Biserica lui Cristos care este în Moldova

I. CINE SUNTEM?
Noul popor al lui Dumnezeu

Biserica a fost voită de Sfânta Treime încă din veşnicie

Existenţa Bisericii merge dincolo de graniţele istoriei şi îşi întinde rădăcinile în veşnicie, pentru că primul ideator şi realizator al Bisericii este Sfânta Treime. Ea corespunde acelui minunat plan de mântuire pe care Dumnezeu l-a conceput pentru omenirea întreagă, chiar înainte ca Biserica să-şi înceapă pelerinajul pământesc.

În toate documentele în care Conciliul al II-lea din Vatican vorbeşte despre originea Bisericii, aceasta este descrisă ca având o origine trinitară. Expunerea cea mai elaborată se află în Ad gentes:

Dumnezeu, pentru a stabili pacea, care este comuniune cu el, şi pentru a realiza unirea frăţească între oameni, care sunt păcătoşi, a hotărât să intre în istoria oamenilor într-un mod nou şi definitiv, trimiţând pe Fiul său într-un trup ca al nostru, ca, prin el, să-i smulgă pe oameni de sub puterea întunericului şi a Satanei şi, în el, să împace lumea cu sine (...) Pentru a atinge acest scop, Cristos a trimis de la Tatăl pe Duhul Sfânt, ca să îndeplinească din lăuntru lucrarea mântuitoare şi să dea forţă Bisericii să se răspândească. Fără nici o îndoială, Duhul Sfânt lucra deja în lume şi înainte ca Cristos să fie preamărit. Totuşi, în ziua Rusaliilor, a coborât asupra ucenicilor pentru a rămâne cu ei în veac. Biserica a fost arătată public în faţa mulţimii, a început, prin propovăduire, răspândirea Evangheliei între neamuri (AG 3-4).

În acest text din Ad gentes, vorbind despre geneza Bisericii, Conciliul prezintă trei momente care, prin apropiere, sunt raportate respectiv la Tatăl, la Fiul şi la Duhul Sfânt: voinţa salvifică a Tatălui, misiunea răscumpărătoare a Fiului şi misiunea sfinţitoare a Duhului Sfânt. Acest lucru însă, nu trebuie să pună în umbră adevărul fundamental, şi anume că Biserica este rodul acţiunii comune şi constante a celor trei Persoane divine. De la început şi până la sfârşit, Biserica este în întregime opera Sfintei Treimi. Aceasta alege şi zideşte Biserica drept templu de adoraţie şi de iubire. Prin voinţa Tatălui, prin jertfa Fiului şi prin darul Duhului Sfânt, Sfânta Treime stabileşte cu omenirea o unire interpersonală, o întâlnire dialogală, care conduce la acea nouă realitate care este Biserica, şi care devine astfel communio sanctorum în care se răspândeşte iubirea, bucuria şi libertatea lui Dumnezeu-Treime.