Slănic Moldova - Adormirea Maicii Domnului
Adresa:	Str. Nicolae Bălcescu, nr. 30, 605500-Slănic Moldova, jud. Bacău Tel.: 0234/348371 E-mail: slanicmoldova@ercis.ro
Înfiinţare:	4 ianuarie 1990
Statistică:	Familii: 248 (128 înt. + 120 jum.) Credincioşi: 512 Botezuri: 8 Prima Împărtăşanie: 8 Miruiţi: - Căsătorii: 2 Înmormântări: 9
Parohia:	Slănic Moldova - "Adormirea Maicii Domnului". Biserică zidită în perioada 1994-1999, sfinţită la 12 iunie 1999.; fm: 88 (51 î. + 37 j.), cr: 223
Filiale:	1. Cerdac - "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" (2006) - 4 km. Biserică zidită în perioada 2005-2007, renovată în perioada 2013-2014, sfinţită la 10 septembrie 2016.; fm: 156 (79 î. + 77 j.), cr: 290
Liturghii:	d, s: 11.00 (10.00); luni, marţi, joi, vineri, sâmbătă: 18.00 (19.00); miercuri: 08.00; Cerdac: d, s: 09.00 (08.30); marţi, vineri: 09.00
Preoţi:	Paroh pr. Niculăeşi Paul-Cristian

Prezentare

Parohia Slănic Moldova - studiu monografic

Atestată documentar la 1 ianuarie 1757, localitatea Slănic Moldova a devenit, la 20 iulie 1801, o staţiune de tratare a unor boli interne şi externe, datorită izvoarelor de apă minerală descoperite aici. Această staţiune balneoclimaterică este aşezat în partea de sud-vest a judeţului Bacău, la aproape 20 km de Târgu Ocna, într-o mică depresiune, îngustă şi lungă, mărginită de culmi înalte, acoperite de fag şi brad, pe valea pârâului Slănic, de la care şi-a luat numele, la o altitudine de 530 m.

Primii locuitori ai Slănicului au fost 12 familii de "rufetaşi", ţărani care lucrau la ocnele de sare, aduşi de serdarul Spiridon prin anul 1808, pentru a amenaja izvoarele tămăduitoare descoperite aici. În anul 1812, au venit la Slănic cei dintâi bolnavi, iar în anul 1840 staţiunea apare pentru prima dată pe harta ţării sub denumirea de "Feredeiele Slănicului". La sfârşitul veacului trecut, Slănic Moldova era o staţiune balneoclimaterică modernă pentru acele vremuri, care putea sta alături de staţiunile străine. În anul 1881, apele izvoarelor nr. 1, nr. 3 B acesta din urmă supranumit şi "regele Slănicului" B şi nr. 4 obţin medalia de argint la expoziţia internaţională de balneologie de la Frankfurt pe Main, iar în 1883, la expoziţia de la Viena, medalia de aur. De atunci staţiunea a fost supranumită "Perla Moldovei", renume care dăinuie până în zilele noastre. Într-adevăr, apele sale minerale, neîntrecute de multe izvoare similare din lume, la diferite expoziţii din străinătate, unde au înfruntat concurenţa unor izvoare renumite, ca acelea de la Karlovy-Vary, Vichy, Vals, Baden-Baden, Ems, Aixles-Bains sau Kreuznach, au primit aproape de fiecare dată medalia de aur. Staţiunea Slănic Moldova se dezvoltă în ultimii ani şi în fiecare an găzduieşte peste 60.000 de vizitatori români şi străini.

Printre cei veniţi şi stabiliţi în staţiunea Slănic au fost şi unii austrieci, mai ales din Bucovina, dar şi alţi catolici, mai ales comercianţi, care au intrat în grija preoţilor din Târgu Trotuş, fiind înregistraţi în actele filialei fostul sat Slănic, numit astăzi Cireşoaia. După înfiinţarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (27 iunie 1884) şi constituirea Provinciei Franciscane din Moldova (26 iulie 1895), clerului diecezan i-au fost acordate 16 parohii, iar clerului franciscan 10 parohii, printre care şi Parohia Trotuş, cu 11 filiale: "Slănic, Gura Slănicului, Slănic-Băi, Târgu Ocna, Viişoara, Tuta, Glodosu, Oneşti, Păcura, Caraclău şi Slobozia".

În urmă cu exact un secol, pentru a cunoaşte mai bine comunităţile catolice de pe Valea Slănicului, în ziua de 14 septembrie 1920, plecând din Târgu Trotuş, Preasfinţitul Alexandru-Theodor Cisar "făcu o excursiune la Slănicul Moldovei, mergând în preumblare până peste fosta graniţă". Drumul până la Târgu Ocna era bun şi cunoscut deja de oaspeţii de la Iaşi. S-a amintit că locuitorii catolici din Târgu Ocna au fost semnalaţi pentru prima dată de Schematismul Misiunii din Moldova pentru anul 1850, sub forma "in civitate Oknae", cu un număr de 102 credincioşi, fără biserică. Trăsura cu care călătorea episcopul Cisar a trecut apoi prin Gura Sălnic, vechea mahala din oraşul Târgu Ocna, între confluenţa Trotuşului cu pârâul Slănic şi muntele Măgura. Catolicii din acea zonă au fost semnalaţi, pentru prima dată, în statisticile catolice de Schematismul Misiunii din anul 1850, sub forma "Guravoi", lângă Târgu Ocna, având un număr de 41 credincioşi, fără biserică. Apoi s-a construit biserica dedicată sfântului Gheorghe, o biserică frumoasă din piatră, care a fost vizitată de episcopul Cisar cu câteva zile în urmă.

A urmat călătoria frumoasă spre Slănic, prin Valea Slănicului, între dealurile Coşna şi Cireşoaia, zone încărcate de memoria celor căzuţi în timpul luptelor din Primul Război Mondial, în cinstea cărora s-a ridicat în acea perioadă monumentul Magura Ocnei. Lucrările pentru ridicarea acestui impunător edificiu au fost făcute de către soldaţii veterani, ramaşi în viaţă după aprigele lupte de la Oituz-Coşna-Cireşoaia. Fondurile necesare pentru această construcţie au fost adunate prin subscripţie publică de către Mihai Teodoru, iniţiatorul acestui proiect, sprijinit de arhitectul Constantin Ciogolea. Placa comemorativă are un text emoţionant: "Ostaşi ce aţi căzut pentru ţară, / Viteji ai credinţei, soldaţi, / Oriunde în morminte voi staţi, / Vă fie ţărâna uşoară! (Eroilor căzuţi în războiul 1916-1919)". Deasupra mormântului eroului necunoscut străjuiesc 2 drapele de luptă, a Regimentului 15 infanterie şi a Regimentului 4 Artilerie, două din regimentele care au dus greul războiului de pe frontul de la Oituz. Situaţia cea mai dificilă însă a început în 8 august 1917, atunci când a existat pericolul ruperii liniei frontului pe direcţia Coşna-Cireşoaia. Unităţile germane şi austro-ungare se apropiau din ce în ce mai mult de oraşul Târgu Ocna. Pericolul cuceririi Văii Trotuşului de către inamic, va determina Marele Cartier General să trimită urgent în această zonă trupe de rezervă. Astfel că, în 11 august 1917 trebuia să ajungă la Târgu Ocna Divizia 1 cavalerie de la Mărăşeşti şi un Batalion de Vânători de Munte de la Târgu Neamţ. Spre seara zilei de 11 august, după ce vor străbate o distanţă de 145 km pe jos şi cu echipament de război, Batalionul Cireşoaia, va ajunge în apropiere de Târgu Ocna, într-un sat, Brăteşti. După câteva ore de odihnă, un grup de soldaţi din batalionul maiorului Virgil Bădulesu, conduşi de către Elisei Ursac, vor ajunge în Bogata. De aici, pe cărări ocolitoare şi ferite de privirea inamicului, vor ajunge în spatele liniilor germane aflate pe vârful Cireşoaia. Luat prin surprindere, inamicul se va retrage în dezordine, lăsând în urma sa numeroşi prizonieri şi armament. Luptele au continuat şi în zilele următoare atât pentru frontul de la Cireşoaia, cât şi pentru cel de la Coşna. Luptând cu eroism, soldaţii Regimentului de Cavalerie şi cel al Regimentului 2 de Grăniceri vor reuşi să recucerească vârful Coşna în 13 august 1917. Tot acum va cădea eroic lt. col. Gheorghe Demetriad, conducătorul escadronului său de Roşiori din Regimentul 9, iar col. Marcel Olteanu, comandantul Brigăzii 3 de Roşiori va continua asaltul pentru cucerirea cotei 789. Tot în această zi (13 august 1917) de grea încercare, va cădea eroic şi caporalul grenadier, Constantin Muşat din Regimentul 2 de Grăniceri. Luptând pe valea Prahovei în 1916, va fi rănit grav de două ori. A doua oară, îşi va pierde mâna stângă. După şapte luni de spitalizare, aflând că urma să fie reformat, va fugi din spital, pentru a se alătura camarazilor săi. Jertfa sa a rămas ca o pildă mişcătoare de înţelegere şi datorie faţă de ţară dincolo de originile fixate şi de legile firii şi de ale oamenilor.

În timp, în cinstea eroilor care au luptat şi murit în această zonă s-au ridicat mai multe monumente, dintre care amintim: Cimitirul Internaţional din Slănic Moldova, Troiţa Eroilor din Cerdac şi cele câteva monumente de pe Dealul Cireşoaia. Cimitirul a fost construit pentru ostaşii căzuţi pe Valea Slănicului în Primul Război Mondial, are o formă dreptunghiulară, cu o suprafaţă de 480 m.p., şi este împrejmuit cu un zid din piatră. Intrarea este marcată de două colonade de circa 1,5 m înălţime. Pe cea din stânga este o placă de marmură cu inscripţia: "Aici odihnesc ostaşi români, ruşi, germani şi unguri căzuţi în războiul 1916-1919", iar pe cea din dreapta o altă placă de marmură cu inscripţia: "Construit de Societatea Cultul Eroilor. Comitetul Central Bucureşti 1930-1931". Spre capătul potecii se înalţă un obelisc simplu, văruit în alb, cu inscripţia: "Aici odihnesc ostaşii români căzuţi în războiul 1916-1919". În spatele cimitirului se află un parapet din piatră fasonată, cu o nişă centrală mai înaltă şi câte patru nişe de o parte şi de alta a celei centrale. Pe nişa centrală, într-o arcadă sprijinită pe două rânduri de coloane de piatră, se află o placă de marmură cu următoarele două inscripţii: "Aici odihnesc osemintele a... ostaşi necunoscuţi căzuţi în războiul 1916-1919" şi versurile: "Viteji ce aţi căzut pentru ţară / Ostaşi ai credinţei soldaţi / Vă fie ţărâna uşoară / Oriunde în mormânt voi staţi / Viteji ce aţi căzut pentru ţară // Mircea Rădulescu". La baza tuturor celor nouă nişe se găsesc osuare, care adăpostesc osemintele a circa 3.500 de ostaşi necunoscuţi (români, germani, austrieci, unguri, ruşi). În cele patru parcele din cimitir sunt 108 morminte cu pietre funerare (26 români, 24 germani, 46 unguri, 10 austrieci, doi ruşi).

În centrul localităţii Cerdac, lângă şoseaua Târgu-Ocna - Slănic-Moldova se află un ansamblu memorial format dintr-o troiţă şi un obelisc. Ansamblul memorial a fost construit în anul 1935, în memoria eroilor căzuţi în Războiul întregirii Neamului (1916-1919). Troiţa, din gresie, înaltă de trei metri, este ridicată pe un postament de beton în trei trepte. Troiţa din gresie, cu trei stâlpi centrali şi două braţe uşor curbate, se termină cu un acoperiş stilizat. Ea este împodobită cu elemente florale (frunze de stejar) şi geometrice specifice zonei Cerdac. În partea superioară se află şi o cască ostăşească în basorelief. La bază, troiţa are încrustate următoarele slove: "Troiţa de o fiinţă fie-ne-ntr-ajutorinţă pe tine te preamăreşte". Obeliscul, situat în dreapta troiţei, construit tot din gresie de Slănic, are în vârf o cruce, iar la bază un postament în două trepte. Pe obelisc sunt gravate 52 de nume, cu următoarea inscripţie: "Eroii căzuţi pe câmpul de luptă pe anii 1916-1919. Comuna Slănic - Cerdac: Antohi A. 1901, Ababi Ghe. 1896, Birtea A. 1910, Ţenchiu M. 1896, Apetroai S. 1910, Apetroai Ghe. 1910, Ardeleanu Ghe. 1910, Baciu N. 1905, Bogătoiu Ghe. 1909, Bătcaşul C. 1908, Ciovor N. 1907, Ciovor Ghe. 1908, Celmare Ş. 1900, Ferăuanu I. 1910, Ferenţ Seci 1908, Forcoş I. 1893, Harapu S. 1909, Harapu A.T.M. 1893, Harapu S. 1905, Ionel P. cap. 1885, Ionel Ghe. 1907, Ionel I cap. 1909, Ignat S., Ignat T.A. Ghe. 1897, Olaru Ş. 1897, Suditu S. 1893, Şilochi Ghe. Â. Chi. 1896, Ţenchhi M.M. 1916, Ion N.S., Harapu St. I., Loţi Gh. L., Loţi Botezatu A.P.. Neculai Şilochi Ştefan. Ababi Birtia M.A., Simion N., Harapu Gh. S., Forcoş Ion I., Seciu Ion Gh., Şilochi Petrea, Meşterca R., Micloş M.I., Moraru V.Gh., Martin I.P., Harapu P.I., Ionel Gh.S., Bogâtoiu A.M., Botezatu Gh. I., Budău I.Gh., Dogarul. M., Bogâtoiu Gh., Ciovor. / Veşnică pomenire".

La fel ca Băile Slănic, localitatea Cerdac a cunoscut dramatismul unor bombardamente necruţătoare şi ocupaţia germano-austro-ungară timp de doi ani (1917-1918). De aici începea urcuşul spre vârful Cireşoaia (cota 772 m), ultima barieră spre Târgu-Ocna şi Valea Trotuşului.

Regimentul 15 Infanterie Mecanizată "Podul Înalt" a ţinut să-şi omagieze camarazii de armă care şi-au dat viaţa pe culmile Cireşoaiei şi în colaborare cu Primăria Slănic Moldova a construit un monument închinat eroilor infanterişti pe dealul Cireşoaia, vizibil de pe DN12B, în dreptul bisericii catolice "Sfânta Ana" din Cireşoaia. Pe muntele Cireşoaia, nu departe de cota 772, acolo unde s-a dat una dintre cele mai dramatice şi sângeroase bătălii în toamna lui 1917, s-a amenajat încă din 1918 un mic cimitir cu cruci simple de mesteacăn.

Făcând memoria acelor lupte, episcopul Cisar şi suita care îl însoţea au ajuns la ruinele bisericii din Cireşoaia, localitate care iniţial se numea Slănic. Originea satului este la începutul veacului al XIX-lea, până atunci Valea Slănicului fiind nelocuită şi acoperită de păduri seculare. Satele de pe această vale au apărut în urma descoperirii apelor minerale, în 1801. După ce s-a constituit staţiunea balneară şi a primit numele "Slănic", satul actual Cireşoaia s-a numit "Sfânta Ana", după patroana bisericii. Ulterior s-a mai numit "Satu-Nou-Băi"şi "Satu-Biserica". După ultima organizare administrativă a judeţului Bacău, din 1968, localitatea a primit numele de Cireşoaia, după numele masivului muntos de alături. Locuitorii provin din localităţi învecinate, în special din Târgu Trotuş şi din Grozeşti; mulţi venind apoi şi din Transilvania. Cei mai mulţi sunt de origine secuiască. Ocupaţia iniţială a fost de cioplitori în piatră; ulterior, în bună parte s-au angajat în domeniul petrolier şi în mina de sare din Târgu Ocna, în timp ce femeile lucrau în staţiune.

Interesându-se de biserica aflată în ruină, episcopul Cisar a aflat că prima biserică a fost clădită din paiantă, aşa cum arată Schematismul Misiunii din anul 1850. Peste câţiva ani, statisticile bisericilor catolice din Moldova (1871-1872) ne arată că această biserică din "Slanichi" a fost construită în anul 1841. După anul 1872, parohul din Târgu Trotuş, Dominic Dalla Posta a coordonat ridicarea unei biserici din piatră. Lucrările au durat până în anul 1916, când biserica a fost distrusă de vitregiile războiului, împreună cu casa de lângă biserică. De aceea, Liturghiile se ţineau la acea dată în casa ce se construise pentru dascăl. Ca şi la Tuta, episcopul i-a cerut parohului de Târgu Trotuş să se implice în ridicarea unei biserici noi în Cireşoaia, ceea ce s-a concretizat peste doi ani. În statistica anuală, pe anul 1920, a Parohiei Târgu Trotuş s-a făcut menţiunea că "din cauza operaţiunilor militare ale războiului, au fost distruse biserica "Sfânta Ana" şi casa bisericii, iar slujbele se fac în case particulare".

Mergând mai departe, Preasfinţitului Cisar i-au fost prezentate frumuseţile naturii, mai ales Munţii Nemira, la baza căreia s-a întemeiat frumoasa staţiune Băile Slănic, în care veneau mulţi austrieci să se trateze. Episcopul Cisar a alat că apele minerale de acolo şi proprietăţile lor au fost descoperite, în anul 1801, de către un anume Mihăilucă. Frontiera cu Imperiul Austro-ungar era la numai câţiva km distanţă, de aceea episcopul Cisar a dorit să traverseze acest hotar, "mergând în preumblare până peste fosta graniţă". Cea mai reprezentativă clădire a staţiunii Slănic-Moldova era cazinoul, dat în folosinţă în anul 1894. Staţiunea era numită şi "Perla Moldovei", fiind renumită mai ales pentru apa minerală folosită la tratarea problemelor digestive. Băile erau recomandate pentru ameliorarea reumatismelor şi a bolilor respiratorii. Episcopul a fost încântat să afle că mulţi intelectuali din Iaşi poposeau vara la Slănicul Moldovei, pentru odihnă şi tratament. Este celebră o poză de la Băile Slănic, datată 1885, în care apar I. Creangă, A.C. Cuza şi N.A. Bogdan.

Întrucât şi în această parte a Văii Slănicului şi-au făcut locuinţe unii catolici sosiţi din fostul Slănic (Cireşoaia) sau comercianţi, episcopul a cerut ca în evidenţele Parohiei Târgu Trotuş aceştia să fie consemnaţi separat. Aşa se face că în statisticile anuale ale parohiei, începând cu anul 1920, se menţionează separat aşezarea, sub denumirea "Satul Nou - Băi" sau "Slănic-Băi". Până atunci aşezarea a fost consemnată: "Slănic - Sfânta Ana", fără biserică.

Impulsionaţi de Preasfinţitul Cisar, în anul 1922 s-a început construirea bisericii noi din "Slănic - Sfânta Ana" (Cireşoaia), lucrare care s-a finalizat în anul 1946 sub conducerea preotului Anton Tălmăcel, paroh de Târgu Trotuş. La 16 octombrie 1948, această biserică a fost vizitată de episcopul Anton Durcovici, unde administrează Sfântul Mir şi face vizita canonică.

Deşi nu este consemnat, cu siguranţă a vizitat şi noua biserică din Slănic Moldova, din piatră, care a fost sfinţită, în ziua de 8 septembrie 1943, de episcopul Mihai Robu. Este demn să amintim că în acest lăcaş de cult, în ziua de 14 septembrie 1980, în mare taină, au fost hirotoniţi întru Preoţie, de către episcopul Alexandru Todea, preoţii Martin Benedic şi Gheorghe Antal. Primul dintre ei era născut la 1 ianuarie 1931, la Galbeni (jud. Bacău), iar după ce s-a închis Seminarul Franciscan din Hălăuceşti a urmat studiile de medicină la Iaşi şi a ajuns medic, lucrând în diferite localităţi: Răducăneni (1957), Tătăreni (1957-1961), Bacău (1961-1962) şi Oneşti (din 1962). Sub călăuzirea preotului Gheorghe Pătraşcu a intrat în Ordinul Franciscan, a făcut noviciatul şi profesiunea simplă în 1976, iar cea solemnă în 1979. După hirotonire, a continuat să fie medic la Oneşti şi nu a funcţionat ca preot în public. Părintele Antal era născut la Faraoani, în ziua de 3 aprilie 1932. În anul 1945 a intrat în Seminarul Franciscan din Hălăuceşti. La 15 martie 1949, Securitatea l-a arestat, iar după opt zile de interogatorii şi torturi, a fost eliberat, rămânând sub supraveghere. Lucrând ca dascăl în Faraoani, a reuşit să se formeze în secret şi să fie hirotonit preot.

La 7 aprilie 1968, Cireşoaia a devenit sediu parohial, având ca filiale comunităţile din Cerdac şi Slănic Moldova. Primul paroh a fost pr. Ştefan Erdeş, care a reînnoit biserica în interior. Între timp, biserica devenind neîncăpătoare, a suferit noi transformări, în sensul că a fost mărită încă o dată, lucrări conduse de părintele paroh de atunci Iosif Păuleţ. Parohii care au activat în această parohie, dar şi în biserica din Slănic Moldova, au fost: pr. Ştefan Erdeş (1968-1975), pr. Anton Sociu (1975-1983), pr. Alexandru Suceu (1983-1987) şi pr. Iosif Păuleţ (1987-1991). Ei au fost ajutaţi de câţiva preoţi vicari: pr. Vladimir Petercă, pr. Ioan Beşleagă, pr. Ştefan Apostol, pr. Pavel Cojocaru, pr. Petru Dâncă, pr. Alois Işvanca, pr. Vincenţiu Vochin, pr. Anton Iştoc etc. Din anul 1985 până la 22 septembrie 1990, a activat la Slănic Moldova şi fratele franciscan Gheorghe Dâncă, după care a plecat în conventul de la Târgu Trotuş.

În urma obţinerii libertăţii de organizare administrativă, la 4 ianuarie 1990, a fost înfiinţată Parohia Slănic Moldova, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", având în grijă asistenţa spirituală a catolicilor din staţiune şi din Cerdac, de pe o lungime de aproape 10 km. Timp de opt luni, noua parohie a fost administrată de pr. Iosif Păuleţ, după care a fost numit primul paroh de Slănic Moldova în persoana preotului Isidor Dâscă. Originar din Teţcani, judeţul Neamţ, acesta s-a născut la 12 septembrie 1953, iar după ce a absolvit Şcoala Generală de 9 clase, în anul 1969, la Gherăeşti şi Săbăoani, a urmat Şcoala de Cantori din Iaşi şi Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, fiind sfinţit preot la 29 iunie 1979, de către episcopul Iakob Antal. Înainte de a veni ca paroh de Slănic Moldova a activat ca vicar la Butea (1 august 1979 - 1 decembrie 1981) şi Hălăuceşti (1 decembrie 1981 - 1 mai 1983), precum şi paroh la Vaslui (1 mai 1983 - 9 septembrie 1990). Din 9 septembrie 1990 şi până la 1 iunie 1999, va conduce comunitatea catolicilor din Slănic Moldova, care număra la acea dată 306 familii, cu 984 de suflete.

În perioada în care a activat aici, părintele Dâscă a închegat comunitatea parohială, a pregătit celebrările sacramentelor şi, într-un mod special, vizita episcopului de Iaşi, Petru Gherghel, şi conferirea Mirului: la 29 august 1993. Pe lângă activitatea pastorală, primul paroh de Slănic Moldova a coordonat şi ridicarea a trei obiective deosebite: casa parohială şi casa de odihnă, biserica parohială şi grota în cinstea Maicii Domnului.

Având o poziţie geografică minunată şi oportunităţi pentru odihnă şi reculegere, în complexul parohial ridicat pe cinci nivele (subsol, parter şi trei etaje) s-au amenajat multe camere pentru aceia care aveau nevoie de spaţii de cazare şi săli de conferinţe. Casa de Odihnă "Sfânta Maria" a fost proiectată având 25 de camere, cu 54 de paturi, iar la mansardă au fost delimitate trei camere mari din lemn, pentru timp de vară (pentru copii şi tineri), cu peste 30 de locuri pentru cazare. În ultimii ani, aceste încăperi au suferit reparaţii semnificative. În pliantele care cuprindeau oferta casei se preciza: "Se pot închiria camere la această casă pentru: grupuri de copii, tineri şi persoane adulte; vacanţe şi concedii; exerciţii spirituale sau diferite întâlniri; familii sau persoane particulare. Casa de Odihnă Sfânta Maria din Slănic Moldova oferă următoarele: cazare fără masă; posibilitatea de a pregăti personal masa, punând la dispoziţie o bucătărie cu: frigider, aragaz şi veselă; televizor în sufragerie sau la cerere în cameră; posibilitatea de a participa zilnic la sfânta Liturghie; pentru preoţi, călugări sau călugăriţe, masa la cerere; ape minerale şi tratament pentru bolnavi". În acest complex au fost cazate zeci de grupuri de preoţi, persoane consacrate şi laici pentru reculegere şi exerciţii spirituale, dar şi numeroase grupuri de laici pentru activităţi vocaţionale, educative şi recreative.

După construirea casei de odihnă, "credincioşii buni şi harnici ai acestei parohii au construit în cinstea patroanei lor o grotă frumoasă, săpată în munte, între casă şi biserică".

Fiind un vis încă de la venirea în parohie, în anul 1994, părintele Isidor Dâscă începe să conturează începerea lucrărilor la o nouă biserică, în jurul celei existente. Duminică, 28 mai 1995, a avut loc sfinţirea pietrei fundamentale a noii biserici, la acea celebrare participând Preasfinţitul Petru Gherghel, mulţi preoţi şi credincioşi. După patru ani de muncă susţinută, la 12 iunie 1999, "comunitatea din Slănic Moldova a trăit momente de bucurie şi de neuitat. În cadrul sfintei Liturghii de la ora 10.30, PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi însoţit de ÎPS dr. Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, Mons. Anton Coşa, administrator apostolic în Republica Moldova, Mons. Aurel Percă, vicar general şi un mare număr de preoţi au sfinţit biserica "Adormirea Maicii Domnului" şi au consacrat altarul din marmură. La acest moment sfânt şi solemn au participat credincioşi localnici şi din împrejurimi". La acea dată, comunitatea era formată din 307 familii, cu 1.073 de credincioşi.

Aceasta a fost ultima celebrare solemnă condusă de parohul Isidor Dâscă, căci a fost imediat transferat la Parohia "Fericitul Ieremia Valahul" din Bacău, iar la 20 iunie 1999 a fost numit noul paroh în persoana preotului Francisc Căzănel. Acesta urma să păstorească comunitatea catolicilor din Slănic Moldova până la moarta sa, care a survenit în ziua de 26 ianuarie 2012. Îmbolnăvindu-se, din anul 2003 a fost ajutat de mai mulţi preoţi colaboratori: pr. Alois Moraru (4 decembrie 2003 - 10 mai 2004), pr. Ciprian Bulai (1 august 2009 - 13 noiembrie 2010) şi alţii.

În perioada 16-21 iulie 2001, s-a celebrat bicentenarul înfiinţării staţiunii Slănic, printr-o amplă manifestare intitulată "Zilele Slănicului", la care au participat Preasfinţitul Ioachim Giosanu - episcop vicar al Episcopiei Ortodoxe a Romanului şi Preasfinţitul Aurel Percă - episcopul auxiliar al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, împreună cu mulţi preoţii ortodocşi şi catolici din zonă. Cei doi ierarhi au plantat mai întâi câte un brad în apropierea izvorului nr. 1, după care au purces la binecuvântarea apei acestuia. Într-un cuvânt de învăţătură, episcopul Aurel Percă B inspirat de cuvintele Sfintei Scripturi B i-a mulţumit celui "ce ne dă apă tămăduitoare", invitându-i totodată pe cei prezenţi să mediteze "la minunile ce s-au săvârşit aici de-a lungul celor 200 de ani".

Printre activităţile deosebite pe care le-a coordonat părintele Căzănel amintim: vizita episcopului şi administrarea Mirului: 29 august 1999, 20 iulie 2003 şi 23 august 2008 (55 de candidaţi), organizarea Liturghiilor de primiţie pentru cei doi preoţi originari din Parohia Slănic Moldova: la 2 iulie 2006, pentru pr. Marius Catrinţaşu şi în 2011 pentru pr. Paul-Daniel Coman; vizită canonică a Preasfinţitului Petru Gherghel, în zilele de 25 şi 26 august 2007, când s-a înfiinţat filiala Parohiei Slănic Moldova din localitatea Cerdac, având ca hram "Naşterea Sfintei Fecioara Maria". Pentru această filială s-a preocupat să transforme o clădire şi s-o adapteze pentru a fi lăcaş de cult, lucrarea pe care nu a reuşit s-o finalizeze. Punctul de pornire în realizarea acestui lăcaş a constat iniţial în cumpărarea terenului, la 5 octombrie 2004, teren pe care se afla deja o construcţie mai veche, din care s-au păstrat doar zidurile laterale consolidate ulterior. La 12 septembrie 2005 credincioşii din Cerdac, în frunte cu părintele paroh, au început lucrările de construcţie a noii biserici sub îndrumarea arhitectului Gheorghe Hereş. La 22 august 2007, poporul credincios din Cerdac "a primit cu bucurie decretul episcopal cu nr. 1659, prin care păstorul diecezei noastre, ep. Petru Gherghel, a stabilit ca biserica să fie încredinţată grijii Mamei noastre cereşti, având ca hram Naşterea Sfintei Fecioare Maria".

Suferind de mai mult timp, fiind internat de mai multe ori prin diferite spitale, "la sfârşitul anului 2011 şi începutul anului 2012 a fost îngrijit aproape două luni în Spitalul Spiridon din Iaşi. În dimineaţa zilei de joi, 26 ianuarie 2012, pr. Ludovic Butnăraşu i-a dat sacramentul Ungerii bolnavilor. În urma unui blocaj renal, a decedat în dimineaţa zilei de joi, 26 ianuarie 2012, la ora 08.45, în spitalul din Moineşti, unde a fost internat cu două zile înainte. Avea aproape 52 de ani. Trupul neînsufleţit a fost depus în aceeaşi zi, 26 ianuarie 2012, în biserica din Slănic Moldova. După-amiază, la ora 17.00, a fost o Liturghie cu requiem. Vineri, 27 ianuarie 2012, la ora 11.00, în aceeaşi biserică, PS Aurel Percă a prezidat o Liturghie în cadrul căreia s-a rugat pentru odihna preotului decedat". Înmormântarea a avut loc în localitatea natală - Şcheia, luni, 30 ianuarie 2012, începând cu ora 10.30, la Liturghie participând trei episcopi (Petru Gherghel, Anton Coşa şi Cornel Damian) şi peste 110 preoţi.

Următorul paroh de Slănic Moldova a fost, de la 19 martie 2012, pr. Petrică Dăncuţ, originar din Parohia Gherăeşti. După ce a absolvit Şcoala Generală de 8 clase, în anul 1992, în localitatea natală, a urmat , Seminarul Liceal Capucin din Oneşti şi Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, fiind hirotonit preot la 29 iunie 2006, la Iaşi, de către episcopul Petru Gherghel. Înainte de fi numit la Slănic Moldova, a activat ca vicar în parohiile Adjudeni (1 august 2006 - 31 iulie 2009) şi Piatra Neamţ "Sfântul Iosif Muncitorul" (1 august 2009 - 18 martie 2012).

Misiunea principală pe care şi-a asumat-o a fost aceea de a termina lucrările de construcţie şi a pregăti consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii din Cerdac, care s-au concretizat în ziua de sâmbătă, 10 septembrie 2016. Aceea "a fost o zi foarte importantă şi unică pentru toată Valea Slănicului Moldovei, pentru că, după 11 ani de rugăciune şi dăruire, inima comunităţii parohiale a primit un nou impuls de credinţă şi preamărire lui Dumnezeu, prin sfinţirea şi consacrarea altarului bisericii filiale din Cerdac". Ceremoniile sfinţirii noii biserici au început "în jurul orei 10.45, când pr. Petrică Dăncuţ, parohul comunităţii, un grup de preoţi, primarul localităţii, oficialităţile locale şi centrale cât şi o mare mulţime de credincioşi, l-au întâmpinat pe PS Aurel Percă". În cuvântul său de învăţătură, Preasfinţitul Aurel Percă i-a invitat pe credincioşi să realizeze o Biserică vie, să fie convinşi şi încrezători în prezenţa lui Isus în Sfânta Euharistie şi să invoce mereu ajutorul sfinţilor, în mod deosebit pe cei trei sfinţi ale căror relicve s-au depus în altar: fericitul Ieremia Valahul, fericitul Anton Durcovici şi fericitul Vladimir Ghika. Au urmat cinci momente care au constituit celebrarea propriu-zisă a consacrării altarului şi a sfinţirii bisericii: litania tuturor sfinţilor, rugăciunea de consacrare, ungerea cu sfânta crismă a altarului şi a pereţilor bisericii, tămâierea altarului şi a bisericii, împodobirea altarului şi iluminarea bisericii.

Către finalul sfintei Liturghii, părintele Petrică Dăncuţ a adus mulţumiri Domnului că a binecuvântat comunitatea cu harul de a avea un nou lăcaş, de a vedea un vis devenit realitate: "Biserica din Cerdac nu este o operă de artă, ci este o operă a iubirii şi a credinţei credincioşilor din această comunitate". În semn de aducere aminte a acestei zile importante pentru comunitatea locală, Preasfinţitul Aurel a plantat un brad argintiu în curtea bisericii, care se poate vedea şi astăzi.

Dintre activităţile pastorale deosebite coordonate de părintele Dăncuţ amintim: administrarea Mirului în ziua de 10 august 2014 (49 de candidaţi), pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica şi misiunile populare din 19-22 septembrie 2013, misiunile populare din zilele de 10-13 noiembrie 2016, prilejuite de Anul Milostivirii etc. La 30 iulie 2017, "comunitatea şi-a luat rămas bun de la pr. Petrică Dăncuţ, care a păstorit cu ardoare şi zel apostolic, timp de cinci ani, comunitatea creştinilor catolici din Slănic Moldova".

De la 1 august 2017, Parohia Slănic Moldova a fost încredinţată celui de-al patrulea paroh: pr. Benone Butacu, jr. Originar din Parohia Luizi-Călugăra, după ce a absolvit Şcoala Generală de 8 clase, în anul 1991, în satul natal a urmat Liceul şi Institutul Teologic Franciscan din Roman, fiind sfinţit preot la 29 iunie 2002, la Iaşi, de episcopul Petru Gherghel. A activat ca vicar la Hălăuceşti (1 august 2002 - 1 octombrie 2003), vicar la Târgu Trotuş (1 octombrie 2003 - 1 octombrie 2005), vicar la Huşi-Corni (1 octombrie 2005 - 15 septembrie 2008), paroh la Huşi-Corni (15 septembrie 2008 - 11 septembrie 2016) şi consilier administrativ în cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (1 octombrie 2016 - 31 iulie 2017). Instalarea noului paroh a avut loc duminică, 6 august, "în sărbătoarea Schimbarea la Faţa a Domnului Nostru Isus Cristos, ca un semn minunat sub strălucirea chipului Mântuitorului, spre a ne atrage pe toţi, ca un magnet uriaş pe muntele Domnului. (...) Comunitatea creştinilor catolici, împreună cu domnul Gheorghe Baciu, primar al comunităţii civile, l-a întâmpinat pe noul paroh, mai întâi la Cerdac, în biserica filială, în cadrul Liturghiei de la ora 9. Apoi, întreaga comunitate, cu mic cu mare, l-a primit pe părintele Benone, cu colac şi sare, la ora 11, în faţa bisericii parohiale din Slănic Moldova...". Cu acea ocazie, "părintele nou numit a prezentat programul pastoral ce cuprinde iniţiative şi proiecte spirituale adresate familiilor, copiilor, tinerilor, persoanelor vârstnice".

Având deja o bogată şi rodnică activitate administrativă în Parohia "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" din Huşi, unde a coordonat lucrările de renovare a bisericii parohiale, încununate în ziua de duminică, 4 septembrie 2016, "prin "consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii, de curând renovată prin strădania neobosită a părintelui paroh Benone Butacu jr.", merite recunoscute de Preasfinţitul Aurel Percă, care la finalul celebrării i-a înmânat distincţia "Crucea comemorativă «Fericitul Anton Durcovici»" din partea Episcopiei de Iaşi ca "o recunoaştere a eforturilor de renovarea a bisericii "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" din Huşi-Corni", noul paroh de Slănic Moldova a întreprins şi aici unele lucrări de investiţie: schimbarea sistemului de încălzire din biserica din Slănic, înfrumuseţarea lăcaşurilor de cult din Slănic şi Cerdac, continuarea renovărilor din casa parohială şi casa de oaspeţi etc.

Nu lipsite de importanţă au fost iniţiativele pastorale derulate în Slănic Moldova şi Cerdac în aceşti ani, în favoarea copiilor, tinerilor, familiilor şi bolnavilor. La unele dintre acestea au fost prezenţi ierarhi ai Episcopiei Catolice de Iaşi, precum şi autorităţile civile. Între acestea se evidenţiază celebrarea Mirului, din 14 iulie 2018, când în Parohia "Adormirea Maicii Domnului" din Slănic Moldova, "cei 25 adolescenţi şi tineri, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, au aşteptat nerăbdători venirea Excelenţei sale Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi" pentru a le conferi darurile Duhului Sfânt. Părintele paroh Benone Butacu a ţinut cuvântarea de bun venit, în care a subliniat că acea comunitate parohială se situează pe "pământ al Slănicului Moldovei" şi este "un semn al unităţii" Bisericii. Preasfinţitul Aurel a scos în evidenţă lucrarea Duhului Sfânt în viaţa creştinului şi a arătat cum putem trăi ca adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, ajutaţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt. Predica a avut şi un frumos dialog între episcop şi candidaţii de la Mir. Adolescenţii şi tinerii "au dat răspunsuri bune şi au primit aprecieri din partea episcopului".

La începutul misiunii sale, la 2 ianuarie 2018, Parohia Slănic Moldova, alături de cea din Cireşoaia, "pentru a facilita comunicarea cu centrul decanal", a fost trecută de la Decanatul de Moineşti la Decanatul de Trotuş.

La începutul anului 2020, am fost luate în evidenţă 280 de familii (139 întregi şi 141 jumătăţi), ce includ 536 de suflete, după ce în anul 2019 au avut loc 5 botezuri, au fost oficiate 6 căsătorii şi au trecut la cele veşnice 10 credincioşi.

Pe teritoriul Parohiei Slănic Moldova au activat şi au diferite case patru congregaţii feminine: Surorile "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", Surorile lui Isus Răscumpărătorul (din anul 1998), Surorile Benedictine ale Divinei Providenţe (din anul 1992) şi Surorile Providenţei (din anul 2003). Pentru copii orfani şi neajutoraţi, în anul 2000, Surorile lui Isus Răscumpărătorul au deschis Casa "Victorine"; iar pentru a găzdui diferite grupuri de copii, tineri şi persoane adulte, familii sau persoane particulare pentru întâlniri de formare, exerciţii spirituale, vacanţe şi concedii, Surorile SCMP au deschis Centrul "Buna-Vestire", ambele închise în prezent.

Pr. Alois Moraru

* * *

Din Lumina creştinului, iunie 1994, p. 12-13.

Oraşul Slănic Moldova, staţiune balneoclimaterică, este aşezat în partea de sud-vest a judeţului Bacău, la 17 km de Târgu Ocna, într-o mică depresiune, îngustă şi lungă, mărginită de culmi înalte, acoperite de fag şi brad, pe valea pârâului Slănic, de la care şi-a luat numele, la o altitudine de 530 m. Primii locuitori ai Slănicului au fost 12 familii de "rufetaşi", ţărani care lucrau la ocnele de sare, aduşi de serdarul Spiridon prin anul 1808, pentru a amenaja izvoarele tămăduitoare descoperite aici. În anul 1812 vin la Slănic cei dintâi bolnavi. În 1840 staţiunea apare pentru prima dată pe harta ţării sub denumirea de Feredeiele Slănicului. La sfârşitul veacului trecut, Slănic Moldova era o staţiune balneoclimaterică modernă pentru acele vremuri, care putea sta alături de staţiunile străine. În 1881, apele izvoarelor nr. 1, nr.3 - acesta din urmă supranumit şi "regele Slănicului" - şi nr. 4 obţin medalia de argint la expoziţia internaţională de balneologie de la Frankfurt pe Main, iar în 1883, la expoziţia de la Viena, medalia de aur. De atunci staţiunea a fost supranumită "Perlă a Moldovei" renume care dăinuieşte până în zilele noastre. Într adevăr, apele sale minerale, neîntrecute de multe izvoare similare din lume, la diferite expoziţii din străinătate, unde au înfruntat concurenţa unor izvoare renumite, ca acelea de la Karlovy-Vary, Vichy, Vals, Baden-Baden, Ems, Aix-les-Bains sau Kreuznach, au primit aproape de fiecare dată medalia de aur. Staţiunea Slănic Moldova se dezvoltă în ultimii ani şi în fiecare an găzduieşte peste 60.000 de vizitatori români şi străini.

Statisticile anuale ale parohiei Târgu Trotuş - începând cu anul 1920 - menţionează separat aşezarea sub denumirea de "Satu-Nou-Băi" sau "Slănic-Băi", unde se afla un număr mic de credincioşi catolici. Ei au ajuns aici pe cale comercială, fiind atraşi de rentabilitatea oferirii de locuri turiştilor şi celor care veneau aici la cură balneară. Şi-au construit vile, mai mult din bârne şi vara le închiriau solicitanţilor.

Biserica din Slănic Moldova a fost construită spre sfârşitul perioadei interbelice, din piatră, fiind sfinţită în ziua de 8 septembrie 1943. A fost filială a parohiei Cireşoaia până în anul 1990 când a fost înfiinţată parohia. La 31 decembrie 1993 înregistrează 306 familii, cu 984 de suflete. Având o poziţie geografică minunată, cu izvoarele de ape minerale tămăduitoare, aici s-a construit o casă cu cinci nivele (subsol, parter, şi trei etaje) care cuprinde casa parohială şi casa de odihnă şi tratament pentru personalul cultului. Provizoriu, locuiesc în casa de odihnă 40 de surori benedictine ale Divinei Providenţe, care se vor muta la Oituz. Casa are şapte camere disponibile pentru preoţii care fac concediu sau tratament.

Hramul Bisericii este Adormirea Maicii Domnului - 15 august. Credincioşii buni şi harnici ai acestei parohii, anul trecut au construit în cinstea patroanei lor o grotă frumoasă, săpată în munte, între casă şi biserică. Sperăm ca anul acesta să începem construcţia unei biserici noi.

Vă invităm să gustaţi din frumuseţile Slănicului şi să vă potoliţi setea din izvoarele sale tămăduitoare!

Pr. Isidor Dâscă