Duminica a III-a de peste an, 27.01.2002

I. BISERICA, NOUL POPOR AL LUI DUMNEZEU: PRINCIPII DOCTRINARE

8. BISERICA PARTICULARĂ

1. Tema

Această expresie nu a intrat prea mult în limbajul catehetic şi popular. Treptat însă, se afirmă şi se consolidează expresia de "Biserică locală". În sens propriu, ea înseamnă realitatea unei singure Biserici, unită cu episcopul său şi inserată pe deplin în comuniunea Bisericii Universale.

Încă de la originile sale, Biserica a apărut ca o comunitate de credincioşi ce trăieşte într-un loc determinat. Textele neotestamentare vorbesc despre "Biserica lui Dumnezeu care este în Corint" (1Cor 1,2; cf. 2Cor 1,1). Sfântul Luca scrie: "În ziua aceea a început o mare persecuţie împotriva Bisericii din Ierusalim" (Fap 8,1).

În Biserica locală, "prin predicarea evangheliei lui Cristos, se adună credincioşii şi se celebrează misterul Cinei Domnului «pentru ca prin trupul şi sângele Domnului să fie strâns unită toată frăţietatea trupului»" (LG 26). Catehismul Bisericii Catolice reia şi explică mai apoi: "Prin Biserica particulară, care este dieceza, se înţelege o comunitate de credincioşi creştini în comuniune în credinţă şi în sacramente cu episcopul lor consacrat în succesiunea apostolică. Aceste Biserici particulare sunt formate «după chipul Bisericii Universale; în ele şi din ele este constituită Biserica Catolică, una şi unică»" (CBC, 833).

"În ţesutul universal al Bisericilor particulare, care compun unica Biserică a lui Dumnezeu, găsim un centru şi un punct de referinţă: Biserica particulară din Roma. Ea este Biserica cu care - după cum scrie sfântul Irineu - «trebuie să se armonizeze în mod necesar întreaga Biserică» şi care «stă în fruntea carităţii şi a comuniunii universale»" (Comisia Teologică Internaţională, Teme alese de ecleziologie: Ench. Vat. 9, 1715).

Bazele structurale ale Bisericii particulare sunt episcopul, evanghelia vestită şi celebrarea Euharistiei. Episcopul dă naştere prezbiteriului, iar prezbiterii sunt colaboratorii săi în conducerea pastorală a diecezei; de asemenea, episcopul este cel care conferă ministerul diaconatului celor aleşi pentru această slujire.

"Euharistia este centrul vieţii Bisericii particulare" (CBC, 893). Principala sa manifestare este atunci când episcopul celebrează Euharistia, în catedrală, înconjurat de preoţi şi de ceilalţi slujitori ai altarului (cf. SC 41). O altă manifestare expresivă este atunci când o Biserică particulară celebrează, în strânsă comuniune cu episcopul său, Sinodul diecezan.

2. De aprofundat

Ce idee au credincioşii despre natura Bisericii particulare?

Cum se poate trezi în credincioşi sentimentul apartenenţei la Biserica particulară?

3. Lecturi
LG 26.
CBC, 832-838.