Barticeşti - Sfântul Iosif Muncitorul
Adresa:	Str. Gloriei, nr. 22, com. Boteşti, 617091-Barticeşti, jud. Neamţ Tel.: 0333/115443 E-mail: barticesti@ercis.ro
Înfiinţare:	7 iulie 1946
Statistică:	Familii: 590 (348 înt. + 242 jum.) Credincioşi: 1586 Botezuri: 15 Prima Împărtăşanie: 11 Miruiţi: - Căsătorii: 12 Înmormântări: 25
Parohia:	Barticeşti - "Sfântul Iosif Muncitorul". Biserică zidită în perioada 1893-1899, sfinţită în anul 1899, reparată şi mărită în anul 1969; capelă în cimitir, capelă mortuară.; fm: 550 (351 î. + 199 j.), cr: 1566
Filiale:	1. Boteşti (1984) - 5 km; fm: 5 (2 î. + 3 j.), cr: 11
Liturghii:	d, s: 08.00; 11.00; 17.00 (19.00); z: 07.00; 17.00 (19.00)
Preoţi:	Paroh pr. Sabău Marius Vicar pr. Pişta Leon

Prezentare

(Lumina creştinului, septembrie 1993, p. 2)

Pe drumul naţional 85 la 20 km. de oraşul Roman spre Suceava se află satul Barticeşti din comuna Boteşti, judeţul Neamţ. La răsărit, chiar la intrarea în sat, Barticeştiul are filiala sa Gherăeştii Noi, la apus se mărgineşte cu Boteşti şi Nisiporeşti, iar la miazănoapte cu Hălăuceşti.

Atestat documentar Barticeştiul apare doar în 1780, când avea 17 familii aşa cum găsim în cel mai vechi registru "Status animarum" al parohiei Hălăuceşti.

Iniţiala filială la Parohia Săbăoani până în 1780, apoi la Hălăuceşti până în 1864 după care a administrat de Gherăeşti până în 1946 când episcopul Marcu Glaser ridică Barticeştiul la rang de parohie. Între cele 46 de biserici catolice existente în Moldova în 1830, după raportul episcopului misionar Inocenţiu Panphili, ne place să credem a fi şi biserica din Barticeşti. Oricum la mijlocul secolului trecut în Barticeşti exista o biserică cu hramul Sfântul Gheorghe. Biserica actuală cu hramul Sfântul Iosif Muncitorul a fost construită în anul 1893. Reparată de mai multe ori, ea a fost prelungită de pr. Mihai Rotaru prin 1969; tot atunci turnul a fost înălţat dându-i-se aspectul turnului bisericilor din lemn din Maramureş.

Casa parohială construită de credincioşi sub conducerea pr. I. Jicmon în timpul războiului, l-a primit pe primul locatar, pr. Martin Părţac, la 7 iulie 1946.

"Istoria unei parohii este o tainică prelungire a istoriei evanghelice, scrie pr. Leopaldo Nestmann în "Cronica parohiei Barticeşti". Pe drumurile şi cărările unei parohii trece iar Cristos precum umblase altă dată pe drumurile şi cărările Iudeei şi Galileei, numai că azi El păşeşte ascuns sub văluri mistice şi euharistice" (volum I, pag. 1). Preoţii ca păstori de suflete înlesnesc venirea lui Cristos în suflete şi ieşirea sufletelor întru întâmpinarea lui. De aceea trebuie să notăm faptul că în Barticeşti au lucrat preoţi cu renume din dieceză cum ar fi: pr. Martin Parţac - primul paroh, pr. Carol Susan, pr. Iosif Trancioveanu, pr. Leopold Nestmann, şi pr. Mihai Rotaru ca să nu pomenim decât pe parohii decedaţi spre pioasă amintire.

În momentul de faţă barticeştenii sunt în număr de 2370 de suflete şi 350 la Gherăeştii Noi, slujiţi de trei preoţi dintre care, se pare, că cel mai stabil este pr. Anton Demeter, care ca pensionar e prezent în Barticeşti permanent din anul 1974.

În treacăt pomenim şi de construcţia dispensarului policlinic cu staţionar ce este în curs - şantier în regie proprie al barticeştenilor. Obiectivul este primul dintr-un vast proiect de urbanizare al centrului civic al satului ce se va realiza cu ajutorul lui Dumnezeu şi al binefăcătorilor interni şi externi în viitor.

Pr. Gheorghe Lenghen

* * *

(Lumina creştinului, iunie 2003, p. 11)

Localitatea Barticeşti face parte din şiragul minunat al comunităţilor catolice din jurul Romanului. În legătură cu formarea satului Barticeşti, se spune din bătrâni că, în jurul anilor 1750-1760, un anume Bartic, originar din Teţcani, s-a stabilit aici împreună cu familia sa, fugind de asuprirea boierească din Săbăoani.

În primul Status animarum din Hălăuceşti sunt menţionate primele 18 familii care formau satul Tescănaş. Leagănul Barticeştiului pare să fie satul Teţcani. Părintele Aloiziu Ralli, paroh de Hălăuceşti, a folosit numele de Tescănaş pentru prima dată la 2 iulie 1787. Începând cu data de 1 februarie 1790, apare pentru prima dată numele de Barticeşti.

În anul 1832 apare primul locaş de cult în Barticeşti; o şură din lemn este adaptată să fie prima bisericuţă, care îl avea ca patron pe sfântul Gheorghe. Relaţia episcopului Antonio di Stefano din 1859 spune că biserica "Sfântul Gheorghe" din Barticeşti a fost construită de boierul ortodox din Boteşti, Dumitru Stan. Se pare că este vorba de al doilea locaş de cult, construit din lemn. Timp de 84 de ani Barticeştiul a fost filială a Parohiei Hălăuceşti.

Între anii 1864 şi 1946 comunitatea catolică din Barticeşti trece în grija Parohiei Gherăeşti. În anul 1893 se construieşte a treia biserică, existentă şi astăzi, deşi în decursul timpului a suferit mai multe modificări şi refaceri. În anul 1928 s-au cumpărat primele două clopote pentru biserica din Barticeşti. Mai rămânea un pas important de făcut, şi anume posibilitatea de a deveni parohie. La 2 iulie 1946, ep. Marcu Glaser îl numeşte pe pr. Martin Pârţac primul paroh de Barticeşti.

În anul 2000 s-au împlinit 220 de ani de la atestarea documentară a satului.

În această scurtă perioadă istorică de când Barticeştiul a devenit parohie, în mod deosebit s-a remarcat ca paroh, pr. Leopold Nestman, care între anii 1959 şi 1966 a transformat parohia într-o comunitate deosebită prin suflul nou de credinţă şi de trăire a spiritului evanghelic cu toată tăria inimilor.

Un alt păstor deosebit, a cărei amintire este încă vie în mintea şi viaţa credincioşilor, a fost pr. Mihai Rotaru, care a activat la Barticeşti din 1966 până la 29 august 1974. Cine poate uita zâmbetul şi seninătatea privirii sale, care inspira tuturor curaj şi încredere? Cine poate uita preocuparea sa atentă pentru toţi credincioşii din Barticeşti nu numai cu privire la propăşirea lor spirituală, ci şi la grija sa pentru progresul lor material?

Nu putem trece cu vederea nici sacrificiile pe care le-a făcut pr. Ioan Gabor, care, în cei nouă ani ca paroh, a înfrumuseţat casa Domnului şi a purtat cu destoinicie stindardul credinţei în fruntea credincioşilor din Barticeşti. Cât de frumos vorbesc toţi oamenii despre pr. Anton Demeter, care în atâţia ani, deşi era prizonier al unui cărucior - din cauza bolii - ştia să elibereze pe oameni de povara greşelilor şi să-i aline în necazurile lor.

Personalitatea pr. Gheorghe Lenghen (paroh din 25 octombrie 1984 - 1 august 2001) este elocventă prin efortul pe care l-a depus, împreună cu Mons. Alois Fechet, spre a ridica impunătoarea clădire a Spitalului din Barticeşti. Aici pot fi întâlnite surorile "Slujitoarele Iubirii Milostive", care cu disponibilitatea specifică îşi oferă serviciul celor bolnavi. Spaţiile de care dispun la Casa "Maica Speranţa a lui Isus" sunt mereu oferite cu drag pentru desfăşurarea diferitelor întâlniri, cu caracter spiritual şi formativ ale tinerilor.

Păstorită de pr. Ştefan Vacaru, ajutat de pr. Ernest-Ilarion Roca, Parohia Barticeşti, împreună cu filialele Gherăeştii Noi şi Boteşti are 744 de familii cu 2.576 de credincioşi catolici, având ca patron al bisericii pe sfântul Iosif Muncitorul, iar în filială: sfânta Fecioară, regina lunii mai.

Pr. Ştefan Vacaru