15. ACTIVITATEA SOCIAL-CARITATIVĂ A BISERICII LOCALE

INDICAŢII METODOLOGICE

Într-o societate în care cazurile de sărăcie dobândesc o dimensiune de masă, iar pe de altă parte, mentalitatea consumistă creează nevoi şi aspiraţii superflue, când de fapt nu sunt împlinite nici trebuinţele primare, numărul celor săraci creşte simţitor, tipul de sărăcie dobândeşte noi valenţe şi astfel mereu pot fi identificaţi noi săraci: cei care trăiesc grupaţi într-o locuinţă insuficientă; analfabeţii, cei dezorientaţi, drogaţii, delincvenţii, bătrânii, cei discriminaţi şi marginalizaţii de orice tip, cei subdezvoltaţi, cei care suferă de îngrădirea libertăţii... Pentru toţi aceşti săraci Biserica locală este chemată să îşi îndeplinească alegerea sa preferenţială şi prioritară.

Biserica are misiunea de a fi prezentă în lume ca mamă şi învăţătoare. Ea se îndreaptă cu o grijă majoră spre lumea în care, în ciuda progresului tehnic şi economic, sărăcia ameninţă tot mai mult prin proporţiile sale alarmante (cf. Centesimus annus 57). În acest efort, toţi creştinii - în virtutea propriei vocaţii - sunt chemaţi să fie exemple şi ghizi asemenea lui Isus care nu a venit pentru ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să ducă săracilor vestea cea bună.

Tema va fi prezentată în 2-3 întâlniri. Ca şi temele anterioare, şi aceasta este structurată în trei părţi:

I. Cine suntem?

II. Ce trebuie să fim?

III. Ce trebuie să facem?

Recomandăm ca această temă să fie prezentată şi congregaţiilor, fundaţiilor şi asociaţiilor care desfăşoară diferite activităţi socio-caritative. Mărturia autentică a acestora este de neînlocuit în cadrul unei prezentări sistematice a temei.