PASTORAŢIA COPIILOR ŞI A TINERILOR
Responsabilitate şi angajare

II. CE TREBUIE SĂ FIM?

B. Cine trebuie să fie Biserica pentru copii şi pentru tineri

Biserica şi copiii

2. Liturgia şi sacramentele

Pastoraţia nu poate să separe cateheza de sacramente, ambele sunt elemente constitutive ale credinţei. Prin participarea la sacramente, copilul trebuie să experimenteze încă de la această vârstă întâlnirea personală cu Cristos în Biserica sa. De aceea este foarte importantă participarea liturgică într-un context comunitar, ajutându-l pe copil să se integreze tot mai mult în viaţa liturgică a Bisericii prin rugăciuni şi cântece religioase. În mod deosebit pastoraţia liturgică a copiilor va avea în vedere pregătirea pentru celebrarea şi primirea sacramentelor Pocăinţei şi Euharistiei.

Pregătirea copiilor la sacramentele Pocăinţei şi Euharistiei

• Pregătirea la sfânta Spovadă este un moment integrant al pregătirii la Euharistie. Fără ea, Euharistia ar pierde o dimensiune esenţială. Euharistia este de neconceput fără componenta convertirii, a mărturisirii şi a iertării (cf. 1Cor 11,28-29; Mt 5,23; 8,8). Aceasta nu înseamnă că fiecare Împărtăşanie trebuie să fie precedată de Spovadă, însă se aminteşte prin aceasta că celebrarea Pocăinţei, fiind o întâlnire plină de încredere între noi, păcătoşii, şi Tatăl milostiv, va favoriza şi în copii sentimente de iubire şi de respect pentru întâlnirea cu Isus Cristos în comuniunea euharistică.

• Toată viaţa creştină este viaţă de convertire şi tinde spre comuniunea perfectă cu Cristos şi cu fraţii în Euharistie, punctul culminant al experienţei de credinţă. Pentru aceasta, Biserica recomandă ca, în pregătirea copiilor la prima Împărtăşanie, să fie inclusă şi pregătirea la celebrarea sacramentului Pocăinţei. În acest fel, ei vor experimenta bunătatea Domnului nu numai prin participarea la masa sa euharistică, ci şi prin descoperirea milostivirii sale nemărginite în sacramentul Pocăinţei. Convertirea de la păcat şi obligaţia de a cere iertare trebuie să fie atitudini constante şi în viaţa copiilor.

• Copiii trebuie să ştie că drumul pe care îl parcurg cei botezaţi este anevoios. Pentru a ajunge la bucurie şi la plinătatea vieţii şi mai înainte de a fi admişi la Cina Domnului, ei trebuie să aibă curajul necesar de a lupta împotriva răului, pentru a construi iubirea, pentru a rămâne fideli obligaţiilor luate la Botez.

• Este necesar de a forma în copii o conştiinţă capabilă de a da şi de a primi iertarea, de a se angaja intens în îndeplinirea propriei datorii, în oboseala muncii, în caritate, în rugăciune, în suportarea cu răbdare a dificultăţilor şi a suferinţelor, în orientarea întregii vieţi la lumina evangheliei.

• În timpul anului ar trebui valorificate mai mult acele momente cu caracter penitenţial: zilele de vineri, vigiliile marilor sărbători, Postul Mare, Săptămâna Sfântă, iar copiii să fie îndemnaţi ca şi ei să participe mai intens la ele. Însă convertirea de la păcat şi dorinţa de iertare trebuie să fie o atitudine permanentă a fiecărui creştin, deci şi a copiilor. De aceea, copiii trebuie învăţaţi ca, în fiecare zi, să-şi îndeplinească datoria, în ciuda sacrificiilor, să fie dispuşi la ajutorarea celor nevoiaşi, la rugăciune, la iertare, la primirea sfaturilor, la promisiuni sincere, la restabilirea prieteniei şi păcii în familie şi cu aproapele.

• Cât priveşte frecvenţa la Spovadă, este foarte utilă recurgerea cât mai deasă la acest sacrament. Nu este vorba de o simplă repetiţie rituală, nici de un fel de exerciţiu psihologic, ci de o angajare constantă şi reînnoită de a perfecţiona harul Botezului şi de a fi mai docili la glasul Duhului Sfânt.

Părinţii, educatorii au obligaţia de a aminti copiilor despre această exigenţă a vieţii spirituale, de a-i forma şi de a le da exemplu, celebrând împreună cu dânşii sacramentul iertării şi al reconcilierii. Dacă un catehet sau un educator va şti să îndeplinească bine această formare la Pocăinţă, ca parte integrantă a pregătirii la prima Împărtăşanie, nu numai că nu va fi compromisă bucuria comuniunii cu Domnul Isus, ci va fi şi mai profundă, pentru că va fi trezită în sufletul copiilor conştiinţa participării la masa Domnului ca invitaţi, îmbrăcaţi în haină de nuntă (cf. Mt 22,12).

Sfânta Liturghie

• O problemă deosebită este participarea copiilor la sfânta Liturghie. Magisteriul Bisericii a intervenit printr-un document special al Congregaţiei pentru Cultul Divin: Directoriu pentru Liturghiile cu participarea copiilor din 1973. În acest document se tratează în primul rând despre importanţa educării copiilor pentru a putea participa la misterul pascal şi la comuniunea de viaţă cu Cristos şi cu fraţii. Din educaţia generală a copiilor trebuie să facă parte şi educaţia liturgică, educaţie care să înceapă deja din familie prin recitarea rugăciunilor, prin vizitarea bisericii, explicarea semnelor liturgice (altar, tabernacol), până la participarea la celebrarea euharistică. Liturghia duminicală, la care participă întreaga comunitate, este punctul de sosire al oricărei educaţii creştine a copiilor.

• În timpul celebrării este important de a-i angaja pe copii la o participare activă şi conştientă prin dispunerea ambientului liturgic, folosirea unor instrumente muzicale, cântări, proclamarea lecturilor, pronunţarea intenţiilor de la rugăciunea credincioşilor, purtarea darurilor la altar etc.

• Copiii trebuie să fie pregătiţi la o desfăşurare ordonată a mişcărilor, la procesiunea de intrare, la procesiunea cu cartea cuvântului, la oferirea darurilor. De asemenea, să fie explicate cu grijă poziţiile corpului: statul jos, în picioare, în genunchi, baterea din palme, semnul păcii etc.

Toate reflecţiile de mai sus nu trebuie citite şi utilizate cu scopul de a face ceva nou, ci de a trezi dorinţa ca toţi copiii să participe activ şi conştient la celebrarea Euharistiei şi, astfel, să se poată întâlni cu Cristos.