Siret - Naşterea Sfintei Fecioare Maria
Adresa:	Str. Castanilor, nr. 7, 725500-Siret, jud. Suceava Tel.: 0787/859187 E-mail: siret@ercis.ro
Înfiinţare:	reînfiinţată în anul 1811
Statistică:	Familii: 244 (160 înt. + 84 jum.) Credincioşi: 549 Botezuri: 2 Prima Împărtăşanie: - Miruiţi: - Căsătorii: 3 Înmormântări: 10
Parohia:	Siret - "Naşterea Sfintei Fecioare Maria". Biserică zidită în perioada 1816-1826, sfinţită în anul 1826, renovată în perioada 1936-1938, 1993-2000, resfinţită la 8 septembrie 2000; capelă privată în cimitir din anul 1878; capela mortuară "Isus Milostiv" (lângă biserică) sfinţită la 30 octombrie 2016.; fm: 178 (118 î. + 60 j.), cr: 394
Filiale:	1. Vicşani - "Sfânta Fecioară Maria, Regina Poloniei" (1930) - 9 km. Biserică din anul 1910, renovată în 1962, sfinţită la 17 august 1997.; fm: 31 (16 î. + 15 j.), cr: 57; 2. Dorneşti - "Adormirea Maicii Domnului" (1940) - 12 km. Biserică din anul 1796.; fm: 21 (16 î. + 5 j.), cr: 44; 3. Mihăileni - "Trupul şi Sângele Domnului" (1910) - 8 km. Biserică din anul 1896, renovată.; fm: 4 (3 î. + 1 j.), cr: 10; 4. Mănăstioara - "Sfântul Onofrei" (1982) - 6 km. Capela în cimitir din anul 1920.; fm: 2 (1 î. + 1 j.), cr: 6; 5. Baineţ - "Cristos, Regele Universului" (1900) - 14 km. Biserică din anul 1890.; fm: 0 (0 î. + 0 j.), cr: 0; 6. Văşcăuţi (1982) - 5 km. Capela în cimitir din 2012.; fm: 8 (7 î. + 1 j.), cr: 27; 7. Grămeşti - 20 km; fm: 1 (1 î. + 0 j.), cr: 4; 8. Negostina - 4 km; fm: 1 (0 î. + 1 j.), cr: 1; 9. Grăniceşti - 17 km; fm: 1 (1 î. + 0 j.), cr: 3; 10. Viţcani - 19 km; fm: 1 (1 î. + 0 j.), cr: 4; 11. Gropeni - 15 km; fm: 1 (1 î. + 0 j.), cr: 4; 12. Bălineşti (2020) - 16 km; fm: 1 (0 î. + 1 j.), cr: 1; 13. Bănceşti (2021) - 7 km; fm: 1 (1 î. + 0 j.), cr: 8
Liturghii:	d, s: 11.00; 17.00 (19.00); z: 17.00 (19.00); Vicşani: d, s: 09.00; Dorneşti: d, s: 15.00 (16.00); Mihăileni: d, s: 13.30 (16.00); Vă?căuţ: d, s: 15.00 (17.30); Baineţ: 11.00 (hram)
Preoţi:	Paroh pr. Farţade Carmil

Prezentare

(Lumina creştinului, februarie 1995, p. 12-13)

Pentru a vorbi de prezenţa catolicilor la Siret sau în orice parte a României, trebuie să facem puţină lumină asupra trecutului nostru care a fost trunchiat în decursul secolelor datorită intereselor politice.

Tradiţia spune, că cel care a vestit creştinismul în Dacia, a fost apostolul Andrei. Aceasta s-a putut întâmpla cam prin anii 50-60 după Cristos. Câţi vor fi primit religia creştină nimeni nu poate să ştie.

În anul 106, armatele romane ale lui Traian au cucerit Dacia şi au transformat-o în provincie romană. Este sigur că între soldaţii romani erau şi creştini. Prin aşezarea lor şi a coloniştilor romani în Dacia a pătruns aici şi s-a încetăţenit religia creştină. Religia, ca şi limba, ne-a venit deci de la Roma. Şi timp de multe secole, chiar şi după retragerea romanilor, noi românii am rămas în sfera de influenţă a Romei, iar religia noastră a stat sub tutela Papei de la Roma, până la Papa Formosus.

Dacă popoarele vecine s-au încreştinat mult mai târziu decât noi, după secolul al VII-lea, noi românii ne-am născut un popor creştin. Ştim noi cei mai mulţi români lucrul acesta? În secolul al IX-lea poporul român era încorporat în imperiul bulgar. Bulgarii s-au încreştinat în 864 şi au fost şi ei sub jurisdicţia Papei de la Roma timp de câţiva ani. Iată însă că în anul 870, din motive geopolitice, bulgarii au hotărât să se rupă de Biserica Romei şi să se unească cu Biserica din Constantinopol sub împăratul bulgar Asan, acceptând ritul ortodox care a fost impus şi românilor: literele slavone au luat locul celor latine. Cunoaştem noi românii toate faptele acestea? Deci, dacă suntem exigenţi cu noi înşine şi cu adevărul istoriei, "legea strămoşească" a românilor este religia romano-catolică.

În acest context putem spune că o mică parte din români au rezistat slavonizării forţate timp de secole cu toate persecuţiile şi izolările lor şi au rămas fideli credinţei primite de la Roma. Aşa se explică şi prezenţa catolicilor români în părţile Moldovei.

Despre Siret, unul dintre cele mai vechi oraşe din Moldova, după Cetatea Albă şi Chitila, se pot scrie multe datorită importanţei istorice şi comerciale pe care a avut-o în această parte a ţării Moldovei. Aici şi-au stabilit reşedinţa şi capitala primii domni ai Moldovei: Dragoş Sas, fiul lui Balc, fiul lui Sas, iar apoi Bogdan, prin care Moldova devine stat independent.

Prima menţiune documentară sigură a Siretului ca oraş şi ca reşedinţă domnească este din 24 iulie 1370, când papa Urban al V-lea adresa două scrisori episcopilor de Praga, Wroslaw şi Cracovia prin care-i înştiinţa că i s-a adus la cunoştinţă că Laţcu, domnul Moldovei "dux Moldaviensis" (1367-1375) vrea să devină catolic împreună cu supuşii săi, şi că-i cerea să înfiinţeze o Episcopie la Siret, iar episcop să fie numit Andrei, profesorul minoriţilor din Cracovia. După efectuarea cercetărilor, solicitată de papă şi după găsirea lui Andrei ca fiind demn de noua funcţie, la 9 martie 1371 a fost sfinţit ca episcop al Siretului, de Florian, episcop al Cracoviei şi de alţi episcopi care i-au dat o carte legalizată la notariatul din Liov???, la 9 august 1371. În acelaşi an, la 9 mai, episcopul Andrei îi scrie papei Grigore al XI-lea, anunţându-i sfinţirea sa şi totodată trimiţându-i formula jurământului cu acea ocazie. În anul următor, la 25 ianuarie, papa îi scrie lui Laţcu Vodă, de la Avignon, felicitându-l pentru trecerea la religia catolică şi îi valida căsătoria cu soţia sa, care rămăsese ortodoxă. Altă scrisoare a papei din 23 iulie acelaşi an confirmă faptul că Andrei nu a rezistat la Siret, ca şi cei mai mulţi dintre succesorii săi, din cauza veniturilor prea mici ale acestei episcopii.

Precizăm că cea mai mare parte a catolicilor era formată din colonişti germani (saşi) stabiliţi aici, chiar de la întemeierea oraşului, meseriaşi şi negustori, iar apoi urmau românii, armenii şi polonezii. Aici a existat şi o mănăstire franciscană încă înainte de înfiinţarea episcopiei, iar răspândirea franciscanilor în Moldova s-a intensificat după cucerirea Rusiei de către poloni în 1340. Franciscanii aveau o mănăstire şi o biserică. Biserica dedicată Maicii Domnului, avea o fântână făcătoare de minuni.

Episcopul Andrei a fost titular până în 1388, când papa Urban al VI-lea l-a transferat la episcopia din Vilnius (Lituania), unde a murit în 1399. În locul său a fost numit un călugăr dominican, Ioan de Cracovia (1388-1394), care nici el nu a rezistat la Siret, fiindcă era episcop auxiliar de Cracovia şi duhovnicul curţii. După moartea lui Ioan, papa Bonifaciu al X-lea l-a numit pe Ştefan Martini, dominican, căruia îi pune în vedere să stea în dieceză. A păstorit între anii 1394-1412. În 1412, odată cu mutarea mitropoliei de Halici la Liov, Episcopia de Siret a fost declarată sufragană a acestei mitropolii.

La 15 martie 1413, Papa Ioan al XXII-lea a numit ca episcop de Siret pe profesorul de teologie Nicolae Vnnatoris, călugăr paulin care a păstorit până în 1434. Următorul episcop de Siret şi ultimul a fost franciscanul Ioan, care nici el nu a stat în dieceză.

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, concomitent cu franciscanii, au desfăşurat o susţinută activitate la Siret şi călugării dominicani. Nu se cunoaşte data venirii lor. Mănăstirea şi biserica având hramul Sf. Ioan Botezătorul, au fost zidite de doamna Margareta Muşata (frumoasa) şi ea catolică, mama lui Petru I, domnul Moldovei, care a mutat capitala de la Siret la Suceava. Din păcate aceste două mănăstiri au fost distruse pe timpul domniei lui Bogdan cel Orb, fiul lui Ştefan cel Mare.

Din cauza vitregiilor timpului, viaţa de odinioară a oraşului începe să decadă fiind un apanaj al doamnelor Moldovei şi al mănăstirilor din nordul Moldovei.

În secolul al XVII-lea, după observaţia unor misionari italieni (Paolo Bonici 1632, Nicolo Borsi 1638, Marco Bandini 1669) numărul catolicilor a cunoscut o scădere.

Din anul 1775 şi până în 1918 oraşul cunoaşte noi schimbări şi transformări, prin ocuparea Bucovinei de către imperiul austro-ungar. Viaţa religioasă a cunoscut din nou o înflorire. În această perioadă s-a construit şi actuala biserică din piatră şi cărămidă, în anul 1824. Biserica a fost sfinţită în anul 1826 cu titlul: Naşterea Maicii Domnului. Are formă de corabie, e în stil roman şi are o lungime de 33m, şi o lăţime de 12,50m. În biserică se află statui sculptate în lemn de Stufleser, precum şi două icoane pictate în ulei, de o vechime necunoscută, dar apreciată la circa 100 de ani. Pictura şi zugrăveala bisericii datează din anul 1936.

În timpul celor două războaie şi după aceea, din nou se cunoaşte o scădere a numărului catolicilor germani şi poloni care au plecat fie în Germania, fie în Austria, fie în Polonia. Actualmente numărul catolicilor se menţine în linie dreaptă şi ceea ce este interesant în această zonă a Bucovinei, deşi sunt naţiuni diferite, toţi trăiesc în pace, armonie şi înţelegere ca o adevărată Europă unită dacă ne gândim că acum aici lucrează şi englezi, irlandezi, turci, ucrainieni şi lipoveni.

Situaţia parohiei este următoarea: Siret 170 familii, 514 suflete; Vicşani 46 de familii, 140 de suflete; Dorneşti 23 familii, 55 de suflete; Văşcăuţi 12 familii, 21 de suflete; Mihăileni cinci familii, opt suflete; Baineţ două suflete, iar în Mănăstioara un suflet.

Dacă cineva este dornic de a veni la Siret, putem indica unele puncte de reper: oraşul este situat la jumătatea distanţei dintre Suceava şi Cernăuţi, pe malul drept al râului cu acelaşi nume. Poziţia geografică îl încadrează în rândul localităţilor din N-Estul ţării, cu dealuri şi coline, întinzându-se la Nord cu actuala frontieră a Ucrainei.

Pr. Valerian Enăşcuţ

* * *

(Lumina creştinului, octombrie 2000, p. 11)

Anul acesta, sărbătoarea hramului bisericii din Siret (8 septembrie) a fost marcată de consacrarea altarului şi resfinţirea bisericii de către Excelenţa sa Aurel Percă. Cu această ocazie, într-un cadru festiv, în sala de protocol a Primăriei, domnul primar Vasile Tablan i-a înmânat episcopului diploma de cetăţean de onoare al oraşului, ca o apreciere din partea urbei a Bisericii Catolice. Părinţii care au contribuit la lucrările bisericii sunt: pr. Iulian Kropp, pr. Eugen Lucaci, pr. Valerian Enăşcuţ şi pr. Cristian Vacaru. Munca cea mai grea a revenit părintelui Valerian Enăşcuţ, care a organizat şi a dus la bun sfârşit lucrările cele mai complicate: asanarea pereţilor, înlocuirea pardoselii, a picturii etc. Cu prilejul ceremoniilor resfinţirii bisericii a avut loc şi o manifestare de ecumenism. Pe lângă numărul mare de preoţi din Bucovina şi Moldova, au participat preoţii ortodocşi şi greco-catolici din localitate, urmaţi fiind de un număr însemnat de credincioşi. (Hilda Totoescu)

Prima comunitate catolică din oraşul Siret s-a format la începutul secolului al XIV-lea, fiind întemeiată de coloniştii germani, veniţi din Boemia, Polonia şi Transilvania, care s-au aşezat în oraş. Tradiţia susţine că soţia lui Dragoş Vodă (1352-1354) i-a ajutat pe catolicii din Siret să-şi construiască o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Încă din 1326, la Siret este menţionată o mănăstire franciscană care avea o biserică proprie cu hramul Trupul Domnului.

La cererea lui Laţcu-Vodă (1365-1374), papa Urban al V-lea (1362-1370) a aprobat înfiinţarea unei episcopii catolice în oraşul Siret şi ridicarea urbei la rangul de "civitas". Primul episcop a fost prelatul polonez Andrei Wasilo de Jastrzebiec, sfinţit la 9 martie 1371 la Cracovia. Între 1377 şi 1380, cu sprijinul doamnei Margareta Muşata a fost întemeiată o mănăstire dominicană în oraş, ce avea o biserică cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. În scurta sa existenţă (1371-1572), Episcopia Catolică de Siret a avut cinci episcopi titulari, toţi polonezi. Episcopia, mănăstirile şi parohia au dispărut la sfârşitul secolului al XVI-lea, credincioşii s-au refugiat în Polonia şi Transilvania, iar lăcaşurile de cult au fost devastate.

A doua parohie catolică din oraşul Siret s-a format între 1775 şi 1811, odată cu formarea comunităţii germane. La început a fost înfiinţat un diaconat (capelanat) militar subordonat Episcopiei Romano-Catolice din Wiener-Neustadt, iar după retragerea armatei imperiale a fost înfiinţat un diaconat subordonat canonic Episcopiei de Bacău. În anul 1796, Bucovina este desprinsă din Episcopia de Bacău şi trecută în subordinea Arhiepiscopiei de Lemberg (Lvov).

În 1811, împăratul Franz I (1792-1830), a ridicat diaconatul din Siret la rangul de parohie. Primul paroh a fost pr. Joseph von Nitzki. În acea vreme, de parohie aparţineau localităţile: Baineţ cu Vicşani (Ruda), Gărbăuţi, Mănăstioara, Tereblecea şi Văşcăuţi, însumând 1569 de credincioşi, germani şi poloni.

Lucrările pentru construirea actualei biserici au început în 1816 sub conducerea pr. Mathias Fetzky. Biserica este construită din piatră şi cărămidă, are formă de navă, în stil roman, având dimensiunile: 33 m lungime, 12,5 m lăţime şi 35 m înălţimea turnului. Biserica are hramul Naşterea Maicii Domnului şi a fost sfinţită în vara anului 1826 de arhiepiscopul de Lemberg, Alois Skrabel von Ankwicz. Între anii 1826 şi 1908, biserica a servit ca lăcaş de cult pentru credincioşii greco-catolici ucraineni din oraş. Biserici romano-catolice au fost construite cu timpul şi în filialele Baineţ, Tereblecea şi Vicşani. În oraşul Siret au fost construite trei capele şi câte una la Vicşani, Şerbăuţi, Tereblecea şi Mănăstioara.

Începând cu anul 1930, Bucovina trece sub jurisdicţia Episcopiei de Iaşi. Între anii 1936 şi 1938, biserica a fost renovată sub conducerea parohului Agust Zolandowski, iar între 1993 şi 2000 sub conducerea parohilor Eugen Lucaci şi Valerian Enăşcuţ. Cel mai important eveniment din viaţa parohiei în ultimele cinci decenii l-a constituit aniversarea a 625 de ani de la înfiinţarea Episcopiei de Siret, la 9 martie 1996.

Pr. Cristian Vacaru

* * *

Bicentenarul Parohiei Siret

(Lumina creştinului, decembrie 2011, p. 11)

Comunitatea catolică din Siret (Suceava) a sărbătorit duminică, 13 noiembrie 2011, două sute de ani de la înfiinţarea Parohiei "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" (1811-2011). La eveniment au participat PS Aurel Percă, preoţi din localităţile învecinate, oaspeţi din străinătate şi credincioşi romano-catolici, greco-catolici şi ortodocşi.

În prima jumătate a secolului al XIV-lea, Siretul a devenit cel mai important centru al Bisericii Catolice de la est de Carpaţi. Franciscanii au întemeiat aici o mănăstire situată pe malul stâng al Pârâului Târgului, care este amintită pentru prima dată într-o cronică a ordinului de la 12 februarie 1326. Ulterior, în jurul mănăstirii s-a născut o aşezare locuită de o populaţie de rit catolic formată din germani, polonezi şi unguri.

La 9 martie 1371, la Siret a fost înfiinţată o episcopie catolică. Prima comunitate a dăinuit până în anul 1573, când mănăstirile catolice au fost distruse, episcopia desfiinţată, iar catolicii alungaţi din ordinul lui Ion Vodă cel Cumplit (1572-1574).

În toamna anului 1775, partea de nord-vest a Moldovei a fost ocupată de austrieci. Odată cu trupele austriece, în noua achiziţie teritorială a Imperiului Habsburgic s-au aşezat şi primii catolici. La cererea credincioşilor din Bucovina, împăratul Francisc I (1792-1835), prin decret imperial, a înfiinţat câteva parohii, printre care şi cea din Siret.

Actuala biserică a fost construită între anii 1823 şi 1824. Hramul bisericii a fost stabilit pentru 8 septembrie.

Evenimentul sărbătoririi bicentenarului s-a deschis cu primirea PS Aurel Percă. Înainte de a începe sfânta Liturghie a fost dezvelit şi sfinţit monumentul ridicat în cinstea Neprihănitei Zămisliri, construit în faţa bisericii. Tot în acest cadru a avut loc şi dezvelirea plăcii comemorative dedicate acestei aniversări.

A urmat celebrarea sfintei Liturghii. La predică, PS Aurel Percă a subliniat importanţa evenimentului, încurajând toată comunitatea la trăirea credinţei primite de la strămoşi, care trebuie transmisă generaţiilor viitoare. Înainte de binecuvântarea finală, PS Aurel a înmânat diplome de merit preoţilor care au activat în această parohie şi a citit mesajul PS Petru Gherghel, trimis comunităţii şi părintelui paroh. Printre altele, păstorul diecezei menţionează: "Comunitatea parohială din Siret se află în sărbătoare. Se reîntoarce în timp, la înaintaşi, îi comemorează şi, ascultând cuvintele Domnului de la sfânta Liturghie şi datele istorice propuse de specialişti, împlineşte chemarea din Scrisoarea către Evrei: "Amintiţi-vă de conducătorii (părinţii, înaintaşii) voştri, care v-au învăţat cuvântul lui Dumnezeu şi, meditând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor. Isus Cristos, cel de ieri şi de astăzi, este acelaşi în veci de veci. Nu vă lăsaţi seduşi de învăţături diferite şi străine" (Evr 13,7-9)".

După sfânta Liturghie a avut loc lansarea cărţii La ceas aniversar. Bicentenarul Parohiei Romano-Catolice "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" Siret (1811-2011). Evenimentul a fost moderat de autorul cărţii, profesorul Franz Pieszczoch, şi de părintele Ştefan Lupu, directorul Editurii Sapientia din Iaşi, unde a fost publicată lucrarea. "Această carte doreşte să fie o piedică în calea uitării trecutului celei de-a doua comunităţi catolice din oraşul Siret, să salveze de la uitare măcar o parte din faptele credincioşilor romano-catolici din oraş şi să reconstituie un capitol mai puţin cunoscut al istoriei oraşului Siret", a menţionat autorul cărţii. A fost citită şi o scrisoare din partea comunităţii Debica din Polonia, de unde a participat o delegaţie, precum şi un mesaj de mulţumire adresat parohului din partea comunităţii. După-amiază, membri ai Colegiului de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava au susţinut un concert de muzică simfonică.

Pr. Iosif Irinel Iosub

* * *

La Siret, în ziua hramului, 8 septembrie 2013, PS Aurel Percă a sfinţit oratoriul ce are lungimea 23,5 m şi lăţimea 11,5 m.
(Lumina creştinului, octombrie 2013, p. 22)

* * *

Filiala Mihăileni

(Lumina creştinului, noiembrie 2001, p. 11)

Despre istoricul comunităţii catolice din Mihăileni nu se pot scrie amănunte deoarece nu avem documente de arhivă care să ne informeze cu date referitoare la viaţa şi activitatea locuitorilor de pe aceste meleaguri. În trecut, Mihăileniul a fost târg de vamă la hotarul cu Austro-Ungaria, capitală a ţinutului Dorohoi în timpul domnitorului Mihail Sturdza, important centru comercial între Cernăuţi şi Botoşani. În timpul Primului Război Mondial armata rusă a fost cantonată în acest târg, iar în timpul Celui de-al II-lea Război Mondial aici a fost linia întâi a frontului. Datorită bombardamentelor, jumătate din târg a fost incendiat, iar marea parte a documentelor de arhivă au ars.

În ceea ce priveşte comunitatea catolică, până în anul 1940 erau circa 200 de credincioşi. La 4 decembrie 1940, majoritatea populaţiei de origine germană s-a repatriat. Pe lângă credincioşii germani mai erau şi polonezi şi români, dintre care au rămas foarte puţini.

Populaţia romano-catolică din Mihăileni are lăcaş de cult din anul 1896, ctitorie a enoriaşilor catolici din localitate, ajutaţi fiind de Guvernul Austriac. Clădirea bisericii este amplasată în partea de nord-vest şi a fost construită din zid de cărămidă pe temelie de piatră, cu turlă acoperită cu tablă. Pereţii exteriori sunt tencuiţi cu praf de piatră, iar interiorul este zugrăvit simplu. Acest modest, dar plăcut lăcaş de cult poate cuprinde în interiorul lui peste 100 de persoane. Biserica a fost sfinţită cu hramul "Trupul şi Sângele Domnului". Cu ocazia sfinţirii, biserica a fost înzestrată cu orga mecanică a capelei conacului Dersca. Întrucât aceasta nu mai era în stare bună de funcţionare, familia Josef şi Dorna Exner din Erkrath, Germania, a donat anul acesta o orgă electronică foarte bună. La transportul orgii din Germania în România a contribuit şi domnul Oskar Pikus, un credincios din Siret.

Terenul pe care a fost construită biserica a fost donat de familia Clinchevici şi include o frumoasă grotă dedicată Maicii Domnului. Pe ambele părţi ale bisericii străjuiesc două cruci mari de lemn. Cimitirul catolic se află în afara localităţii, în partea de nord-vest a târgului, la o distanţă de peste 2 km, aproape de hotarul cu Republica Ucraina. Tipul de sol al cimitirului, ca de altfel şi al terenurilor din împrejur, este cenuşiu, de pădure, foarte sărac în humus şi neproductiv pentru agricultură.

Principala sărbătoare a comunităţii este hramul. La această bucurie a credincioşilor din Mihăileni participă şi enoriaşi din Siret, Vicşani, Dorneşti, Văşcăuţi etc., precum şi mulţi credincioşi ortodocşi.

De la construirea bisericii şi până în preajma Primului Război Mondial, Mihăileniul era parohie şi a avut ca păstor pe pr. Iosif Hübner. După 1918 a fost filială a Parohiei Botoşani. În această perioadă, singurul preot sfinţit din Mihăileni a fost pr. Wilhelm Klein, hirotonit în anul 1939. Ulterior, comunitatea catolică din Mihăileni a fost deservită de pr. I. Bock, pr. I. Sabău, pr. I. Lucaci, pr. P. Gabor, pr. I. Ciuraru, pr. I. Mocanu, pr. E. Kropp şi îndeosebi de pr. Valerian Enăşcuţ, în timpul căruia a fost renovată biserica.

În prezent, comunitatea catolică din Mihăileni este filială a Parohiei Siret, judeţul Suceava, şi este deservită de pr. Cristian Vacaru care, bilunar şi ori de câte ori situaţia o cere, oficiază sacramentele la care participă şi foarte mulţi credincioşi de religie ortodoxă.

Aurel Gavriloaie şi Josef Exner