15. ACTIVITATEA SOCIAL-CARITATIVĂ A BISERICII LOCALE

I. CINE SUNTEM?

Scurtă prezentare despre activitatea socio-caritativă

1. Implicarea Bisericii

Înainte de instalarea regimului comunist în România activitatea socio-caritativă era înfloritoare şi rodnică atât prin iniţiativele private ale credincioşilor susţinuţi de propria parohie, cât şi prin aportul şi activitatea desfăşurată de ordinele şi institutele călugăreşti şi de asociaţiile cu caracter social-caritativ. În istoria relativ scurtă a Diecezei de Iaşi, sunt încă vii activităţile şi iniţiativele desfăşurate de atâtea persoane consacrate sau laice în spitale, la patul bolnavului sau la domiciliu, în orfelinate şi grădiniţe, în şcoli sau în familii. Fraţii franciscani şi capucini, surorile de la "Notre Dame" de Sion, călugării iezuiţi, fraţii de la Şcolile Creştine şi alţii au încercat să-şi trăiască propria carismă punând în practică porunca iubirii faţă de aproapele. Sunt notabile operele desfăşurate la Iaşi, Huşi, Hălăuceşti, Galaţi etc.

În parohii credincioşii erau mobilizaţi prin organizarea de colecte în bani sau diferite produse, erau susţinuţi pentru a-i vizita pe cei bolnavi, erau îndemnaţi să vină în ajutorul celor mai nevoiaşi oferind fie din cele adunate, fie din bunurile proprii. Trăirea carităţii era percepută ca o datorie, credinţă prin care se venea în sprijinul şi ajutorul prietenilor, vecinilor sau a celor străini şi nevoiaşi prin diferite gesturi de ajutor reciproc, prin ajutor în construirea locuinţelor, prin schimburi de produse.

2. Greutăţile întâmpinate în timpul dictaturii comuniste

În structura sa de comuniune, Biserica noastră locală nu a uitat niciodată că ea este locul privilegiat al unicei credinţe dătătoare de viaţă pe care a primit-o şi pe care trebuie să o transmită mai departe fiilor ei. Chiar dacă ciuma comunistă se instalase pretutindeni, ea a păstrat o legătură profundă între ceea ce mărturisea prin credinţă şi modul în care fiecare comunitate

adunată în jurul propriului păstor înţelegea să pună în practică în viaţa de zi cu zi iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Biserica a înţeles că în această perioadă marcată de situaţii critice de polemică şi diviziune este chemată să dea mărturie despre misiunea ei. Dacă în primele veacuri era adevărat că pentru dimensiunea vitală a vieţii bisericeşti "sângele martirilor era sămânţa creştinilor", aceeaşi realitate nu a fost mai puţin adevărată în această perioadă de prigoană.

Fidelitatea faţă de propria identitate de credinţă a cerut credincioşilor noştri din Moldova şi păstorilor lor să dea mărturia carităţii. Opoziţia cea mai profundă impusă de sistemul totalitar era nu aceea de a crede sau a nu crede, ci de a crede în Dumnezeu sau de a adora idolii, de a-l accepta pe Dumnezeul care s-a revelat ca iubire sau refuzarea lui prin acceptarea slujirii compromisului printr-o "tovărăşie" socio-politică. Or, în mărturisirea şi apărarea adevărului nu este posibil compromisul. Pentru acest lucru, în această perioadă de prigoană sunt multe persoane care au dus greul închisorii, care au trecut prin suferinţe şi au acceptat umilirea. Viaţa credincioşilor noştri a fost înrădăcinată în primatul iubirii, care, atunci când a devenit iubirea cea mai mare, le-a cerut chiar şi sacrificiul suprem ca fidelitate faţă de Biserica locală.

În timpul comunismului, fiind interzise cu desăvârşire de către regimul dictatorial, activităţile caritative ale Bisericii, deşi au fost întrerupte la nivel oficial, au continuat să existe prin acţiuni particulare ale unor parohii sau persoane binevoitoare. Din cauza persecuţiilor şi a interdicţiilor aceste acţiuni au rămas de cele mai multe ori necunoscute.

3. Redobândirea libertăţii şi deschiderea noilor orizonturi

După 1989 se cunoaşte o înflorire a carităţii şi a solidarităţii fără precedent prin ajutorul acordat de diferite persoane, familii şi organizaţii din diferite ţări. Acest ajutor s-a concretizat în bunuri materiale, îmbrăcăminte, alimente, medicamente, ajutor financiar pentru familiile numeroase şi construirea unor obiective cu caracter social-caritativ. La nivel de dieceză a luat fiinţă Organizaţia Caritas care s-a implicat în diverse proiecte social-caritative. O dată cu recunoaşterea libertăţii religioase, congregaţiile şi fundaţiile creştine şi-au reînceput activităţile social-caritative în Biserica locală.

Perioada dintre 1989 şi 2003 poate fi considerată ca un timp de tranziţie, căutare şi de adaptare a modalităţilor de acţiune în sprijinul populaţiei locale. Printre gravele problemele existente în mod deosebit putem semnala:

- lipsa locurilor de muncă: închiderea unui număr mare de fabrici a dus la sărăcirea multor familii. Astfel, fenomenul emigrării şi al migrării a evoluat într-un mod surprinzător de alert: mulţi părinţi, plecând în căutarea unor locuri de muncă, s-au simţit obligaţi să-şi părăsească propria familie lăsând copiii în grija bunicilor sau a rudelor;
- asistenţă medicală tot mai redusă: procurarea medicamentelor, apelarea la un medic specialist sau internarea într-un spital au devenit o povară financiară sau ceva greu de atins;
- protecţie socială de cele mai multe ori numai pe hârtie: foarte mulţi bătrâni şi bolnavi rămân abandonaţi şi lipsiţi de asistenţa necesară;
- numărul destul de mare al copiilor abandonaţi, orfani, cu nevoi speciale (handicap fizic si psihic, SIDA, proliferarea drogurilor de toate genurile, prostituţia, vagabondaj etc.): se observă că structurile sociale actuale sunt efectiv asaltate de prea multe cazuri.

În fata provocărilor urgente ale aspectelor menţionate, Biserica locală încearcă să se implice tot mai mult prin diverse iniţiative socio-caritative organizate şi desfăşurate atât de asociaţiile, fundaţiile şi organizaţiile creştine, cât şi prin operele de caritate desfăşurate de congregaţiile religioase existente pe teritoriul Diecezei de Iaşi.

4. Organizarea şi desfăşurarea acţiunilor socio-caritative

Biserica noastră locală a înţeles că mesajul social al evangheliei nu trebuie să fie considerat ca o teorie, ci înainte de toate ca un fundament şi o motivaţie a acţiunii. De aceea, imediat cum a fost posibil a încurajat şi susţinut orice iniţiativă socio-caritativă care ar fi putut să vină în întâmpinarea celor nevoiaşi.

a. Congregaţiile

Biserica ştie că mesajul său social-caritativ este credibil mai ales prin mărturia persoanelor consacrate. În această perioadă relativ scurtă ea a susţinut acele congregaţii care, în virtutea carismei lor, s-au angajat în favoarea celor săraci, bolnavi, nevoiaşi şi marginalizaţi, pătrunse fiind de învăţătura lui Isus Cristos care a spus "ceea ce aţi făcut unuia dintre cei mici care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40). Aportul acestor congregaţii este tot mai înfloritor şi este concretizat prin şcoli, spitale, grădiniţe, case de copii, aziluri pentru bătrâni, cantine pentru săraci, vizite la domiciliu şi alte forme de asistenţă, cum ar fi:

- Centrul de Plasament "Sfântul Iosif", administrat de Centrul Diecezan Caritas Iaşi şi coordonat de către Surorile Campostrini Iaşi - 22 de copii;
- Orfelinatul "Sfânta Maria", administrat de Surorile Asumpţioniste Mărgineni-Baraţi, jud. Bacău - 65 de copii;
- Casa de Copii "Sfântul Iosif", Bacău (Şerbăneşti) administrată de Misionarele Carităţii, jud. Bacău, 24 copii;
- Casa de Copii - Asociaţia "Arca Postel" - Casa Sfânta Familie Schineni, jud. Bacău - 8 copii;
- Centrul Maternal "Preasfânta Inimă a lui Isus" Dumbrava Roşie, jud. Neamţ - 5 mame cu copii nou-născuţi;
- Căminul de Copii "Sfântul Nicolae" administrat de Surorile Asumpţioniste Suceava, 14 copii;
- Orfelinatul "Buna-Vestire" administrat de Surorile Campostrini Tămăşeni, jud. Neamţ, 17 copii;
- Centru de zi pentru 100 copii Huşi, asistenţa şi îngrijirea copiilor bolnavi de SIDA;
- Surorile Benedictine ale Divinei Providenţe Casa de Copii "Maria Montini Lavezzari" Oituz, jud. Bacău, 30 de copii;
- Casa "Complex Poiana Florilor" Hemeiuş, Bacău, 25 de copii;
- Surorile lui Isus Răscumpărătorul - Comunitatea din Slănic Moldova, jud Bacău - 25 de copii.

b. Organizaţiile, asociaţiile şi fundaţiile creştine

Iubirea Bisericii faţă de cei săraci o îndeamnă să se întoarcă spre lumea în care, în ciuda progresului tehnic şi economic, sărăcia ameninţă prin proporţiile sale tot mai mari (cf. Centesimus annus 57). În acest efort, fiii Bisericii sunt chemaţi să fie exemple şi ghizi asemenea lui Isus care nu a venit pentru ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să ducă săracilor vestea cea bună (cf. Lc 4,18-19).

Credincioşilor laici, care sunt chemaţi să anime mai mult realităţile temporale cu un zel creştin şi să fie martori şi realizatori de pace, dreptate şi caritate, Biserica locală le adresează mereu apelul urgent la acţiune. Simţind acest apel ei s-au organizat în diferite organizaţii, asociaţii şi fundaţii.

1. Organizaţia Caritas. Centrul Diecezan Caritas Iaşi a fost înfiinţat în aprilie 1990 şi desfăşoară activităţi socio-caritative pe teritoriul diecezei prin cele trei filiale (Iaşi, Bacău, Roman).

Urmând exemplul primilor creştini care împărţeau bunurile lor celor săraci arătând că în ciuda diferenţelor de origine socială era posibilă o convieţuire armonioasă şi solidară, Caritasul şi-a organizat şi îşi desfăşoară activitatea prin proiectele pe care le desfăşoară. Dintre aceste activităţi merită să fie menţionate următoarele:

* În filiala Iaşi:

- Centrul de Îngrijire la Domiciliu (CID);
- Biroul de Asistenta pentru Persoane cu Handicap (BACH);
- Centrul de Resurse pentru Copii "Don Bosco";
- Biroul de Asistenţă Socială (BAS);
- Centrul de Plasament "Sfântul Iosif";
- Proiecte medicale: cabinet stomatologic, farmacie, cabinet de consultaţii;
- Centrul de Reintegrare Socială şi Formare Socială a Tinerilor cu Probleme (Proiectul "Bârnova");
- Centrul de Ajutor pentru Viaţă (CAV).

* În filiala Roman:

- Centrul de Îngrijire la Domiciliu (CID);
- Centrul de Ajutor pentru Viaţă (CAV);
- Proiecte medicale: cabinet stomatologic, farmacie, cabinet de consultaţii;
- Biroul de Asistenţă Socială (BAS).

* În filiala Bacău:

- Centrul de Îngrijire la Domiciliu (CID);
- Proiecte medicale: cabinet stomatologic, farmacie, cabinet de consultaţii;
- Centrul de Ajutor pentru Viaţă (CAV);
- Biroul de Asistenţă Socială (BAS).
- Fundaţia "Speranţa" care prin Spitalul din Barticeşti oferă diferite servicii medicale în folosul persoanelor bolnave;

2. Asociaţia Medicilor Catolici Iaşi, Asociaţia Acţiunea Catolică, Serviciul de Ajutor Maltez, Asociaţia Kolping, Asociaţia Scout. Membrii acestor asociaţii desfăşoară o gamă variată de acţiuni social caritative, conştienţi fiind că Domnul Isus Cristos lucrează împreună cu ei pentru o lume mai bună şi mai dreaptă, continuând astfel în trupul său - Biserica - şi prin ea în omenire, răscumpărarea care s-a împlinit pe cruce şi care a strălucit victorioasă în dimineaţa învierii (Mt 28,30; Fil 2,8-11).