Huşi - Sfântul Anton de Padova
Adresa:	Str. Melchisedec, nr. 4, 735100-Huşi, jud. Vaslui Tel.: + fax 0235/481727 E-mail: husisfantulanton@ercis.ro
Înfiinţare:	reînfiinţată la 23 septembrie 1986
Statistică:	Familii: 864 (495 înt. + 369 jum.) Credincioşi: 1996 Botezuri: 10 Prima Împărtăşanie: 16 Miruiţi: 75 Căsătorii: 3 Înmormântări: 31
Istoric:	Biserică zidită în perioada 1987-1990, sfinţită la 10 septembrie 1995
Liturghii:	d, s: 08.00; 09.30; 11.00; 17.30; z: 07.00; 17.00 (17.30)
Preoţi:	Paroh pr. Dascălu Marian Vicar pr. Herciu Alin-Petrică

Prezentare

(Lumina creştinului, ianuarie 1994, p. 2)

În oraşul Huşi, din timpuri străvechi, există o comunitate catolică puternică. Catolicii s-au aşezat aici la începutul secolului al XV-lea, venind din Transilvania. În decursul secolelor, numărul lor a fluctuat foarte mult. Unii misionari găsesc în Huşi doar câteva familii catolice, alţii, ca episcopul Bandinus, în anul 1646, găseşte în Huşi numărul catolicilor egal cu cel al ortodocşilor.

Comunitatea catolicilor din Huşi a fost păstorită în vremurile de demult de misionari veniţi din Italia, Polonia sau Transilvania, fără a avea reşedinţă stabilă în Huşi. Pe locul actualei biserici "Sfântul Anton" au fost mai multe biserici închinate Sfintei Cruci. Acestea erau modeste, din pământ, acoperite cu stuf sau olane, având un mobilier sărac.

Episcopul Bernardin Quirini, în 1597, scrie: "Am vizitat oraşul Huşi de 1300 fumuri, din care 72 sunt catolici cu 435 suflete, cu bisericuţă de lemn, cu odăjdii potrivite şi potir cu patenă de argint.... Biserica este de 12/6 paşi. Nu au preot, ci vine câte o dată misionarul care serveşte la Iaşi. Cimitirul este în jurul bisericii".

Episcopul Bandinus, în anul 1646, găseşte în Huşi 682 de suflete. Sunt interesante şi vrednice de cunoscut amănuntele descrise de dânsul cu ocazia vizitei sale pastorale în această parohie. După o călătorie anevoioasă, sosi la Huşi în seara zilei de 2 noiembrie 1646. "Oraşul, spunea el, se întinde într-o înfundătură a trei dealuri. La răsărit are vii în apropiere, spre apus şi miazăzi sunt dealuri acoperite cu păduri. În fiecare joi se ţine târg. Locuitorii oraşului sunt catolici şi ortodocşi, din care pricină dacă într-un an a fost primar un catolic, anul următor această dregătorie o are un ortodox. Biserica se află într-o poziţie foarte frumoasă. Păcat că numai privită din afară. Avea mai mult înfăţişarea unei case ţărăneşti, căci era clădită din lemn, lipită cu lut şi paie. Altarul cel mare e făcut din pământ, cu icoane pe pânză şi hârtie. Puţine odăjdii şi vase sfinte, într-o stare primitivă. Clopotniţa era clădită pe patru stâlpi înălţaţi şi avea două clopote. Poporul, e foarte darnic şi primitor".

Pe la 1700, din pricina năvălirilor tătare, a războaielor, sau din cauza vreunei ciume, o mare parte din locuitorii catolici se retrag în afara oraşului, într-o pădure de corni, pe care o defrişează, plantează vii şi-şi stabilesc locuinţele acolo, construindu-şi şi o bisericuţă din lemn. Ia fiinţă o nouă aşezare catolică numită Corni. Majoritatea catolicilor fiind în Corni, preotul îşi va muta locuinţa acolo. Biserica din oraş devine filială.

În 1762, Prefectul misiunii franciscane din Moldova, pr. Ioan Hrisostomul Dejoanis notează: "La trei zile departe de Săbăoani, spre răsărit, este un oraş mic, chemat Huschi. Aici sunt 65 familii catolice care au 300 de suflete. Au biserică din lemn, acoperită cu olane. Hramul este Sfânta Cruce. Are clopotniţă de lemn, separată de biserică, precum şi o îngrădire de 150 de paşi pentru cimitir. Afară de oraş, într-o pădure, în care se află cea mai mare parte a catolicilor noştri, mai este o biserică. Lângă biserică este locuinţa preotului şi o îngrămădire de pomi roditori. În zilele de sărbătoare se face Sfânta Liturghie şi în oraş. Biserica are o vie şi două dughene în oraş, care dau un venit de patru scuzi pe an".

În anul 1795, în urma unui incendiu care a pârjolit jumătate din casele târgului, a ars şi bisericuţa din cimitirul oraşului, aflată aproape de episcopia ortodoxă, pe malul din faţa Răieştilor. Astfel, catolicii din oraş au rămas fără biserică. Voind s-o reclădească, episcopia ortodoxă, proprietara târgului, nu le-a mai permis, pe motiv că era deja una în satul Corni. După primul război mondial, pr. Ulderic Cipoloni, paroh de Corni, ridică pe locul vechiului cimitir al oraşului, Orfelinatul de băieţi, iar în anul 1931 se pune temelia actualei biserici, care va fi terminată în 1938 şi sfinţită de episcopul Mihai Robu.

Biserica a suferit mari avarii la cutremurele din 1940, 1977 şi 1986, de aceea s-a impus refacerea ei. Lucrările de consolidare şi refacere s-au executat între 1987-1990, dându-i-se bisericii forma actuală. În ultimele decenii, numărul catolicilor din oraş a crescut foarte mult, astfel s-a simţit nevoia, pentru o mai bună pastoraţie, ca filiala "Sfântul Anton" să fie declarată parohie, în anul 1986.

Actualmente Parohia "Sfântul Anton" - Huşi are 1.025 familii cu 3.300 suflete. Sunt multe familii tinere şi mulţi copii. În ultimul timp, au plecat la seminar cinci tineri, iar la mănăstire 12 tinere. Copiii care frecventează orele de religie sunt peste 400. În anul 1991 a început construirea noii case parohiale, care acum este în stadiu de finalizare.

Pentru viitor se preconizează înfiinţarea unui orfelinat, care va fi condus de călugăriţele franciscane misionare "Del Giglio", aşa cum a fost şi înainte de 1948.

Pr. Ieronim Budulai

* * *

(Lumina creştinului, ianuarie 2004, p. 11)

Poziţionat la 90 km sud-est de municipiul Iaşi, oraşul Huşi are prima atestare documentară la 17 decembrie 1487, când Ştefan cel Mare a înnoptat în târgul Huschy. Prezenţa catolicilor în localitate este atestată încă din secolul al XVI-lea.

Prezenţa catolicilor în Huşi este semnalată pentru prima dată în anul 1571, când misionarul Gheorghe Vasari îl informa pe nunţiul papal din Varşovia despre "convertirea de la husitism a catolicilor din Huşi...". Această informaţie ne determină să presupunem că în târg existase o comunitate catolică, din care mai mulţi membrii au aderat la husitism, cuvânt de la care se pare că provine numele localităţii. Câţiva ani mai târziu, în 1599, episcopul Bernardin Quirini menţionează că în Huşi erau aproape 450 de catolici, care aveau o biserică de lemn. Relatările misionarilor din secolele XVII-XIX fac multiple referinţe la catolicii de acolo, la preoţii care se dedicau păstoririi lor şi la bisericile în care se adunau.

La jumătatea secolului al XVIII-lea asistăm la separarea târgului Huşi în două comunităţi distincte: Corni - vechea vatră a localităţii, şi Huşi - în partea sudică a acesteia. Relatarea părintelui Ioan Dejoannis, din 9 aprilie 1762, prezintă clar situaţia catolicilor din zonă: existau două comunităţi catolice şi trei biserici, atestate şi de unele documente posterioare. Cea mai veche era în Corni şi era dedicată Naşterii Sfintei Fecioare Maria, în târg era una închinată Sfintei Cruci, iar în pădurea de la marginea localităţii era o bisericuţă cu hramul "Sfântul Anton de Padova", lângă care era şi reşedinţa misionarului.

Comunitatea catolică din Corni are o istorie mai îndelungată, având prima biserică în partea de nord-est a satului actual, pe locul numit "Benţa". Amplasarea bisericii pe locul actual datează de la începutul secolului al XIX-lea, mai precis din anul 1805, când s-a construit o biserică din cărămidă şi acoperită cu draniţă. Aceasta a fost reclădită şi mărită în anul 1840, în timpul parohului Anton de Stefano. Datorită creşterii numărului credincioşilor, în anii 1898-1904 biserica a fost mărită şi consolidată. Următoarea restaurare s-a realizat în anul 1932, când pe cele două sacristii s-au construit turnuleţe şi s-a înălţat turnul de pe clopotniţă. Acesta n-a rezistat la cutremurul din 10 noiembrie 1940, s-a prăbuşit peste biserică şi a avariat-o. Astfel, biserica a necesitat reparaţii capitale. Lângă acest lăcaş de cult s-a ridicat, în anii 1991-1995, o clădire destinată Noviciatului Seminarului Franciscan.

Deşi în Huşi erau două comunităţi catolice, autorităţile publice nu au permis să existe şi două cimitire, decât după anul 1800. În cimitirul catolic a fost construită o bisericuţă închinată Sfintei Cruci, ce a fost mistuită de incendiul din anul 1796. Întrucât, în ciuda nenumăratelor insistenţe de a reconstrui acest lăcaş de cult, terenul a rămas pustiu, după Primul Război Mondial părintele Ulderic Cipolloni a construit acolo un orfelinat pentru băieţi şi o mănăstire pentru Surorile Franciscane "Del Giglio". Acestea au adunat fonduri şi, în anii 1931-1938, au construit lângă mănăstirea lor o biserică în cinstea sfântului Anton de Padova. Ea a fost afectată de cutremurele din anii 1940, 1977 şi 1986, necesitând diverse reparaţii. Datorită migrării locuitorilor din Corni spre centru, în anul 1986, comunitatea catolică din oraş a fost organizată în parohie de sine stătătoare, ceea ce a permis să se refacă biserica avariată şi să fie mărită, fiind terminată în anul 1990.

Actualmente, în Huşi există două parohii cu un total de 2.262 de familii şi 6.620 de credincioşi. În anul 2002, în Parohia "Naşterea Sfintei Fecioare Maria", condusă de pr. Andrei Ficău, s-au consemnat 31 de botezuri, 20 de căsătorii şi 42 de înmormântări; în timp ce în Parohia "Sfântul Anton de Padova", coordonată de pr. Andrei Ciobănică, în anul 2003 s-au înregistrat 25 de botezuri, 10 cununii şi 38 de înmormântări.

Pr. Alois Moraru