12. ECUMENISMUL ŞI DIALOGUL ECUMENIC

II. CE TREBUIE SĂ FIM?

Întru-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup (1Cor 12,13)

B) Exercitarea ecumenismului (cf. UR 5-12)

1) Reînnoirea Biserici priveşte toţi credincioşii

Conciliul Vatican II afirmă că preocuparea pentru unire priveşte întreaga Biserică, atât pe credincioşi cât şi pe păstori. Această preocupare manifestă deja legătura dintre toţi creştinii şi duce la unitatea deplină şi perfectă, după buna voire a lui Dumnezeu.

Biserica, fiind peregrină, este chemată de Cristos la o continuă reformă de care ea are nevoie necontenit, în măsura în care este o instituţie omenească şi pământească. Această reformă sau reînnoire este motivul care explică mişcarea către unitate şi are o deosebită importanţă ecumenică.

2) Convertirea interioară, sfinţenia vieţii şi rugăciunea

De unde se naşte dorinţa de unitate? Dorinţa de unitate se naşte şi creşte din reînnoirea cugetului, din lepădarea de sine şi din revărsarea liberă a iubirii.

Se naşte din rugăciune, care cere de la Duhul dumnezeiesc harul abnegaţiei sincere, al umilinţei şi blândeţii în slujire.

Se naşte din iertarea lui Dumnezeu şi a fraţilor despărţiţi.

Cu cât va fi mai strânsă comuniunea cu Dumnezeu, cu atât vom putea spori mai intim şi mai uşor fraternitatea reciprocă.

Convertirea interioară şi sfinţenia vieţii, împreună cu rugăciunile individuale şi publice pentru unirea creştinilor trebuie socotite sufletul întregii mişcări ecumenice şi pot fi numite pe drept cuvânt "ecumenism spiritual".

3) Cunoaşterea reciprocă şi dialogul

Trebuie să cunoaştem sufletul, doctrina, istoria, viaţa spirituală şi liturgică, psihologia religioasă, cultura fraţilor despărţiţi. Pentru a obţine acest rezultat Conciliul recomandă întrunirile cu participarea ambelor părţi.

4) Teologia şi alte discipline predate şi sub aspect ecumenic

Este foarte important ca viitorii păstori şi preoţi să posede o teologie formulată cu exactitate ca să răspundă cât mai bine adevărului faptelor, nu în termeni polemici. De formaţia preoţilor depinde în cea mai mare măsură educarea şi formarea spirituală necesară a credincioşilor şi a călugărilor.

5) Modul şi metoda de a exprima credinţa catolică să nu constituie în nici un fel un obstacol în calea dialogului

Doctrina trebuie exprimată şi explicată într-un mod clar şi integral ca să fie înţeleasă şi de fraţii despărţiţi. Pe lângă aceasta, în dialogul ecumenic, teologii catolici, rămânând credincioşi învăţăturii Bisericii, trebuie să înainteze împreună cu fraţii despărţiţi în cercetarea misterelor divine, cu dragoste de adevăr, cu iubire şi umilinţă.

6) Creştinii să-şi mărturisească credinţa în Dumnezeu unul şi întreit şi să colaboreze între ei

Toţi creştinii să mărturisească o singură credinţă în faţă tuturor popoarelor şi să colaboreze pe plan social cu toţi oamenii, fie determinând respectul cuvenit pentru demnitatea persoanei umane, fie lucrând pentru binele păcii, fie urmând aplicarea socială a evangheliei, fie în dezvoltare, în spirit creştin, a ştiinţelor şi artelor, fie în folosirea unor remedii de orice fel împotriva neajunsurilor epocii noastre ca, de pildă, foametea şi calamităţile, analfabetismul şi mizeria, lipsa de locuinţă şi distribuirea inechitabilă a bunurilor.