Instruirea şi educaţia catolică în şcoală

II. CE TREBUIE SĂ FIM? O Biserică "mamă şi învăţătoare"

B. Formarea religioasă în şcoală - ora de religie

"Conştientă de îndatorirea deosebit de gravă pe care o are de a veghea continuu la educaţia morală şi religioasă a tuturor fiilor săi, Biserica trebuie să fie prezentă cu afecţiune şi ajutor deosebit faţă de cei care nu sunt educaţi în şcoli catolice şi al căror număr este foarte mare. Ea poate să facă acest lucru prin mărturia vieţii profesorilor şi directorilor, prin acţiunea apostolică a elevilor şi, mai ales, prin activitatea preoţilor şi a laicilor care transmit învăţătura mântuirii în modalităţi corespunzătoare diferitelor vârste şi împrejurări şi care oferă ajutor spiritual prin iniţiative potrivite situaţiilor şi timpurilor" (GE 7).

"Îmi exprim dorinţa arzătoare ca, în răspuns unui drept evident al persoanei umane şi al familiilor şi în respect pentru libertatea religioasă a tuturor, să fie posibil pentru toţi elevii catolici să progreseze în formarea lor spirituală cu ajutorul unui învăţământ religios dependent de Biserică, dar care, după diferitele ţări, să poată fi oferit şcolii sau în atmosfera şcolii" (CT 69).

"Formarea integrală a omului, ca finalitate a educaţiei, include dezvoltarea tuturor facultăţilor umane ale celui educat, pregătirea sa pentru viaţa profesională, formarea simţului său etic şi social, deschiderea sa spre transcendent şi educaţia sa religioasă" (Laicul în şcoală, 17).

Şcoala, după cum am văzut, are ca finalitate formarea integrală a personalităţii umane şi pregătirea sa pentru a se integra în societate. Această finalitate presupune că toate aspectele care contribuie la dezvoltarea şi maturizarea persoanei, precum şi la integrarea sa vitală şi profesională într-o societate şi într-o cultură anume, trebuie să fie prezente în domeniul şcolar.

Nimeni nu poate ignora rădăcinile creştine ale culturii europene în general şi ale culturii române în particular. De aceea putem afirma că formarea religioasă este o disciplină cu drepturi depline, necesară în programele şcolare în general şi nu numai în programele unei şcoli catolice care, oricum, este o instituţie de învăţământ cu caracter minoritar, mai ales în România de astăzi. "Elevii, - după cum se exprima Sfântul Părinte adresându-se participanţilor la Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa în aprilie 1991 privind predarea religiei catolice în şcolile publice - au dreptul de a învăţa în mod corect şi sigur despre religia căreia îi aparţin". Această învăţătura ajunge la cei mai mulţi dintre elevi de credinţă catolică prin formarea religioasă pe care o primesc la şcoală, indiferent dacă aceasta este confesională sau de stat.

Legea învăţământului din România prevede ca planurile învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional să includă religia ca disciplină şcolară (Art. 9,1).