Focuri - Adormirea Maicii Domnului
Adresa:	Sector 3, nr. 103, 707195-Focuri, jud. Iaşi Tel.: 0760/938222 E-mail: focuri@ercis.ro
Înfiinţare:	29 decembrie 1968
Statistică:	Familii: 116 (44 înt. + 72 jum.) Credincioşi: 184 Botezuri: 2 Prima Împărtăşanie: - Miruiţi: - Căsătorii: 1 Înmormântări: 8
Parohia:	Focuri - "Adormirea Maicii Domnului". Biserică zidită în perioada 1885-2005, sfinţită la 8 octombrie 1995.; fm: 66 (30 î. + 36 j.), cr: 165
Filiale:	1. Fântânele Vechi - "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" (1910) - 10 km. Biserică zidită în anul 1969; biserica nouă zidită în perioada 2010-2017, sfinţită la 1 octombrie 2017.; fm: 59 (36 î. + 23 j.), cr: 149; 2. Fântânele Noi - "Sfânta Fecioară Maria Îndurerată" (1930) - 12 km. Biserică în construcţie din 2009.; fm: 13 (6 î. + 7 j.), cr: 30
Liturghii:	d, s: 11.30 (10.30); z: 16.00 (18.00); Fântânele Vechi: d, s: 09.00 (08.00); Fântânele Noi: d, s: 10.00 (09.00); z: 17.00 (19.00)
Preoţi:	Paroh pr. Cucuteanu Corneliu

Prezentare

(Lumina creştinului, februarie 1996, p. 12)

În comparaţie cu alte localităţi din judeţ, cu vechime seculară, satele Focuri şi Fântânele fac parte din aşezările de dată mai recentă. Ambele au luat fiinţă după războiul de independenţă (1877-1878) prin împroprietărirea însurăţeilor veniţi din diferite zone ale Moldovei ca aplicare a Legii rurale din 1878.

Satul Focuri este atestat documentar la 12 decembrie 1878 într-un prescript-verbal semnat de Costache Corjescu delegatul Administraţiei Domeniilor Statului. Vatra satului a fost amplasată pe versantul estic al dealului Praguri. Toponimul de "Praguri" se explică prin dealurile care cad în trepte spre Iazul Bulbucani (G.I. Lahovary - Marele dicţionar geografic). La început satul s-a numit Praguri, mai târziu a fost numit Focuri, denumire dată în amintirea sistemului de apărare împotriva invaziilor tătare, reprezentat prin movile pe care se aprindeau focuri care atrăgeau atenţia asupra pericolul astfel încât populaţia să aibă timp a-şi adăposti familia şi avutul lor în locuri mai ferite.

Urmele arheologice pun în evidenţă o existenţă mult mai veche (v. Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi). Au fost descoperite urme de cultură materială şi urme de aşezări din neoliticul superior, sfârşitul epocii bronzului, începutul migraţiilor secolului IV d.C., resturi de vase mai noi, râşniţe şi amfore de imitaţie romano-bizantină. Până acum sunt cunoscute 13 puncte de unde s-a recoltat material arheologic.

Vorbind de Focuri, nu putem să nu amintim şi de satul Fântânele (Cioara), care a luat fiinţă tot prin împroprietărire. Potrivit legendei, denumirea de "Cioara" ar proveni de la dealurile şi pădurile Cioara din N-E localităţii. Pentru prima dată, denumirea de Cioara, apare la 20 aprilie 1716 într-o poruncă pe care Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, o dă vornicului de poartă Bejan Hudici "Să meargă la Cioara şi să aleagă parte de ocină preotului Ambrozie şi altor răzeşi zapisele ce le au dându-le mărturie hotarnică" (Transport 717/14 - original Arhivele Statului Iaşi).

Din relaţiile bătrânilor, vechiul nume Cioara s-a păstrat până în 1908-1910 când învăţătorul Gheorghe Racoviţă a propus să fie schimbat în Fântânele. Propunerea a fost aprobată de autorităţi. Denumirea de Fântânele vine de la pârâul Fântânilor.

La origine o parte din populaţia comunei provine din curentul de emigrare al catolicilor, localizaţi mai întâi în satele din judeţele Roman şi Bacău, răspândiţi apoi în satele de împroprietărire (Belceşti, Movileni, Ruginoasa, Paşcani, Mirceşti, Răchiteni, Tămăşeni, Galbeni, Gherăeşti, Rotunda, Plugari, Şipote), o altă parte a populaţiei provine din Corduneni (bucovineni) la care se adaugă şi lipovenii. Astăzi, comuna Focuri (plus Fântânele) cu cele 5.828 de suflete (1992) se înscrie pe locul 15 ca număr de locuitori între cele 85 de comune ale judeţului Iaşi.

Creştinii catolici, aşa cum s-a arătat mai sus, provin din judeţele Roman şi Bacău. La început, fiind puţini şi fără biserică, erau vizitaţi din când în când de câte un preot care venea de la Horleşti şi celebra sfânta Liturghie într-o casă mică; apoi au construit o mică bisericuţă din furci şi pământ. Când, în anul 1951, s-a înfiinţat Parohia Săveni, comunitatea din Focuri a devenit filială a acestei parohii până în anul 1969, an în care episcopul Petru Pleşca a propus să se înfiinţeze o parohie la Fântânele Vechi - satul natal al Excelenţei sale, dar pr. Bernard Bişoc, paroh de Săveni, a insistat ca parohia să fie la Focuri, astfel în anul 1969, Focuri devine parohie având ca prim paroh pe pr. Anton Pârţac, care a reconstruit prima biserică, a turnat un clopot mare şi a ridicat o casă din chirpici. Al doilea paroh, pr. Petru Pătraşcu (1975-1978), a renovat biserica din filiala Fântânele Vechi, a cimentuit-o, a electrifica-o, a turnat temelie şi a făcut gard de plasă. Ca parohi au mai fost şi pr. Mihai Bejan (1978-1980) şi pr. Iosif Mareş (1980-1982).

La 11 ianuarie 1982 am fost numit ca paroh al acestei parohii. Împreună cu credincioşii am început zidirea unei noi case parohiale, terminată în anul 1985. Pentru că şi biserica prezenta multe fisuri la turn şi pereţi din cauza cutremurelor s-a hotărât construirea unei noi biserici mai mari şi mai rezistente. Astfel, în anul 1985, s-au început lucrările pe lângă biserica veche; s-a turnat o nouă temelie lângă cea veche, s-au ridicat zidurile şi s-au mai lungit. Intervenind multe şi grele probleme, din cauza politicii comuniste, lucrările au fost oprite. Cu greu în 1989 s-a ajuns la punerea acoperişului - parţial. După 1989 s-au terminat lucrările la acoperiş, sacristie, sala de cateheză (subsol) şi turn şi s-a finisat interiorului şi exteriorului bisericii. S-a făcut o cruce monument şi o grotă în curtea bisericii.

Dacă până în anul 1989 au fost dificultăţi din cauza politicii comuniste, după 1989 au fost multe probleme financiare, rezolvate de episcopie, de comunitate, şi de câţiva prieteni englezi.

Lucrările au fost conduse cu bunăvoinţa arhitectului Gheorghe Hereş şi a inginerului pentru rezistenţă Carmil Păuleţ. Jertfele, sacrificiile şi efortul credincioşilor din Focuri au fost încununate la 8 octombrie 1995, când Preasfinţitul Petru Gherghel a consacrat această biserică cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" care l-a avut şi înainte.

Actualmente, Parohia Focuri face parte din decanatul de Iaşi, are 105 familii cu 418 credincioşi şi două filiale: Fântânele Vechi cu 70 de familii şi 280 de credincioşi şi Fântânele Noi cu 16 familii şi 35 de credincioşi.

Situată la o distanţă de 50 km N-V de oraşul Iaşi localitatea Focuri este puţin cunoscută datorită numărului mic de credincioşi catolici, aici predominând confesiunea ortodoxă şi cea de rit vechi - lipovenii. Fiind o localitate mai izolată, oamenii trăiesc paşnici, singura sursă de venit fiind munca pământului.

Pr. Ioan Bejan

* * *

Fântânele

(Lumina creştinului, ianuarie 2011, p. 13)

Fântânele Vechi, cu hramul Sfinţii Petru şi Paul, şi Fântânele Noi, cu hramul Sfânta Fecioară Maria Îndurerată, sunt cele două filiale ale Parohiei Focuri, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Deşi aparţin aceluiaşi sat, Fântânele, din judeţul Iaşi, diferenţierea se face prin faptul că sunt două biserici, una în satul nou şi alta în satul vechi. Comunitatea din Fântânele Vechi are 70 de familii, iar cea din Fântânele Noi 15.

Satul a luat naştere acum mai bine de 150 de ani, când au fost aduşi, în acest loc, tinerii însurăţei din comunităţile din jurul Romanului, pentru a lucra pământul. Aceştia au fost împroprietăriţi şi s-au stabilit aici, în mijlocul unei comunităţi majoritar ortodoxe. După cum spun documentele rămase, primii care şi-au construit biserică au fost catolicii din partea veche a satului. Aceasta a ars într-un incendiu. După acest incident, s-a construit actuala biserică, în anul 1960. Deoarece autorizaţia construirii unei biserici se obţinea foarte greu în acele vremuri comuniste, un credincios din comunitate, care avea teren lângă biserică, a cerut autorizaţie pentru a construi un grajd, iar când construcţia din furci de lemn şi lut a fost gata, s-a construit în faţa ei un turn din lemn şi astfel credincioşii au putut avea din nou o biserică. Cu timpul, biserica a fost tencuită şi întreţinută de credincioşi aşa cum era, dar acum ea este într-o stare avansată de degradare.

Dorinţa credincioşilor de a avea o biserică nouă şi sigură a început să prindă contur în a doua zi de Paşti, la 13 aprilie 2009, când s-a sfinţit piatra de temelie a noii biserici. Amplasamentul noii biserici este pe locul primei biserici care a fost în sat. Construirea a început în luna august, iar acum este la nivelul centurilor pereţilor. Biserica are 23 m lungime, 10 m lăţime, 19 m înălţime şi urmează stilul gotic. Din cauza diferenţei mari de nivel, din faţă până-n spatele bisericii s-a proiectat un subsol de 80 metri pătraţi, care se doreşte a se folosi pentru diferitele activităţi religioase din cadrul comunităţii.

Proiectul este aproape imposibil de realizat doar cu ajutorul credincioşilor, care sunt într-un număr foarte mic. De aceea, am apelat la ajutorul episcopiei şi al celorlalţi credincioşi din parohiile din dieceză şi din comunităţile catolicilor români din Italia. Astfel, fundaţia şi temelia bisericii s-au ridicat graţie eforturilor credincioşilor din comunitate şi parohie. Pentru această construcţie am primit ajutor din partea episcopiei, a comunităţilor din Buruieneşti, Oţeleni, Sagna, Roman "Fericitul Ieremia", Bălţaţi şi a comunităţilor de români din Torino, Prato şi Padova. Un merit deosebit l-a avut comunitatea din Tămăşeni, care a venit de două ori în ajutorul comunităţii din Fântânele, oferind banii necesari pentru cărămida, stâlpii şi centura bisericii. Tuturor binefăcătorilor le suntem recunoscători, asigurându-i de rugăciunile noastre.

Speranţa noastră este ca prin ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor generoşi să ducem la bun sfârşit construirea bisericii în timp cât mai scurt, iar prin mijlocirea sfinţilor Petru şi Paul să contribuim şi noi la zidirea Bisericii lui Cristos.

Pr. Petru Antonică