Transmiterea credinţei

I. CINE SUNTEM?

1. Biserica există pentru a evangheliza

Chiar de la începutul existenţei sale, Biserica este conştientă că a primit de la Cristos mandatul de a transmite mai departe credinţa pe care a primit-o. Prin diferite căi şi mijloace, prin "vestire, mărturisire, învăţare, sacramente, iubirea aproapelui, formarea ucenicilor" ⁽¹⁾ ea a dat mărturie pentru evanghelie prin tot ceea ce spune, prin tot ceea ce face şi prin tot ceea ce este. În acest sens, evanghelizarea trebuie înţeleasă ca un proces prin care Biserica, însufleţită de Duhul Sfânt, vesteşte şi răspândeşte evanghelia în lumea întreagă.

Termenul evanghelizare se referă la o realitate bogată, complexă şi dinamică pe care, oricât ne-am strădui, nu am putea să o cuprindem în mod satisfăcător într-o definiţie. În sinteză, putem afirma că misiunea Bisericii de transmitere a credinţei comportă aspecte foarte diferite şi se realizează la trei nivele: mai întâi unul global: creşterea geografică a creştinismului de-a lungul veacurilor; apoi unul personal: drumul pe care îl parcurg cei care primesc credinţa şi Botezul; şi, în sfârşit, unul cultural: impregnarea culturilor, a mentalităţilor, a modurilor de viaţă cu valorile creştine.

Mult timp, evanghelizarea a fost rezervată "specialiştilor": apostolii şi apoi misionarii. Poporul creştin se asocia cu rugăciunea şi cu ajutorul financiar la aceste eforturi care deseori erau marcate de eroism. În ultimul timp, într-o societate care se află în schimbare, în care credinţa nu mai este ceva ce merge de la sine, în care cultura şi morala creştină sunt peste tot puse în discuţie, s-a conştientizat tot mai mult faptul că evanghelizarea revine tuturor celor botezaţi.

Note

1. Directoriul General pentru Cateheză (DGC), 46.