Adjudeni - Coborârea Sfântului Duh
Adresa:	Str. Unirii, nr. 350, com. Tămăşeni, 617466-Adjudeni, jud. Neamţ Tel.: 0233/749600 E-mail: adjudeni@ercis.ro
Înfiinţare:	1775, reînfiinţată în anul 1861
Statistică:	Familii: 1181 (816 înt. + 365 jum.) Credincioşi: 3553 Botezuri: 40 Prima Împărtăşanie: 47 Miruiţi: - Căsătorii: 28 Înmormântări: 35
Istoric:	Biserică zidită în perioada 1973-1990, sfinţită la 3 iunie 1990.
Liturghii:	d, s: 07.00; 09.00; 11.00; 17.00 (18.00)
Preoţi:	Paroh pr. Encuţă Toma Vicar pr. Simon Lucian, jr. Preot pensionar pe teritoriul parohiei pr. Chinez Isidor

Prezentare

(Lumina creştinului, ianuarie 1995, p. 9-10)

Trecând pe şoseaua de la Roman spre Suceava, ochii se opresc asupra unui mare edificiu, străjuit de două turnuri, care se înalţă peste culmea dealului. E semnul că acolo, jos pe malul drept al Siretului, trăieşte şi-l iubeşte pe Dumnezeu, o mare mulţime de oameni, care formează Parohia Adjudeni, situată la 10 km N-E de oraşul Roman.

Bazaţi pe asemănarea numelui şi pe populaţia catolică din sat, unii istorici şi lingvişti văd în originea satului Adjudeni un fenomen de "roire" de la vechiul târg al Adjudului. Dar majoritatea documentelor istorice dau la iveală o altă realitate.

Istoricul Constantin C. Giurescu, vorbind despre aşezările husite din Moldova, afirmă că în anul 1571 călugărul ungur din Trotuş, Michaël Thabuk Fegedinus, îl anunţa pe episcopul catolic din Kamenec - Podolsk că ungurii din Huşi şi din alt oraş, Roman şi satele vecine (între care dintru început, în toate documentele, a fost numărat şi satul Adjudeni), circa 2000 de oameni, care mai înainte urmaseră erezia lui Ioan Huss, timp de aproape 150 de ani, s-au convertit la credinţa catolică. Aceasta ar coincide cu anul 1420, dată când s-a declanşat în Moldova erezia husită, care, după cum este ştiut, se orienta numai spre localităţile catolice. Deci aceste localităţi catolice existau la începutul secolului al XV-lea.

Documentele interne moldoveneşti atestă existenţa satului Adjudeni pentru prima dată la 2 mai 1625, într-un document dat la Iaşi de către Ştefan Tomşa, voievodul Moldovei, prin care "întăreşte lui Lupă, al treilea logofăt, pentru slujba credincioasă, satul Agiudenii pe Siret, ţinutul Roman".

La 7 septembrie 1781, cu un document din Iaşi, Constantin Moruzi dă carte de încuviinţare egumenului ca să oblige pe locuitorii satului Agiudeni "să dea dijma din produse şi să lucreze zilele boierescului la mănăstire ori să le plătească în bani..."

Peste tot vedem că în documentele moldoveneşti, satul se chema Agiudeni, şi nu-şi are explicaţia denumirea ungurească, Dsidafalva, dată în 1646 de episcopul Bandinus În documentele italiene din secolul al XIX-lea apare sub forma eliptică de Judeni, Judeno, Judena... Documentele noastre bisericeşti pomenesc satul încă de la relatarea episcopului Bernardino Qurini în anul 1599, cu numele Giudiani.

La 19 octombrie 1641 episcopul Petru Bogdan Baksic vizitează satul Săbăoani şi satele ce depind de el, între care este şi satul Agiudeni, care are 100 de suflete, fără biserică şi cele necesare pentru sfintele slujbe.

Relatarea prefectului misiunii călugărilor franciscani din Moldova, părintele Ioan Hrisostomul De Giovanni, despre starea misiunii, din 9 aprilie 1762, ne arată că la acea vreme în Giudena erau 30 de case şi 140 de catolici, la o jumătate de oră depărtare de Răchiteni spre sud şi n-au biserică. La ei vine preotul din Răchiteni.

Raportul anonim scris în 1776, deci după 12 ani, despre starea bisericilor catolice din Moldova găseşte la Giudeno parohie, având biserică şi casă pentru preot; are şi dascăl, iar catolicii sunt 300 de suflete. La această parohie întemeiată deci între anii 1762-1776, aparţineau satele următoare: Rotunda, fără biserică; Damasceno (Tămăşeni), cu biserică; Borianest (Buruieneşti), fără biserică; Sagna, fără biserică.

În 1850 la Judeum erau 570 de suflete şi la această parohie aparţineau satele următoare: Rotunda cu 296 de suflete; Bogonka cu 103 suflete; Petreşti (azi Slobozia) cu 108 suflete; Veskia (Veja) cu 95 de suflete; Boghici cu 72 de suflete; Neştiuta (sat dispărut pe lângă Ghidion) cu 68 de suflete; Boera (Bâra) cu 28 de suflete; Balumireşti cu 19 suflete şi Ozzoleni cu 490 de suflete. În acea vreme în satele din jurul Romanului se vorbea ungureşte şi moldoveneşte, în afară de Adjudeni, Rotunda şi Buhonca, unde se vorbea moldoveneşte. În 1935 numărul catolicilor din sat era de 1752.

Statisticile bisericilor catolice din Moldova din anii 1871-1872 ne arată că la Adjudeni era o biserică din lemn construită în anul 1816. Apoi, nu se ştie exact când, a fost construită o biserică din cărămidă, care, mărită între anii 1926-1928, a rezistat până la actuala biserică, construită peste cea veche.

Construirea noii biserici a fost începută în vara anului 1972 de părintele Ştefan Apostol şi părintele Mihai Ungureanu, făcându-se subsolul. În anul următor, în luna iunie, a venit la Adjudeni un alt preot ca paroh, părintele Dumitru Adămuţ. Oamenii se întrebau: "Ce-o să facă preotul acesta slab, înalt şi negru?". Însă nimeni nu ştia ce inimă mare şi generoasă bătea în pieptul lui. A fost modificat proiectul iniţial cu un altul. Din vara anului 1973 şi până în 1979 a fost terminată biserica, dar rămâneau turnurile, În 1980, obţinând o aprobare şi având fundaţia deja turnată pentru un turn, părintele Adămuţ a hotărât să facă două turnuri, dar, dar... cu foarte multe sacrificii: amenzi, persecuţii, ameninţări, condamnare la doi ani şi şapte luni de suspendare (1982-mai), care l-au îmbolnăvit şi l-au dus în mormânt. Oricum, la moartea părintelui Dumitru, 10 septembrie 1982, turnurile erau aproape gata.

De la 1 noiembrie 1983 până în noiembrie 1986 lucrările au fost continuate de părintele Mihai Budău. Jertfa supremă a părintelui Dumitru, unită cu jertfele, sacrificiile şi munca credincioşilor din Adjudeni au fost încununate la 3 iulie 1990, când Preasfinţitul Petru Gherghel, abia consacrat episcop la 1 mai 1990, a consacrat această măreaţă "catedrală" cu patronul Duhului Sfânt pe care l-a avut din vechime.

Biserica este printre cele mai mari din ţară, având o lungime de 72 m, lăţimea în crucieră de 36 m, cu două turnuri înalte de 72 m. Ce a dus la realizarea acestei noi biserici? Unirea credincioşilor în jurul păstorului, iubirea faţă de Dumnezeu, credinţa şi sacrificiul.

Parohia Adjudeni este în continuă creştere. În ianuarie 1993 avea 1094 de familii cu aproape 5000 de suflete. O bucurie deosebită este că aceşti credincioşi nu şi-au construit în zadar "templul Domnului", ci ca să-l aibă pe Dumnezeu în mijlocul lor şi să trăiască cu el; frecvenţa la biserică şi la Sfintele Sacramente fiind foarte mare.

Doamne, păstrează-i buni şi reuneşte-i pe toţi cu păstorii lor în ceruri!

Mons. Ioan Lucaci * Duminică, 3 iunie 1990, a avut loc consacrarea bisericii din satul Adjudeni. PS Petru Gherghel a exercitat pentru prima oară de la consacrare puterea sa episcopală, consacrând biserica cea mai mare din dieceza noastră. A participat un mare număr de preoţi şi un impresionant număr de credincioşi din parohiile învecinate. Construcţia bisericii a început în anul 1972 şi cea mai mare parte a lucrărilor au fost dirijate de către regretatul preot Dumitru Adămuţ. Biserica are o lungime de 72 m şi o înălţime a turnurilor tot de 72 m. (Lumina creştinului, iunie 1990, p. 12)

* O carte despre Adjudeni

(Lumina creştinului, aprilie 2005, p. 11)

La iniţiativa pr. Aurel Iştoc, paroh de Adjudeni, au fost demarate cercetări interdisciplinare care vizează întocmirea unei lucrări monografice dedicate satului Adjudeni, veche şi compactă localitate catolică românească păstorită sute de ani de misionarii franciscani, şi care va vedea lumina tiparului în toamna acestui an. În "Lumina creştinului", nr. 1/1995, a mai fost publicat un articol dedicat Parohiei Adjudeni.

Cercetările se derulează cu oarecare dificultate, din cauza, pe de o parte, a absenţei unor arhive importante, care au ars în 1944 (arhiva Şcolii Primare, a Primăriei Adjudeni şi a Căminului Cultural "Aprodul Purice"), iar, pe de altă parte, din cauza actualei legislaţii arhivistice, care limitează accesul la unele genuri de documente. În acest sens, rămân interzise istoricilor documentele privind viaţa economică a satului, reformele agrare din anii 1864, 1921 şi 1945, confiscarea şi colectivizarea pământurilor, dosarele învăţătorilor, situaţiile şcolare ale elevilor etc.

Înarmaţi totuşi cu răbdare şi optimism, am demarat primele investigaţii arhivistice cu rezultate care, pentru istoria Bisericii locale, au valoare de noutate, corectând, în acelaşi timp, şi unele informaţii eronate vehiculate în istoriografia românească. Astfel, în baza celor cinci registre ale parohiei, cele mai vechi (1775-1873) confiscate de Arhivele Statului în 1975, au putut fi fixate cu exactitate în timp perioadele în care, între anii 1775 şi 1860, centrul parohial a fost stabilit alternativ la Adjudeni, Răchiteni şi Tămăşeni. Conform opiniei lui Iosif Tomassi, vizitator apostolic în Moldova, mutarea centrului parohial era decisă în epocă "după cum a fost judecat oportun şi util" de către parohi. Situaţia era favorizată şi de realitatea că parohiile din Moldova nu erau fondate canonic, aşa cum se întâmpla în Occident.

În anul 1861, a fost redeschisă Parohia Adjudeni, ce va fi păstorită timp de trei decenii de pr. Alfons Manfredi, ctitor în perioada 1879-1880 al primei biserici de piatră la Adjudeni.

Biserica "Coborârea Duhului Sfânt" a fost lărgită şi refăcută în 1928, iar între anii 1973 şi 1984 a fost construită o nouă şi monumentală biserică. Cu ocazia sfinţirii şi consacrării acestei biserici, la 3 iunie 1990, PS Petru Gherghel spunea: "A fost construită prin efortul extraordinar al credincioşilor acestui sat, sub conducerea eroică a pr. paroh Dumitru Adămuţ, mort în timpul lucrărilor, jertfă pusă întru zidirea acestei măreţe biserici, precum şi a preoţilor parohi Ştefan Apostol, Mihai Budău şi Ioan Lucaci".

Capitole speciale au fost dedicate preoţilor originari din Adjudeni, dascălilor, iar informaţiile vor fi completate cu o serie de fotografii inedite, precum şi cu Status animarum din anii 1789, 1804 şi 1808.

Eroii satului vor fi, la rândul lor, omagiaţi într-un scurt capitol, lista conţinând nume precum săteanul Mihăiţă Anton, mort în Războiul de Independenţă din 1877, şi Petru Băcăoanu, participant ca preot confesor pe frontul de Est în anii Celui de-al Doilea Război Mondial. Lista eroilor conţine şi numele preoţilor mărturisitori Petru Băcăoanu, Iosif Alexandru Ghiuzan, Martin Mihoc, Matei Ghiuzan, Iosif Iacob şi Eugen Ghiuzan, arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare de regimul comunist ateu.

Şcoala Primară Adjudeni a fost înfiinţată în anul 1896, în cadrul proiectelor mari dezvoltate de Spiru Haret. Această şcoală a contribuit mult la progresul cultural şi social al satului, la educarea şi formarea a generaţii de elevi pregătiţi de învăţători valoroşi, precum Constantin Madinjac (primul învăţător al şcolii), Gheorghe Namolovanu, Iuliţa Namolovanu, Aurel Cobzaru, Constantin Andrei etc.

Această monografie este un omagiu adus locuitorilor de ieri şi de astăzi ai localităţii Adjudeni, care, în decursul secolelor, i-au impresionat pe misionarii franciscani, păstorii lor sufleteşti, printr-o evlavie nemaiîntâlnită şi un real ataşament faţă de Biserică şi de slujitorii săi.

Dr. Dănuţ Doboş