|
(Iosif Gabor, Dicționar istoric al comunităților catolice din Moldova și Bucovina, Editura Conexiuni, 1996) Veche așezare catolică din Moldova de mijloc, situată pe dealurile din dreapta Siretului, la 20 km depărtare, spre sud, de orașul Bacău. Sat și centru comunal din jud. Bacău. După toate probabilitățile, originea numelui "Faraoani" are la bază apelativul popular românesc - poreclă - dată țiganilor și nu trebuie să inventăm neapărat cuvinte ungurești, pentru a explica originea numelui. Prima mențiune documentară a satului o avem în Efemeridele Cibinului care menționează că în anul 1420 husiții, alungați din Boemia și Ungaria, au trecut în Moldova așezându se, sașii la Cotnari și Baia, iar ungurii la Faraoani, Valea Seacă și Bacău. (Samuel Timon Additamentum - p. 4 și 21). De aici rezultă că, la acea dată, la Faraoani era o așezare locuită de catolici, pentru că husiții s au îndreptat către așezările catolice. În statisticile catolice comunitatea catolică din Faraoani a fost semnalată, pentru prima dată, de relația ep. Bernardino Quirini din anul 1599 și apoi de toate relațiile privitoare la situația bisericilor catolice din Moldova. Moșia satului Faraoani, în jurul anului 1600, era în posesiunea urmașilor a două familii boierești - Goia și Teleagă. Mulțimea urmașilor acestor familii - mai ales a familiei Goia - presupune o existență foarte veche a satului. Ce e drept, cele două familii boierești nu erau pe același rang de boierie, familia Goia fiind de rang superior, dar ambele posedau câte jumătate de sat. Satul întreg a fost cumpărat de domnitorul Ștefan Tomșa la 24 mart. 1615, de la descendenții acestor familii și dăruit mănăstirii Solca, jud. Suceava, construită de dânsul. (Documente privind Istoria României, A. Moldova veacul XVII, vol. 3, p. 206 208, doc. nr. 307) Satul a rămas sub stăpânirea mănăstirii Solca până după ocuparea Bucovinei de austrieci, în anul 1775, apoi după începutul sec. al XIX lea, a fost vândută logofătului Nicolae Roset. În cursul istoriei, satul Faraoani a fost cel mai populat sat de catolici din Moldova și atunci când alte sate catolice au luat calea codrului ori s au refugiat în locuri mai îndepărtate, cei din Faraoani - având pădurile aproape - și au dus avutul la un loc ferit, continuându și activitatea în sat până la apropierea primejdiei. Situația aceasta a durat, cu intermitențe, multă vreme și lumea satului a rămas tot în ascunzișul pădurii unde erau cercetați și păstoriți de preoții misionari din Bacău. Memoria acestor clipe s a perpetuat la Faraoani cu vestitul pelerinaj numit "Ciociola", locul din pădure unde își avuseseră un lăcaș de cult provizoriu și unde misionarii făceau serviciile religioase. Marile emigrări catolice din Transilvania, în a doua jumătate a sec. al XVIII lea, a sporit elementul catolic din Faraoani. Raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1744, ne indică părăsirea vetrei vechi a satului, de lângă cimitirul Valea Mare Faraoani și mutarea pe vatra actuală. Este o retragere strategică, îndepărtându se de "drumul mare" pe unde treceau trupele în vreme de război. La început a fost o singură așezare Faraoani. Cu aceste retrageri strategice, o parte din sat a trecut pe terasa superioară, spre pădure, iar altă parte s a retras pe fundul văii, formând o așezare separată, Valea Mare. Raportul amintit precizează că, în anul 1730, pr. Anton Manzi a făcut parohie în noua așezare și alături de parohie, a făcut și biserică. Biserica construită în anul 1730 a fost înlocuită cu alta în anul 1820, mai spre nord de biserica actuală și apoi în anul 1860 s a făcut biserică de zid, aceea care s a demolat în zilele noastre. Biserica actuală s a început în perioada interbelică după planurile arhitectului Octav Bellet, dar a stagnat mult timp din cauza crizei economice, a războiului, dar mai ales din cauza cutremurului din 10 nov. 1940, care a dărâmat turnul bisericii și a cauzat daune importante unei părți însemnate din biserică. Refacerea s a făcut târziu, în anul 1965. În cimitirul comun Valea Mare Faraoani există biserica veche din lemn. Existența acestei biserici este menționată, pentru prima dată, de relația din anul 1641 a ep. Petru Bogdan Baksic, apoi și de relația din anul 1643 a ep. Bartolomeo Basetti, care ne arată și dimensiunile bisericii, anume 12 x 5 pași. Biserica a fost reparată de mai multe ori; o reparație mai însemnată i s a făcut în anul 1828. La 31 decembrie 1993 erau la Faraoani 764 familii, cu 3427 credincioși. (Almanahul Presa Bună 1994, p. 70) Știri din viața parohiei
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |