Biserica lui Cristos care este în Moldova

I. CINE SUNTEM?
Noul popor al lui Dumnezeu

Biserica este un mister

Biserica este un mister, ba chiar mai mult, conform limbajului paulin, este misterul prin excelenţă. De fapt, Biserica este actualizarea acelui plan liber şi tainic prin care Dumnezeu a hotărât să-i ridice pe oameni la împărtăşirea vieţii divine (...) Pe toţi cei aleşi, Tatăl "i-a cunoscut" din veşnicie "în preştiinţa sa şi i-a predestinat să fie asemenea chipului Fiului său, pentru ca el să fie întâiul născut între mulţi fraţi" (Rom 8,29). Iar pe cei care cred în Cristos a hotărât să-i adune în sfânta Biserică; ea, prefigurată încă de la începutul lumii, pregătită în chip minunat în istoria poporului lui Israel şi în vechiul Legământ şi instituită în "timpurile din urmă", a fost manifestată prin revărsarea Duhului Sfânt şi va fi împlinită în glorie la sfârşitul veacurilor (LG 2).

Biserica nu se poate înţelege pe sine în alt fel decât aşa cum a înţeles-o cel care a voit-o şi a plănuit-o, adică Tatăl ceresc, care, după cum spune Conciliul, a voit-o şi a stabilit-o ca forma cea mai înaltă a iubirii sale tainice şi misterioase, infinite şi nemărginite, faţă de oameni. De aceea, Biserica se vede şi se înţelege pe sine în orizontul şi în lumina planului minunat pe care Sfânta Treime l-a conceput, pentru ca omenirea să participe la viaţă sa dumnezeiască şi fericită. Acesta este motivul pentru care Conciliul al II-lea din Vatican a dat primului capitol din constituţia dogmatică Lumen gentium titlul de "misterul Bisericii".

Acest titlu a fost ales în mod intenţionat pentru a sugera ideea că Biserica este, în realitatea ei profundă, ceva mult mai mult decât apare în mod empiric, vizibil, istoric; apoi că organismul ei social, structurat în mod ierarhic, reprezintă doar aspectul ei uman, exterior, vizibil; în acelaşi timp, ea are şi un alt aspect, mult mai important: aspectul interior, spiritual, supranatural, dumnezeiesc. Ambele aspecte luate împreună, în unitatea lor profundă, fac din Biserică marele sacrament, "sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc" (LG 1).

Conceptul de mister se aplică foarte bine Bisericii, fie că este considerată ca arca în care se păstrează şi prin care se dezvăluie lumii misterele ascunse ale lui Dumnezeu, fie că este văzută ca realitatea tainică în care s-au împlinit aceste planuri misterioase. Într-adevăr, ea este misterul prezenţei lui Dumnezeu în sărăcia semnului sensibil; al planului său de mântuire, actualizat prin colaborarea oamenilor care, la rândul lor, au nevoie de mântuire; al harului lui Cristos, revărsat asupra omenirii pentru a o transforma şi unifica; este mister întrucât, în mod analog lui Cristos, în Biserică veşnicia este şi timp, invizibilul vizibil, divinul uman, transcendentul imanent.