Sagna a fost preotul Mihai Chelaru. El a fost ajutat în păstorirea credincioşilor din filiala Sagna şi capela din Roman de vicarul parohial Anton Bişoc, care a fost foarte apreciat pentru activitatea sa de episcopul Anton Durcovici.

La 8 ianuarie 1950, visul de zeci de ani a credincioşilor din Sagna s-a împlinit. În acea zi, după multe insistenţe, părintele Chelaru a întocmit procesul verbal prin care parohul de Tămăşeni preda nou-înfiinţata parohie preotului Iosif Trancioveanu, primul paroh numit la Sagna. Redăm mai jos conţinutul acestui proces verbal, semnat de preoţii sus-menţionaţi, precum şi de feciorii de biserică Ioje Percă, Anton R. Balint, I. Bacoşcă şi I.M. Lucaci: "Astăzi, 8 ianuarie 1950, S. Sa Pr. Mihai Chelaru, paroh de Tămăşeni şi delegat al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, în conformitate cu adresa nr. 505 din 4 ianuarie 1950, în cadrele Sfintelor Slujbe de duminică, a citit decretul de numire a noului paroh de Sagna, pr. Iosif Trancioveanu, procedându-se, astfel, la predarea din partea Pr. M. Chelaru şi preluarea din partea Pr. Iosif Trancioveanu a acestei parohii de Sagna, cu toate obligaţiunile spirituale şi materiale, în conformitate cu inventarele existente". La acea dată, în Sagna erau 311 familii, cu 1203 de suflete. Când s-a înfiinţat Parohia Sagna, cu hramul "Înălţarea Domnului", i s-a încredinţat o filială situată la 12 km sud-est, numită Piscul Rusului, care avea nouă familii, cinci întregi şi patru jumătăţi, cu un total de 31 de suflete.

La trei ani după înfiinţarea Parohiei Sagna, preotul Anton Tălmăcel, paroh de Adjudeni şi protopop de Iaşi, face o primă vizită decanală la Sagna. Procesul verbal încheiat cu această ocazie este o mică oglindă a situaţiei constatate la faţa locului: "Am cercetat biserica şi sacristia şi am găsit toate în regulă şi curate. Clădirea bisericii e din cărămidă ridicată în 1904, acoperită cu tablă din 1907. Sunt 374 familii cu 1372 de suflete. Paroh este preotul Barnaba Rujanschi, din octombrie 1951 (succesor al pr. Iosif Trancioveanu)...". Biserica din Sagna, alături de cele din Roman şi Tămăşeni, a fost puţin afectată de cutremurul din noiembrie 1940. Oricum, la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a acestui lucru, dar mai ales faptului că devenise neîncăpătoare, biserica din Sagna a suportat în câteva rânduri, restaurări, fiind totodată mărită în mod substanţial.

În anul 1968, preotul paroh Gheorghe Lenghen, de comun acord cu sfetnicii săi din Comitetul parohial, alcătuiesc un deviz pentru extinderea şi reparaţia capitală a bisericii, care se ridica la suma de 180.000 (una sută optzeci mii) lei. Pentru obţinerea autorizaţiei de lucrări, preotul paroh se adresează Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, forul administrativ tutelar la vremea respectivă. Se insistă asupra insuficienţei spaţiului şi a accidentelor provocate de marea aglomeraţie: ameţeli, leşinuri, zăpuşeală, care stingheresc buna desfăşurare a serviciilor religioase. Chiar şi organele sanitare din comună recomandă mărirea spaţiului. Credincioşii din Sagna sunt gata să susţină lucrarea financiar şi cu zile de lucru, ca salahori. Aprobarea s-a dat cu mare greutate, toate trecând pe sub furcile caudine ale autorităţilor de partid şi de stat. Preotul Lenghen a făcut ceea ce a putut, iar urmaşul său, preotul Petru Gabor (1978-1990), a continuat lucrările. S-a lucrat ceva şi la casa parohială. Ulterior, parohul Ioan Jicmon (1990-2006) a făcut perfecţionări tehnice şi chiar a ridicat o nouă şi modernă casă, alături de cea veche, cu o sală mare de conferinţe şi diverse întruniri. Biserica mărită şi renovată a fost resfinţită la 5 octombrie 1997, de către Preasfinţitul Petru Gherghel.

dr. Dănuţ Doboş

* * *

Ştiri din viaţa parohiei
[2004] O nouă carte: Sagna. File de monografie istorică
[2004] Lansare de carte la Sagna
[2005] Administrarea Mirului
[2006] Un nou centru medico-social Caritas
[2006] În rândul ministranţilor
[2007] Cacica: Pelerinajul comunităţilor din Sagna, Satu Nou, Hălăuceşti şi Luncaşi
[2007] Vizită pastorală a PS Petru Gherghel
[2007] Campus pentru copii
[2007] Sagna-Săbăoani: Schimb de experienţă între tineri
[2008] Lansarea proiectului "O viaţă curată"
[2008] Parohia Sagna se lansează online
[2008] Primirea primei Împărtăşanie
[2008] Administrarea sacramentului Mirului
[2008] Campus parohial
[2008] Depunerea adeziunii la Scout
[2008] Serbarea cercetăşească
[2008] Misiuni populare
[2009] Ziua mamei - flori şi preţuire
[2009] Prima Împărtăşanie
[2009] Campus misionar
[2009] Primirea relicvelor fericitului Ieremia
[2010] Bucuria marii vacanţe
[2010] Funeraliile pr. Ioan Simon
[2010] Campus misionar familiar
[2010] Primirea relicvei însemnate a fericitului Ieremia
[2011] Campus "A venit vara bucuriei cu tânărul Ionică"
[2011] Campus dedicat familiei creştine ca educator al credinţei
[2011] Campus misionar pentru familii
[2012] Lansarea primului volum, Pentateuhul, din traducerea Vechiului Testament
[2012] Administrarea sacramentului sfintei Confirmaţiuni
[2012] Peregrinatio Mariae şi misiuni populare
[2013] Asociaţia Caritas Roman: Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, la Gherăeşti şi Sagna
[2014] Invitaţie la întâlnirea naţională de toamnă a terezinelor
[2014] Întâlnirea naţională de toamnă a terezinelor
[2014] "Aştept «să treziţi lumea»" - Un Advent "consacrat" al Bisericii
[2015] Săptămâna familiei
[2016] Pelerini spre milostivire la Cacica
[2016] Congregaţia "Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe", din nou în sărbătoare
[2016] Administrarea Mirului
[2017] Iaşi: Exerciţii spirituale pentru cercetaşi din Pildeşti, Adjudeni şi Sagna
[2018] Eroii din Primul Război Mondial (CI): Sagna
[2019] Un stagiu de formare diferit. Exerciţii spirituale la Paşcani pentru cercetaşii din Pildeşti, Sagna şi Prăjeşti
[2019] Corul "Juvenes Ecclesiae" în turneu la Gherăeşti şi Sagna
[2021] Celebrarea sacramentului Mirului
[2022] Ziua Tineretului 2022 în Decanatul de Roman - "Tineri, generaţii şi o zi împreună"
[2022] Jubileu de argint şi Ziua Recunoştinţei şi a Recoltei
[2024] Mai ancoraţi în credinţă, prin sacramentul Mirului