Tămăşeni - Sfânta Fecioară Maria, Regină
Adresa:	Str. Unirii, nr. 156, 617465-Tămăşeni, jud. Neamţ Tel.: 0333/131848 E-mail: tamaseni@ercis.ro www.parohiatamaseni.ro
Înfiinţare:	parohie veche
Statistică:	Familii: 1207 (769 înt. + 438 jum.) Credincioşi: 3369 Botezuri: 38 Prima Împărtăşanie: 21 Miruiţi: 128 Căsătorii: 14 Înmormântări: 38
Istoric:	Biserică zidită în perioada 1956-1960, sfinţită în anul 1960, renovată în perioada 1986-1987, 1998-2000, sfinţită la 23 august 2000.
Liturghii:	d, s: 08.00; 09.30; 11.00; 17.00 (18.00); z: 07.00 (06.30); 17.00 (18.00 sau 19.00)
Preoţi:	Paroh pr. Ignat Laurenţiu Vicar pr. Amariei Paul-Eduard

Prezentare

(Lumina creştinului, decembrie 1999, p. 11)

Localitatea Tămăşeni este situată pe malul drept al râului Siret, la 8 km depărtare spre N-NE de oraşul Roman. Este atestată documentar de la 12 octombrie 1449, când găsim referiri la lupta ce s-a dat aici între urmaşii lui Alexandru cel Bun: Alexăndrel şi Bogdan. Numele satului are la bază toponimul unguresc "Tamas" dar nu se cunoaşte evenimentul care a făcut ca acest toponim să intre în compunerea numelui satului.

Prezenţa catolicilor în comunitatea Tămăşeni este atestată istoric încă din secolele XV-XVI. La 20 august 1571 Gheorghe Vasari, secretarul episcopului de Cameniţa, anunţa nunţiul din Polonia că 2.000 de foşti catolici din Trotuş, Huşi, Roman şi cinci sate din jurul Romanului (Săbăoani, Tămăşeni, Adjudeni, Răchiteni şi probabil Iugani) au fost convertite de la husitism (mişcare religioasă fondată la începutul secolului al XV-lea de J. Hus). Gheorghe Vasari, cerea în aceeaşi scrisoare 12 misionari pentru a se ocupa de grija acestor convertiţi. Deci, după cum reiese de mai sus, aceste aşezări au fost catolice (înainte de 1420), în momentul declanşării prozelitismului husit în Moldova, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. La 2 februarie 1589, printr-un decret al domnitorului Petru Şchiopu, bisericile din Roman, Piatra şi cele cinci sate din jur au fost luate înapoi de la protestanţi şi redate catolicilor.

Vatra veche a satului Tămăşeni a fost spre NE de cea actuală, pe promontoriul de lângă "Ghiolul" format pe traseul care curge prin "Borcana", loc cunoscut sub numele de "Cânipişte". Acest loc corespunde cu descrierea pe care o făcea episcopul M. Bandini privitor la biserica-capelă şi la credincioşii din Tămăşeni, la 13 decembrie 1646: "... la Tămăşeni este o capelă rudimentară de lemn, acoperită cu stuf..., închinată sfântului Nicolae..., împreună cu copiii sunt în sat 70 de suflete".

Din cauza invaziei turcilor şi a drumului spre Polonia, ce era apropiat de satele Tămăşeni şi Adjudeni, locuitorii acestor sate s-au retras spre pădurile din apropierea Siretului. Astfel se explică faptul că lăcaşul de cult rămâne ruinat fapt ce reiese şi din mărturia episcopului V. Piluzio din 10 iulie 1682: "...Tămăşeni. Biserica de lemn ruinată. Acolo e un clopot. Oameni nu mai sunt...". Alte relatări le avem după începutul secolului al XVIII-lea, când viaţa catolicilor din Tămăşeni îşi reia cursul normal. Probabil, între 1762 şi 1800 a fost restaurată biserica veche de lemn, până la construcţia altei biserici, înainte de 1800 tot pe "Cânipişte" dar "din zid" (documentele înregistrează cheltuieli mari care au fost făcute pentru restaurarea bisericii "din zid").

Prima biserică din actuala aşezare a satului a început să se construiască în anul 1862 şi a fost opera pr. Valentin Ferenczy. Biserica a fost construită din cărămida ce a rezultat în urma dărâmării unui han sau casa mare boierească din apropiere, care a fost dăruită bisericii de o "cucoană bogată". Biserica a fost dată în folosinţă la 30 august 1863. Biserica actuală, cu hramul "Sfânta Fecioară Maria Regină", a fost construită alături de cea veche, spre sud. Ea a fost construită între anii 1956-1960, după planul inginerului Ionel Demeter, în stil modern.

Casa parohială a fost dată în folosinţă în anul 1798. "Memoriile" Parohiei Tămăşeni ne arată că nu tot timpul a fost reşedinţa parohială la Tămăşeni, dar şi la Adjudeni, cum ar fi perioada dintre anii 1810-1850. Casa parohială actuală este construită tot în stil modern, pe locul celei vechi.

În Parohia Tămăşeni sau în Parohia grupată Tămăşeni-Adjudeni au activat aproximativ 45 de parohi, în afară de cei care au activat în "vremuri de nelinişte". Comunitatea Tămăşeni este binecuvântată şi se bucură de numeroase chemări la viaţa de apostolat. În prezent într-însa activează şi Surorile Campostrini. Din anul 1988 paroh al acestei comunităţi este pr. Iosif Enăşoaie. Organizaţi în diferite asociaţii, copiii, tinerii şi adulţii încearcă să răspundă permanent cerinţelor Bisericii.

În statistica din 1999 Parohia Tămăşeni figurează cu 1.159 de familii, 4.150 de credincioşi; s-au oficiat 51 de botezuri, 28 de căsătorii şi 36 de înmormântări.

Marian Gaşpal

* * *

(Lumina creştinului, septembrie 2000, p. 11)

Satul Tămăşeni din judeţul Neamţ este situat pe malul drept al râului Siret, la circa 8 km N-E de oraşul Roman. Prima menţiune a satului se face cu ocazia luptei ce s-a dat aici la 12 octombrie 1449 între urmaşii lui Alexandru cel Bun. Primii germeni ai credinţei catolice pe aceste meleaguri pot fi întâlniţi încă din anul 1599.

Se presupune că au existat trei biserici de-a lungul acestor ani, istoriografii bazându-se pe cele trei hramuri despre care se vorbeşte "din bătrâni".

Construcţiile la actuala biserică au început în anul 1956, sub îndrumarea părintelui Vilhelm Clain. În locul bisericii vechi s-a ridicat una din beton armat şi cărămidă. Finalizarea lucrărilor a avut loc în anul 1960. O renovare generală a bisericii şi o modernizare a acesteia a avut loc între anii 1986-1987 şi a fost condusă de către părintele Simon Ioan.

În anul 1998, prin contribuţia sătenilor şi coordonarea părintelui paroh Iosif Enăşoaie, au început lucrările de înnoire a acoperişului şi de renovare a exteriorului, iar de la începutul acestui an s-au realizat lucrările de înfrumuseţare interioară, ceea ce a permis ca la data de 23 august, a doua zi de hram a comunităţii, altarul să fie consacrat şi biserica sfinţită în cinstea sfintei Fecioare Maria, Regină.

Pr. Iosif Enăşoae