Iaşi - Adormirea Maicii Domnului
Adresa:	Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, 700064-Iaşi Tel.: 0232/212007; 0232/212003 E-mail: iasiamd@ercis.ro www.amdis.ro
Înfiinţare:	parohie foarte veche
Statistică:	Familii: 1463 (545 înt. + 918 jum.) Credincioşi: 2815 Botezuri: 88 Prima Împărtăşanie: 44 Miruiţi: 55 Căsătorii: 20 Căsătorii mixte: 53 Înmormântări: 40
Istoric:	Biserică zidită în perioada 1782-1789, sfinţită la 15 august 1789, restaurată şi mărită în perioada 1864-1866; catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină", construită în perioada 1992-2005, sfinţită la 1 noiembrie 2005; capelă în cimitirul "Eternitatea", construită în anul 1898.
Liturghii:	d, s: 08.00; 09.15; 11.00; 16.00; 18.00; z: 06.30; 07.30; 18.00; Surorile Providenţei: d, s: 09.30; z: 07.30; (07.00); Casa "Sfântul Iosif": d, s: 10.30; z: 07.00; Fraţii Şcolilor Creştine: d, s: 09.45
Preoţi:	Paroh pr. Iacobuţ Daniel Vicari pr. Balan Valeriu pr. Simon Ştefan-Emanuel pr. Fechetă Ciprian Preot colaborator pr. Ababei Viorel

Catolicii din Iaşi

(Lumina creştinului, mai 2004, p. 11)

Mărturiile istorice confirmă existenţa la Iaşi, încă de la începuturile vieţii urbane, a unei biserici romano-catolice. De-a lungul timpului a fost menţionată o biserică de lemn, apoi una de lemn cu fundament de piatră, ajungându-se, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, la actuala biserică de piatră.

Într-un privilegiu acordat franciscanilor în 1753, care solicitaseră ridicarea unei biserici de piatră în Iaşi, domnul Moldovei, Matei Ghica scria: "Încă din descălicătoarea ţării, din zilele altor luminaţi răposaţi domni, au avut ei biserică aici în Iaşi, şi nu numai aici în Iaşi, ci în toată Ţara Moldovei... de când ne-am pomenit, am apucat având ei biserică aici în Iaşi".

Potrivit tradiţiei, catolicii din Iaşi au construit o biserică în intervalul 1540-1594. Această biserică e menţionată în documente începând cu ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, în special în relatările şi însemnările unor călători străini. Lăcaşul de cult este menţionat începând cu anul 1586 de numeroşi misionari, printre care iezuitul Giulio Mancinelli, episcopul Petru Bogdan Baksich (1641) şi Marcu Bandini (1645). Acesta din urmă sugerează ideea că biserica închinată Adormirii Maicii Domnului ar fi fost construită de boierul Ioanachie, un dregător al domnului Vasile Lupu. De menţionat faptul că domnii Moldovei au acordat acestui lăcaş numeroase privilegii, aşa cum au făcut în 1711 Dimitrie Cantemir, în 1746 Ioan Mavrocordat şi în 1752 Constantin Racoviţă. Lucrările la biserica de piatră au fost începute în anul 1782 de pr. Anton Mauro şi finalizate în 1789 de prefectul Misiunii Franciscane din Moldova, pr. Fidelis Rochi, biserica fiind sfinţită la 15 august acelaşi an.

În 1864 episcopul Iosif Salandari a început ample lucrări de restaurare a bisericii: a modificat absida, a comandat cele două altare secundare la Padova, a instalat icoanele "Calea crucii" aduse de la Viena, a înzestrat cu o nouă orgă biserica, a amenajat tronul şi amvonul etc. Pictura bisericii a fost realizată în 1869 de călugărul franciscan italian Iosif Carta din Palermo.

Oraşul Iaşi a avut un loc aparte în istoria catolicilor din Moldova, fiind reşedinţa prefecţilor şi a vizitatorilor apostolici, iar din 1818 reşedinţa vicariatului apostolic. Din 1884 la Iaşi îşi are reşedinţa permanentă episcopul romano-catolic de Iaşi, după ridicarea la 27 iunie acelaşi an a vicariatului apostolic la rang de episcopie. Tot la Iaşi, în 1700 s-a deschis de către iezuiţi prima şcoală primară catolică din Moldova. Seminarul diecezan "Sf. Iosif" din Iaşi a fost înfiinţat la 29 septembrie 1886. Comunitatea catolică din Iaşi a cunoscut o dezvoltare deosebită o dată cu fondarea în 1867 de către episcopul Iosif Salandari a Institutului "Notre Dame de Sion", care se ocupa cu educarea tinerelor. Acest institut a funcţionat până în 1948 în clădirea actuală a Filarmonicii.

După 1989, a început construirea unei noi biserici lângă catedrală şi au fost înfiinţate alte trei parohii pentru credincioşii din Iaşi: "Sf. Tereza a Pruncului Isus" (1995), "Sf. Anton" (1996) şi Parohia Tomeşti cu filiala Dancu (1997). Iaşiul găzduieşte în prezent numeroase ordine şi congregaţii masculine şi feminine (Societatea lui Isus, Fraţii Şcolilor Creştine, Mica Operă a Divinei Providenţe, Fraţii Carităţii, Surorile "Notre Dame de Sion", Surorile Providenţei,

Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe, Surorile Campostrini, Congregaţia Surorilor Oblate Asumpţioniste, Institutul Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", Institutul "Sf. Maria"). După 1989 învăţământul catolic la Iaşi a cunoscut un avânt deosebit prin înfiinţarea unor şcoli şi facultăţi specializate.

În ciuda condiţiilor grele, catolicii din Iaşi, susţinuţi şi încurajaţi de păstorii lor, au reuşit să-şi păstreze credinţa, numărul lor fiind mereu în creştere. Astfel, dacă în 1979 în Iaşi existau 7.320 de credincioşi catolici, în 1993 erau 9.914 catolici, astăzi trăiesc în "oraşul celor şapte coline" circa 13.000 de catolici.

Pr. Fabian Doboş

* * *

Prezentare

(Lumina creştinului, august 2009, p. 11)

Vom sărbători, la 15 august 2009, 220 de ani de la sfinţirea catedralei "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, eveniment care a avut loc la 15 august 1789. Meritul principal în construirea bisericii l-au avut prefecţii apostolici Anton Mauro şi Fidelis Rocchi. Astfel, pr. Anton Mauro a obţinut la 8 decembrie 1776 hrisovul domnesc din partea domnului Moldovei Grigorie Alexandru Ghica prin care se încuviinţa construirea la Iaşi a unei biserici catolice din piatră, întrucât cea veche, din lemn, arsese în octombrie 1766.

Cităm din respectivul hrisov: "(...) printr-această a noastră domnească carte, dăm voie şi volnicie numiţilor preoţi ai catolicilor ca se aibă a-şi zidi o biserică de piatră, după putinţa şi starea lor, iarăşi(i) pe locul acel, unde au fost şi mai înainte biserica acea de lemnu (...)".

Acelaşi Anton Mauro a obţinut la 11 martie 1782, respectiv 9 octombrie 1782, hrisoave domneşti de la domnii Moldovei, Constantin Dimitrie Moruzi şi Constantin Mavrocordat, prin care se reconfirma dreptul catolicilor din Iaşi de a construi o biserică din piatră.

Lucrările propriu-zise la biserică au început în toamna anului 1782, fiind intensificate în anul 1784 de către noul prefect al misiunii, pr. Fidelis Rocchi, care a făcut din continuarea lucrărilor la biserică prioritatea programului său pastoral-administrativ. Pentru atingerea acestui scop, pr. Fidelis Rocchi şi-a asigurat sprijinul nemijlocit al puterii protectoare la acea dată, Rusia ţaristă, materializat în ajutorul financiar pe care comandantul trupelor ruse din Moldova, prinţul Potemkin, l-a acordat pentru construirea bisericii catolice din Iaşi.

La 15 august 1789, cu toate că nu era încă terminată, biserica "Adormirea Maicii Domnului" va fi sfinţită în cadrul unei Liturghii solemne de către prefectul Fidelis Rocchi, la ceremonie participând şi misionarii Luigi Maffei, Placidus Porcelli şi Stefano Bialis, alături de cei 200 de catolici ieşeni. Evenimentul va fi adus şi la cunoştinţa papei Pius al VI-lea, care, la rândul său, într-o scrisoare adresată episcopului Transilvaniei, Ignaz Batthyani, vorbea cu simpatie despre "marea biserică din Iaşi", binecuvântată de prefectul Fidelis Rocchi.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi a dispus de la început de o orgă, care a răsunat şi la Liturghia solemnă la care a participat prinţul Potemkin, alături de vestitul compozitor şi dirijor Giuseppe Sarti, care îl însoţea pe prinţ la Iaşi.

După anul 1789, pr. Fidelis Rocchi se va concentra pe strângerea de noi fonduri în vederea construirii turnului bisericii, acţiune realizată în anii 1803-1804 de succesorul său la conducerea misiunii, pr. Dominic Brocani.

Amplele lucrări de restaurare şi mărire a edificiului, efectuate între anii 1869 şi 1873 sub coordonarea episcopului Giuseppe Salandari, au făcut din biserica "Adormirea Maicii Domnului" un lăcaş de cult vrednic de oraşul Iaşi, centrul cultural şi spiritual al Moldovei.

Din punct de vedere arhitectural, biserica reprezintă un exemplu unic de artă barocă în Moldova. Altarul principal a fost lucrat la Roma, iar cele laterale la Padova, cu marmură adusă de la Veneţia, iar pictura a fost realizată în anul 1869 de călugărul franciscan Giuseppe Carta din Palermo.

În biserică sunt înmormântaţi 13 preoţi şi episcopi, printre care şi ctitorul bisericii, pr. Fidelis Rocchi, mort la 8 septembrie 1795.

La 27 iunie 1884, o dată cu fondarea Episcopiei de Iaşi, biserica va căpăta statutul de catedrală, facilitând în următorii 125 de ani celebrările liturgice solemne care au rămas în memoria comunităţii locale, dar şi a întregii Dieceze de Iaşi.

Dr. Dănuţ Doboş

Catedrala din Iaşi

(Lumina creştinului, noiembrie 2005, p. 4)

Catedrala nouă din Iaşi, construită între anii 1992 şi 2005, e pregătită pentru sărbătoarea sfinţirii şi a consacrării altarului de la 1 noiembrie 2005.

Demersurile de a construi un nou lăcaş au reînceput imediat după evenimentele din decembrie 1989. PS Petru Gherghel a aşezat piatra de temelie în ziua de 15 august 1990, aproximativ în mijlocul curţii actuale, puţin spre sud. Lucrările au fost sistate după câteva luni de către prefectura locală. A trebuit să se realizeze un alt proiect, respectând două condiţii: "îndepărtarea cât mai mult a construcţiei de Bd. Ştefan cel Mare şi menţinerea clădirilor existente în perimetrul respectiv".

Lucrările au fost reluate în august 1992 şi până la finalul anului s-au turnat fundaţiile. În octombrie 1993 era turnată placa la cota zero. La Crăciunul anului 1993 s-a celebrat prima Liturghie la subsol. În iunie 1998 catedrala era ridicată; la 24 iunie 1998 s-a celebrat prima sfântă Liturghie, PS Petru Gherghel hirotonind 12 preoţi. S-a lucrat după aceea la acoperiş, la finisare şi la mobilare.

Spaţiul de cult are 76 de bănci şi patru confesionale din stejar, baptisteriul pe partea dreaptă, la mijloc, şi un al doilea tabernacol pe stânga, la mijloc. Pe conturul de la balcoane sunt cincisprezece staţiuni ale Căii sfintei cruci în mozaic; tot în mozaic sunt: imaginea centrală şi cele patru imagini din faţă care reprezintă scene din viaţa sfintei Fecioare Maria. Tabernacolul principal este aşezat la baza mozaicului central. Altarul, aşezat într-un desen care formează un peşte, are de o parte şi de alta pupitre de la care se proclamă lecturile sfinte. De la intrare până la altar este un covor din marmură cu stele. Pe cupola catedralei, cu cele 24 de nervuri, este monograma lui Cristos din centrul căreia coboară un candelabru, o replică a cupolei. Vitraliile sunt aşezate pe trei registre reprezentând teme legate de creaţie, alianţă, sacramente, misterele Rozariului.

Sunt câteva chei de lectură care ajută la înţelegerea semnificaţiei arhitecturii catedralei.

O primă cheie o oferă privirea din afară. Rotundă, cu cele 24 de ogive şi cu crucea în vârf îndreptată spre cer, catedrala seamănă cu o coroană ce trimite spre regalitatea lui Cristos care îi face părtaşi pe Maria şi pe creştini de aceeaşi demnitate.

Forma rotundă trimite în acelaşi timp spre perfecţiunea lui Dumnezeu. Cercul este simbolul cerului, al infinitului, al eternităţii, al perfecţiunii, al unităţii, al vieţii. Cu referinţă la unitate, forma catedralei este o invitaţie la realizarea rugăciunii lui Isus: "Ca toţi să fie una", emblemă şi dorinţă a păstorului Diecezei de Iaşi.

A doua cheie de lectură este oferită de interiorul catedralei. La o citire pe orizontală, de la intrare spre altar, semnele şi simbolurile ne introduc în istoria mântuirii; covorul cu 12 stele ne conduce spre altar, punctul cel mai important al lăcaşului de cult, apoi spre tabernacol şi spre icoana centrală care o reprezintă pe Maria, regină. La intrare în catedrală, pe stânga şi pe dreapta, se află două aghiazmatare cu câte o placă din marmură pe care este gravată crucea: sunt semnul Botezului. Toate acestea semnifică faptul că, intrând în Biserică prin Botez, creştinul este pelerin, înaintează pas cu pas pentru a-l întâlni tot mai mult pe Domnul. A treia cheie este dată de lectura pe verticală a semnelor. Cupola ce reprezintă cerul, monograma lui Cristos şi razele care coboară pe cei patru stâlpi (cei patru evanghelişti), candelabrul cu monograma lui Cristos, o replică a cupolei - toate acestea duc cu gândul la faptul că Isus Cristos vine şi azi la oameni prin cuvânt şi prin sfintele taine; el, "lumina lumii", risipeşte întunericul întocmai cum o face lumina candelabrului în catedrală.

Atunci când te apropii şi intri în catedrală ai senzaţia că ţi se dezvăluie măreţia lui Dumnezeu. Dimensiunile mari, figurile geometrice, vitraliile, mozaicurile - toate contribuie la a-ţi crea sentimentul de înălţare spirituală. Intrând, poţi exclama cu psalmistul: "Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Doamne al oştirilor!" (Ps 84,1).

Pr. Cornel Cadar

* * *

Sfinţirea catedralei din Iaşi

(Lumina creştinului, decembrie 2005, p. 9

Consacrarea altarului şi sfinţirea catedralei "Sfânta Fecioară Maria, Regină" au avut loc marţi, 1 noiembrie 2005, solemnitatea Tuturor Sfinţilor. Liturghia care a început la ora 11.00 a fost prezidată de PS Petru Gherghel; au concelebrat 23 de episcopi, peste 200 de preoţi din dieceză şi din afara acesteia şi peste 3.500 de persoane.

Au participat oaspeţi din străinătate, oficialităţi, numeroşi credincioşi, catolici şi ortodocşi, persoane consacrate. Toţi au adus mulţumire lui Dumnezeu pentru că "dorinţa exprimată de înaintaşii noştri de a fi ridicat în Iaşi un lăcaş adaptat noilor cerinţe ale momentului s-a materializat". Printre invitaţii de seamă s-au numărat: ÎPS Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România, episcopi din Italia, Polonia, Elveţia, Norvegia, Germania, Austria... Oaspete de seamă ajuns în timpul Liturghiei a fost şi ÎPS Daniel, mitropolit ortodox al Moldovei şi Bucovinei.

În faţa noii catedrale, după salutul nunţiului apostolic s-a dat citire scrisorii semnate de card. Angelo Sodano prin care Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea îşi exprimă felicitările şi dorinţa "ca moştenirea creştină transmisă din generaţie în generaţie, trăită şi în timpul tristei perioade de asuprire, să contribuie la edificarea în mod trainic a împărăţiei lui Dumnezeu".

Pr. Dumitru Gabor, cel care a coordonat din anul 1996 lucrările, a dat citire unui scurt istoric al momentelor care au dus la ridicarea lăcaşului de cult.

Orga clasică (din Germania), cu trei manuale, un pedalier, 3.882 de tuburi şi 43 de registre, a răsunat pentru prima dată umplând spaţiul catedralei.

La predică, nunţiul apostolic a vorbit despre semnificaţia consacrării catedralei. "Fericiţi noi cei care ne-am adunat aici în numele lui Cristos, cuvântul vieţii şi pâinea vieţii, care ne fac părtaşi de sfinţenia în Dumnezeu, aşa cum sunt toţi sfinţii pe care îi sărbătorim astăzi". A arătat cum catedrala permite credincioşilor să-l întâlnească pe Cristos, fiind comparată cu ieslea din Betleem, cenaclul din Ierusalim, calvarul pe care a murit Cristos, înmormântarea şi învierea şi cenaclul unde a coborât Duhul Sfânt.

La piciorul altarului construit în formă de potir s-au aşezat relicve ale sfinţilor.

"Astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne bucurăm la această mare şi sfântă sărbătoare", a spus Preasfinţitul Gherghel în cuvântul său de la finalul sfintei Liturghii, apreciind efortul celor care au lucrat. În acest sens, PS Aurel Percă a citit lista celor care au primit diploma de onoare sau de merit. A vorbit apoi PS Reinhard Lettmann, episcop de Münster (Germania), unul dintre binefăcătorii catedralei, care şi-a exprimat bucuria prezenţei la sărbătoare. Prelatul Albert Holenstein, un alt binefăcător al noului lăcaş, a subliniat că acum poate să spună ca Simeon "Acum slobozeşte, Doamne, pe servitorul tău în pace", pentru că şi-a văzut lucrarea la care a pus mult suflet terminată. ÎPS Daniel, în cuvântul său, exprimându-şi bucuria, a spus că apropierea catedralei de mitropolia ortodoxă e semn de unitate.

Ziua sfinţirii catedralei a fost marcată şi printr-un concert de muzică sacră. Cele trei coruri au susţinut concertul la ora 17.00, în noua catedrală. Tot cu această ocazie s-a tipărit şi s-a lansat cartea Catedrala romano-catolică Iaşi. De asemenea, la subsolul catedralei a fost o expoziţie de fotografii cu momente legate de catedrala nouă şi de cea veche.

Pr. Cornel Cadar