Bârgăuani - Sfânta Maria Magdalena
Adresa:	Str. Bisericii, nr. 339, 617040-Bârgăuani, jud. Neamţ Tel.: 0766/226371 E-mail: bargauani@ercis.ro www.bargauani.cnet.ro
Înfiinţare:	1882
Statistică:	Familii: 273 (122 înt. + 151 jum.) Credincioşi: 477 Botezuri: 2 Prima Împărtăşanie: 3 Miruiţi: - Căsătorii: 2 Înmormântări: 17
Istoric:	Biserică zidită în anul 1894-1895, reparată în anul 2007, altarul sfinţit la 19 august 2007.
Liturghii:	d, s: 08.30; 11.00; z: 09.00 (08.00); 16.00 (19.00)
Preoţi:	Paroh pr. Gîrleanu Iosif

Prezentare

(Lumina creştinului, septembrie 1994, p. 14)

Călătorind pe şoseaua Piatra Neamţ - Roman, la jumătatea distanţei, la patru km spre nord (stânga), într-o zonă colinară pitorească, putem găsi localitatea reşedinţă de comună, Bârgăuani.

În acest sat trăiesc împreună, de sute de ani, ortodocşi şi catolici, iar relaţiile dintre ei sunt bune, neînregistrându-se niciodată incidente confesionale între cele două religii surori.

Părerea istoricilor referitoare la originea denumirii acestei localităţi este împărţită. Unii susţin că ea ar proveni de la numele răzeşului îmbogăţit Petru Bârgău, care ar fi trăit pe aceste meleaguri în vremea domnitorului Alexandru cel Bun (1401-1432). Alţii susţin că ar fi apărut prin emigrarea unei părţi a populaţiei din Bârgăul Transilvaniei, în mod masiv, pe timpul împărătesei austriece Maria Tereza (1740-1780).

În lipsa unor documente autentice (cum ar fi arhiva parohiei catolice care a ars în timpul celui de al II-lea război mondial) e mai plauzibilă prima ipoteză, şi anume originea numelui localităţii de la acel boier, Petru Bârgău.

Datorită încorporărilor masive în armată după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic, care a avut loc în urma tratatului de la Karlowitz (1699), o parte din populaţia românească s-a retras spre Moldova. În timpul domniei împărătesei Maria Tereza şi mai ales a fiului ei Iosif al II-lea, mulţi români transilvăneni, mai ales greco-catolici şi ortodocşi, se refugiază în Moldova. După cum ne spune istoricul nostru D. Mărtinaş, unii s-au stabilit în sate deja existente (Talpa, Hălăuceşti, Buruieneşti), alţii au întemeiat comunităţi noi (după părerea unor istorici ar fi şi cazul comunităţii din Bârgăuani).

Astfel, Prefectul Misiunii Catolice din Moldova, pr. Iosif Cambiolli, la 9 aprilie 1762, spunea că la o jumătate de oră de mers pe jos spre apus de Talpa (după unii, cea mai veche parohie catolică din Moldova), se află o grupare de 12 case cu 55 de credincioşi catolici, numită Bargavani. Un an mai târziu, în 1763, acelaşi prefect, într-o informare pe care o făcea către Scaunul Apostolic şi Papei Clement al XIII-lea (1758-1769), preciza că populaţia creşte mereu cu emigranţii sosiţi din Ardeal. Prin înfiinţarea parohiei Talpa, în anul 1828 de către părinţii misionari iezuiţi, comunitatea din Bârgăuani a devenit filiala acestei parohii după ce ani de-a rândul a fost administrată de preoţii din Hălăuceşti şi Săbăoani.

În anul 1830 s-a construit la Bârgăuani o biserică din cărămidă pentru cele câteva zeci de familii catolice care, în contextul acestui început de secol spune multe despre existenţa elementului catolic pe aceste meleaguri.

În secolul al XIX-lea, în partea de apus a satului se stabilesc pe teritoriul boierului alţi străini, care erau de origine ortodoxă, iar boierul îi ajută să-şi construiască şi ei o bisericuţă. Cu decenii în urmă, o parte din populaţia catolică din Bârgăuani vorbea un dialect al limbii maghiare (numit ceangău), fapt atestat şi de denumirea părţii compact catolice a satului din partea nordică: Secui. Pădurea care înconjura satul a dispărut treptat în acest secol, iar satul s-a extins în interiorul ei, formând o zonă compact catolică numită Poiana. Dar, fără îndoială, evenimentul secolului al XIX-lea pentru credincioşii acestei parohii l-a constituit construirea unei noi biserici pe locul celei vechi, dărâmată între timp de către preotul iezuit Ernestus Herden în 1894. Ea a fost construită prin contribuţia materială şi munca fizică a credincioşilor parohiei, deveniţi în puţine decenii câteva sute. Ctitorul bisericii va muri în acelaşi an în care a încheiat şi construirea bisericii (1894) şi îşi va afla locul de veci sub peretele de vest al bisericii. Biserica este construită după normele tradiţionale cu altarul spre răsărit şi intrarea spre apus. Noile perspective deschise la Bârgăuani de construirea acestei biserici i-au determinat pe părinţii iezuiţi, care administrau această filială, să-şi mute sediul aici şi astfel, din 1894, Bârgăuaniul este parohie. Talpa, ceva mai izolată, devine filială Bârgăuaniului pentru un secol. Din cauza lipsei preotului, mulţi dintre tinerii catolici căsătoriţi s-au stabilit la Bârgăuani în următoarele decenii, şi populaţia filialei Talpa, care în acel timp era mai mare decât a parohiei Bârgăuani, a scăzut treptat.

Credincioşii acestei parohii cu vechi tradiţii istorice, au participat alături de conaţionalii lor români la marile evenimente ale istoriei neamului. (Merită menţionat faptul că toţi s-au simţit mereu români şi nu "unguri", cum li se spunea de către locuitorii ortodocşi, numiţi la rândul lor "moldoveni"). Astfel, răsfoind Arhivele Statului referitor la istoria secolelor al XIX-lea şi al XX-lea şi observând monumentele construite în acest timp pe teritoriul comunei, îi găsim pe catolicii din Bârgăuani "rătăciţi" în oastea lui Tudor, participanţi la revoluţia din 1848, la adunările ad-hoc pentru unirea principatelor din 1859. Ei au dat tributul lor de sânge în timpul războiului de independenţă şi al primului război mondial, fiind împroprietăriţi cu numeroase hectare de pământ de către Coroana Regală. Bătrânii vorbesc de o "răzmeriţă" în 1907 şi de unele tulburări care ar fi fost în deceniul al IV-lea al secolului nostru.

Satul a avut mult de suferit după al II-lea război mondial. Prin instaurarea regimului comunist, unii din intelectualii satului şi opozanţii regimului au petrecut ani grei în închisorile comuniste. Merită să amintim aici un fapt rămas în memoria comunităţii catolice din această parohie. În 1952 câţiva din oamenii acestui sat, dornici de a se îmbogăţi mai repede, la "indicaţiile preţioase" primite "de sus", au încercat să înfiinţeze după modelul comunist o Cooperativă Agricolă de Producţie. Voind ca la "inaugurare" invitaţii nomenclaturii de la judeţ să poată şedea, au venit să ia băncile din biserică. Dascălul Budău Leon şi preoţii parohiei s-au opus trăgând clopotele pentru a nu-i lăsa pe comunişti să "profaneze" biserica. Confruntarea dintre credincioşi şi activiştii veniţi să ia băncile a dus la chemarea unor "întăriri" de la judeţ şi a degenerat într-o adevărată încăierare. Preoţii parohiei şi cantorul au plătit acest curaj al lor cu ani lungi de temniţă grea, iar mulţi din credincioşii "ridicaţi" cu acea ocazie aveau să nu se mai întoarcă niciodată în biserica, pe care conform conştiinţei lor, au salvat-o de la "profanare".

Parohia Bârgăuani a avut în tot acest timp, pe lângă Talpa, şi filiale ca: Breaza, Dochia, David, Văleni. În 1988 filiala Dochia a trecut la Parohia Piatra-Neamţ, iar căderea regimului comunist în 1989 a dus la întemeierea, doi ani mai târziu, a vechii parohii Talpa. Prin numirea pr. Petrişor Aurel ca paroh de Talpa la 15 august 1991, Parohia Bârgăuani a rămas fără filiale.

Actualmente Parohia are 353 de familii (din care 103 jumătăţi) cu 1091 credincioşi. Parohul comunităţii este pr. Anton Gabor, născut în satul Buhonca, jud. Neamţ la 28 ianuarie 1925 şi care administrează această parohie din 28 octombrie 1964. Anul trecut (1993) au avut loc în parohie 18 botezuri, 12 căsătorii, 22 de înmormântări.

Trebuie menţionat că numărul credincioşilor a scăzut în mod vertiginos, datorită "exodului" spre Piatra-Neamţ sau spre alte oraşe. Sperăm însă că "legea fondului funciar", care i-a găsit pe mulţi din credincioşii parohiei cu frumoase şi fertile suprafeţe de teren, îi va readuce pe mulţi pe meleagurile parohiei copilăriei lor.

Pr. Iulian Pascaru