11. BISERICA ŞI MASS-MEDIA
REZUMAT

Indicaţii metodologice

Mijloacele de comunicare în masă au devenit în zilele noastre o forţă deosebită mai ales prin ultimul intrat pe scenă: internetul. Ca orice forţă şi aceasta poate fi pusă în slujba umanităţii sau poate să fie folosită rău dăunând în acest caz şi întorcându-se împotriva oamenilor. Tocmai în acest spirit deja Conciliul Vatican II afirma, motivând luarea în considerare a acestui subiect: "Sfânta Maica Biserică ştie că aceste mijloace, bine întrebuinţate, oferă neamului omenesc avantaje mari, întrucât contribuie mult la destinderea, la îmbogăţirea sufletelor şi la răspândirea şi întărirea împărăţiei lui Dumnezeu. Mai ştie însă că oamenii le pot folosi împotriva planului creatorului divin şi le pot întoarce spre propria pierzare; mai mult ea se nelinişteşte şi inima ei de mamă se umple de durere văzând pagubele pe care greşita lor folosire le-a adus deseori omenirii" (Conciliul Ecumenic Vatican II, Decretul asupra mijloacelor de comunicare socială Inter mirifica, 2).

Ce sunt mijloacele de comunicare socială? Care sunt acestea? Ce impact au asupra noastră? Cât de mult ne influenţează viaţa? Cum putem şti când mass-media sunt pentru sau împotriva noastră? Când sunt un ajutor pentru om? Când sunt împotrivă? Ce ştim despre presa catolică? Dar despre internet? Ce pot face creştinii?

La aceste întrebări şi la altele se va încerca un răspuns în abordarea acestei teme sinodale "Biserica şi mass-media".

Tema poate fi prezentată în 2-3 întâlniri. Ca şi temele anterioare, şi aceasta este structurată în trei părţi:

I. Cine suntem? Pentru a putea înţelege ce avem de făcut vom încerca să înţelegem cum s-a folosit Biserica din Moldova de mass-media în decursul istoriei şi cum stau lucrurile astăzi.

II. Ce trebuie să fim? Călăuza prezentului şi a viitorului în legătură cu raportul dintre mass-media şi Biserică sunt documentele magisteriului în acest domeniu.

III. Ce trebuie să facem? Sugestiile, propunerile concrete şi soluţiile din partea preoţilor şi a credincioşilor vor ajuta să înfruntăm viitorul conştienţi că "primul areopag al lumii moderne" - mijloacele de comunicare socială - are menirea să contribuie la răspândirea şi întărirea împărăţiei lui Dumnezeu.

Introducere

"Mass-media" este un termen generic care desemnează orice mijloc de comunicare în masă (presă tipărită, agenţie de presă, radio, televiziune, cinema, afişaj) şi, în acelaşi timp, un intermediar care transmite un mesaj către un grup. Aşadar, în funcţie de situaţie, suportul mediatic (ziar, radio etc.) este fie emiţătorul mesajului, fie canalul de transmitere a unui mesaj. Prin decretul Inter mirifica al Conciliului Vatican II este creată o nouă terminologie prin expresia "comunicaţii sociale" care include, în afară de simplele instrumente tehnice moderne, toate celelalte forme de comunicare umană, aşa cum au fost elaborate şi exprimate în diferite societăţi şi culturi.

I. CINE SUNTEM?

1. Contextul general

De-a lungul istoriei, Biserica a fost mereu deschisă faţă de mijloacele de comunicare şi le-a folosit în activitatea sa de catehizare şi evanghelizare, străduindu-se să adapteze mărturia evanghelică şi mesajul său la formele culturale şi la mijloacele de comunicare oferite de momentul istoric dat: pentru a transmite adevărurile de credinţă, Biserica a folosit încă de la începuturile sale arta figurativă - o demonstrează imaginile din catacombele din primele secole ale creştinismului -, a scris pe papirus şi pergament, a inventat limbi şi alfabete; în evul mediu reprezentaţiile sacre au devenit o formă eficace de instruire religioasă şi morală; în epoca Renaşterii, picturile, frescele, mozaicurile din catedrale au păstrat vie comunicarea de tip religios; din secolul al XV-lea (era lui Gutenberg), Biserica se foloseşte cu eficienţă de presă.

2. Mass-media În Moldova

Până la începutul secolului XX

Şi în Moldova mijloacele de comunicare au fost folosite din plin în decursul secolelor. Picturile din biserici, reprezentările teatrale, spectacolele de Crăciun, de Paşti sau cu ocazia marilor sărbători etc. - Biserica din Moldova le-a folosit în misiunea ei de a predica evanghelia. De asemenea, misionarii au scos diferite cărţi, de mare ajutor în munca lor pastorală. Pentru pastoraţia în limba română, începând cu secolul al XVII-lea, se cunosc mai multe texte în limba română: catehisme, predici, cărţi de rugăciuni, gramatici, dicţionare, broşuri pentru dascăli, manuale pentru şcolile parohiale...

Înainte de 1989

Problema presei s-a pus de timpuriu. Astfel, în perioada 1903-1911 apare "Calendarul catolic", viitorul Almanah "Presa Bună" (1913-1916; 1919-1948). În prima perioadă a existenţei episcopiei se tipăresc din când în când cărţi la diferite tipografii din Bacău, Iaşi etc. În 1916 este publicat proiectul de statut al Societăţii Catolice Presa Bună; în 1924 are loc deschiderea Bibliotecii Presa Bună, devenită Institutul Presa Bună (1926) sau Editura Presa Bună. Editura "Serafica" a fost înfiinţată în anul 1924 la Hălăuceşti. Până în 1913 nu era în Moldova nici o revistă catolică. În anul acesta apar la Iaşi Lumina creştinului (1913-august 1916; 1919-1943; 1944-1948 - numere sporadice) şi la Săbăoani Viaţa (aprilie 1913-august 1916; septembrie 1918-1944). Mai târziu văd lumina tiparului Aurora franciscană (Huşi: 1918-1920; 1921-1927; 1938-1944), Sentinela catolică (Iaşi: 1921-1934), Curierul Parohiei Catolice din Galaţi (1925-1930), Cruciada noastră misionară (suplimentul revistei Viaţa: 1929), Revista noastră (Iaşi: 1932) etc. În perioada 1913-1948 apare Almanahul Viaţa.

După 1989

Chiar dacă în perioada comunistă Biserica a fost izolată şi au fost multe interdicţii şi îngrădiri, ea s-a folosit totuşi de unele media. Astfel, în acest timp s-a tipărit Catehismul explicat, calendarul de perete (chiar dacă în puţine exemplare, în aşa fel încât trebuiau împărţite unul la două familii), cărţi de rugăciune şi de cântări etc. Preoţii s-au folosit de afişierele şi uneori, spre finalul perioadei comuniste, şi de diapozitive sau de videocasete. Şi anunţurile care se făceau în biserici tot o formă de comunicare erau.

Presa scrisă

După 1989 se redeschid sau se înfiinţează Editurile "Presa Bună" (1992), "Serafica" (1993) "Sapientia" (2000), a Misionarilor Verbiţi (1993). Încep să se publice numeroase cărţi şi reapar sau iau fiinţă publicaţii: Lumina creştinului (1990), Isus, prietenul copiilor (1991), De la Răsărit până la Apus (1998), Buletin istoric (2000), Almanahul "Presa Bună" (1993), Calendarul Romano-Catolic (1994), Agenda liturgică (1993), Mesagerul sfântului Anton (1994), Dialog teologic (1998) etc.

Există azi în Moldova 31 de publicaţii care depind de parohii, asociaţii, congregaţii, instituţii de învăţământ etc.

O mare parte dintre cărţi şi publicaţii sunt tipărite la Tipografia "Presa Bună" (1992) sau la Minitipografia Verbiţilor din Traian (1993); o altă parte sunt tipărite la tipografii din Iaşi, Bacău, Padova, Madrid etc.

De o mare importanţă sunt foile duminicale, Calendarul catolic-ortodox, iconiţele cu rugăciuni pentru binecuvântarea caselor etc., scoase de Misionarii Cuvântului Divin din Traian. De asemenea, diverse pliante, foi, afişe s-au tipărit şi folosit în diferite parohii.

S-au deschis librării pentru desfacerea materialelor religioase: "Presa Bună" (1992), "Sapientia" (2001), Librăria Franciscanilor din Roman, Librăria Verbiţilor din Traian, Librăria Bacău-centru, Librăria "Sfântul Vincenţiu de Paul" din Oneşti; alte librării mai mici au luat fiinţă în cadrul parohiilor sau al bisericilor.

Din 1996 în ultima duminică din octombrie a început să se celebreze Ziua Presei care a fost mutată în 2001 în duminica de dinaintea solemnităţii Rusaliilor.

Biserica are acum prilejul de a se exprima şi în presa laică; există în acest sens colaborare cu mass-media seculare prin articole sau rubrici permanente la Iaşi, Bacău, Roman, Piatra Neamţ etc. Chiar dacă uneori redactorii de ziare din proprie iniţiativă prezintă Biserica într-o lumină mai puţin pozitivă, urmărind senzaţionalul, există totuşi deschidere şi interes şi pentru faptele religioase pozitive.

Audiovizualul

În privinţa audiovizualului, în 1998 s-a încercat, dar fără succes, obţinerea licenţei pentru un post de radio "Gloria" la Iaşi. Au rămas transmisiile unor emisiuni pe diferite teme religioase la diferite posturi de radio şi televiziune din Iaşi şi Bacău (în Iaşi, de exemplu, a funcţionat trei-patru ani la radio Europa Nova o emisiune săptămânală ecumenică "Lumina din noi"); la sărbătorile mari sunt transmise uneori Liturghii la radio sau la televiziune; de semnalat şi diferite emisiuni culturale, recreative şi religioase la staţiile de radio locale din Săbăoani şi Luizi-Călugăra, precum şi transmiterea Liturghiei de duminică în Tămăşeni şi Adjudeni prin televiziunea prin cablu.

Mai trebuie spus în această privinţă că activitatea Bisericii locale de Iaşi este reflectată şi de Radio Vatican, postul de radio al Sfântului Scaun care, alături de altele seculare (Europa Liberă, Vocea Americii), prin informaţii şi ştiri creştine ca şi prin denunţarea încălcărilor libertăţii religioase, a ţinut trează conştiinţa românilor şi în timpul perioadei comuniste.

Spectacole, piese de teatru, concerte de colinde la Crăciun, Paşti sau cu alte ocazii încep sau continuă să fie prezentate în liceele catolice, seminarii, parohii.

Tot după 1989 s-au scos casete cu muzică religioasă sau pentru cateheze (Fraţii Şcolilor Creştine). În dieceză au ajuns şi casete audio cu cântece, înregistrate în ţară, precum şi casete video, cu titrare în limba română, scoase de Paulinele de la Bucureşti.

În cateheză au început să fie folosite diapozitivele, retroproiectorul şi, mai nou, videoproiectorul. De asemenea, în numeroase comunităţi, în biserici sau în cadrul catehezelor încep să fie prezentate filme religioase.

Internetul

Biserica începe să fie prezentă şi pe internet. Începând cu 12 mai 2002 este lansat oficial situl Diecezei de Iaşi: www.ercis.ro. Apoi rând pe rând sunt prezente pe internet prin siturile lor diverse parohii, asociaţii şi congregaţii religioase. Librăria on-line, accesibilă atât de pe situl Diecezei de Iaşi (www. ercis. ro), cât şi de pe situl Catholica (www. catholica.ro), oferă sute de titluri de carte religioasă - dar şi casete audio, video şi CD-uri - de la edituri catolice, dar şi ortodoxe sau neconfesionale.

Participare la ale niveluri

La nivel naţional (prezentă fiind şi Biserica locală) se încearcă o organizare mai bună în privinţa comunicaţiilor sociale. Au fost deja mai multe întâlniri ale operatorilor mass-media din ţară: Sinaia - două, Iaşi, Cluj. Biserica locală a fost prezentă prin reprezentanţi şi la întâlnirile organizate de Word Vision în care s-au tratat şi probleme legate de mass-media. De asemenea, a fost prezentă, fiind şi membră, la întâlnirile UCIP (Uniunea Internaţională a Presei Catolice).

II. CE TREBUIE SĂ FIM?

1. Principii generale

Mass-media se bazează pe comunicare. Comunicarea-comuniunea trinitară, comunicarea-comuniunea Cuvântului întrupat, Isus Cristos, comunicatorul perfect - sunt cele trei modelele teologice la care face apel Biserica în comunicarea socială.

Există o teologie şi o filozofie a comunicaţiilor. Viaţa cea mai intimă a lui Dumnezeu însuşi este o viaţă de comunicare, dinamică şi neîncetată, de dragoste dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; există deci o comuniune divină care preexistă şi este modelul fiecărei comuniuni sau comunităţi umane.

Pentru a aprofunda reflecţia legată de mass-media trebuie să ne întoarcem la exemplul lui Isus, exemplu atât de eficace, din moment ce, timpul său - după părerea cercetătorilor istoriei comunicării - are atâtea similitudini cu al nostru.

Specialiştii au încercat să vadă ce loc ocupă mass-media în viaţa socială. Termenul de funcţie cumulează relaţia dintre mass-media şi societate.

2. Biserica şi mass-media

Comunicarea umană a fost folosită de Dumnezeu pentru a se revela oamenilor şi este mijloc fundamental prin care Biserica răspândeşte anunţul mântuitor al revelaţiei divine până la marginile lumii. Progresul în acest sector, graţie căruia toţi locuitorii planetei noastre comunică din ce în ce mai mult între ei, este apreciat de Biserică mai ales ca o cale deosebit de eficientă pentru realizarea misiunii sale universale de evanghelizare.

În faţa misiunii de animare creştină a instrumentelor de comunicare socială, trebuie subliniat caracterul de protagonişti al creştinilor, şi mai ales cel al laicilor, în activitatea pe care ei o desfăşoară în lume.

Pentru a arăta multiplele faţete ale raportului dintre Biserica instituţională şi mijloacele de comunicare se poate adopta în mod util distincţia dintre tria munera Ecclesiae (cele trei funcţii ale Bisericii), rămânând foarte clar caracterul inadecvat al acestei distincţii; munera (funcţiile) nu se pot reduce la activitatea instituţională a Bisericii din moment ce ele revin şi tuturor credincioşilor, în special în virtutea Botezului.

3. Puterea comunicaţiilor sociale

Mai întâi creştinii trebuie să fie conştienţi de puterea comunicaţiilor sociale, în bine şi în rău. Tiparul, cinematograful, radioul, televiziunea şi alte mijloace audiovizuale nu mai sunt simple instrumente, ci un ambient în care suntem cufundaţi. Oamenii acordă, de obicei, o mare credibilitate informaţiilor preluate din mass-media. Este bine cunoscută afirmaţia conform căreia un eveniment, un fapt etc. sunt adevărate pentru că "am văzut la televizor", "am auzit la radio" sau "am citi în ziar".

Etica în comunicaţiile sociale nu se referă numai la ceea ce apare pe ecranele cinematografice sau ale televizoarelor, în transmisiile radio, pe hârtia tipărită sau pe internet, dar trebuie raportată încă la alte multe aspecte.

4. Responsabilităţi

Cei care comunică, receptorii, puterea politică, comunitatea creştină, jurnalistul catolic, părinţii şi educatorii, operatorii pastorali şi preoţi au responsabilităţi specifice faţă de mass-media.

5. Formarea

Foarte importantă este formarea pentru folosirea mass-media, adică a învăţa pe fiecare să fie consumatori critici în mod constructiv a mass-media şi să le folosească în măsura în care acestea ne conduc la Dumnezeu şi să le evite în măsura în care acestea ne-ar îndepărta de scopul vieţii.

Este important efortul pentru a înţelege media - obiectivele, metodele, regulile de lucru, structurile interne şi modalităţile lor de lucru.

Este necesar să cunoaştem cum să prezentăm mesajul nostru într-un mod care să fie atractiv, scurt şi uşor de memorizat.

Mijloacele de comunicare socială au devenit esenţiale pentru evanghelizare, cateheză, educaţie catolică religioasă, pastoraţie... Comunicarea funcţionează mai eficient dacă este condusă cu o adecvată mixare a tehnicilor şi a instrumentelor.

6. O presă specifică

Biserica trebuie să continue să dezvolte, să păstreze şi să favorizeze propriile instrumente şi programe catolice de comunicare. Acestea includ presa şi publicaţiile catolice, radioul şi televiziunea catolice, birourile de informare şi de relaţii publice, institutele şi programele de formare la practica şi la problematicile media, cercetarea mediatică, organismele de profesionişti ai comunicării legate de Biserică.

7. Planul pastoral

Fiecare conferinţă episcopală, dieceză, congregaţie religioasă şi chiar fiecare instituţie religioasă ar trebui să aibă un plan pastoral propriu pentru comunicaţii şi că mijloacele de comunicare ar trebui să facă parte din fiecare plan pastoral.

III. CE TREBUIE SĂ FACEM?

Sugestii

Ce-i de făcut în Dieceza de Iaşi care este în Sinod?

Este nevoie în primul rând de educarea consumatorilor de informaţie pentru a dezvolta discernământul. Pentru aceasta trebuie făcute cateheze în care să fie implicate şcoala, Biserica, familia. Prin ele se poate conştientiza ce se întâmplă, se pot analiza ce valori se schimbă, se dezvoltă spiritul critic şi credincioşii au şansa să nu mai fie consumatori pasivi de mass-media.

Se pot promova în diverse tipuri acţiuni concrete, cum ar fi "săptămâna fără televizor" (în Postul Mare, Aderent etc.), cu scopul de a ne forma pentru moderaţie şi disciplină în folosirea mass-media.

Se pot crea alternative şi dezvolta programe pentru folosirea timpului liber: biblioteci parohiale, concursuri, reviste parohiale, librărie în parohie, materiale diversificate, întâlniri pentru tineri (club), prezentarea valorilor sănătoase din muzică, producţii proprii: casete video, casete audio...

Se poate promova mai mult folosirea mass-media în pastoraţie: scenete, afişiere, folosirea în cateheze sau în diverse întâlniri a retroproiectorului, videoproiectorului, diafilmelor, filmelor religioase, înregistrărilor, casetelor religioase, afişelor, publicităţii, anunţurilor etc. Se poate acorda un mai mare interes pentru presa creştină (reviste, cărţi, foi duminicale etc.). În acest sens trebuie valorizată în fiecare parohie Ziua Presei ca "o zi de cercetare a cugetului pentru toţi catolicii, ca să vadă ce au făcut şi ce mai au de făcut în sprijinul presei".

În relaţiile cu mass-media seculare trebuie folosite oportunităţile prin scriere de articole, intervenţii la radio, televiziune etc.; a face ca mass-media sculare să devină prietenul nostru prin dezvoltarea de raporturi bune cu jurnaliştii; a lua atitudine, a scrie, a telefona, a ne exprima dezacordul atunci când faptele sunt denaturate.

Trebuie descoperiţi şi formaţi jurnalişti din propriile comunităţi care să colaboreze cu revistele locale sau diecezane.

• Cum sunt percepute în comunitatea dv. mijloacele de comunicare socială?
• Ce au schimbat în comunitatea dv. mass-media (televizorul, ziarele publicitatea, radioul...) după 1989?
• Ce iniţiative propuneţi pentru difuzarea, cunoaşterea şi folosirea corectă a mijloacelor de comunicare socială?
• Cum putem impregna cu spirit creştin mass-media?
• Ce propuneri aveţi pentru o pastoraţie în care mijloacele de comunicare socială să aibă locul lor bine precizat?
• Cum se pot implica laicii mai mult în mass-media? Cum s-ar putea, de exemplu, răspândi mai mult presa creştină?
• Ce propuneri aveţi cu privire la mass-media creştine?
  • Ce modalităţi aţi găsit pentru a vă apăra de pericolele care uneori vin din mass-media?
  • Propuneri, sugestii