Botezul Domnului, 13.01.2002

I. BISERICA, NOUL POPOR AL LUI DUMNEZEU: PRINCIPII DOCTRINARE

6. ÎN BISERICA CATOLICĂ SUBZISTĂ UNICA BISERICĂ A LUI CRISTOS

1. Tema

Primii ucenici au avut privilegiul să-l întâlnească personal pe Isus Cristos, să-i asculte cuvintele, să-i vadă faptele minunate şi astfel să-l urmeze. Dar şi după înviere, ucenicii au putut să-l întâlnească pe Isus, când a apărut în faţa lor nu ca o fantomă, ci glorificat şi cu trupul. Atunci, el i-a invitat să-i atingă mâinile şi picioarele şi să mănânce împreună cu el, ca să se convingă personal că Cristos cel înviat este acelaşi Isus care a fost răstignit.

Dacă acesta a fost privilegiul primilor ucenici, ne vine spontan întrebarea: dar noi, cei de astăzi, cum putem percepe invitaţia lui Isus de a-l urma? Atunci ucenicii l-au văzut pe Isus mergând pe malul lacului din Galileea şi i-au auzit chemarea, pe când noi, astăzi, nu-l vedem mergând pe străzile din cartierele noastre, nu-i auzim vocea care să ne spună ce trebuie să facem, cum să-l urmăm, ca să avem viaţa veşnică. Unde putem auzi astăzi chemarea sa?

Isus Cristos cheamă astăzi prin şi în Biserică. El însuşi este prezent în mărturia vie a Scripturii, în predicarea cuvântului, în celebrarea sacramentelor, în fraţii şi surorile care sunt împreună cu mine membre ale trupului său. Deci dacă mă întreb: "Unde pot auzi astăzi vocea lui Isus?", luminat de credinţa Învierii, trebuie să răspund fără ezitare: "Aici, în comunitatea creştină prezentă în teritoriul în care trăiesc". Tocmai această comunitate concretă, formată din persoane determinate, nu alese de mine, adunată în jurul episcopului care, prin succesiunea apostolică, este în comuniune cu papa, episcopul Romei şi succesorul apostolului Petru, devine pentru mine, astăzi, trupul lui Cristos, în care el este prezent.

Cu această credinţă putem să ascultăm din nou cuvintele Conciliului Vatican II, unde se spune că în Bisericile particulare, formate după chipul Bisericii Universale, "există şi din ele este constituită Biserica Catolică, una şi unică" (LG 23), în care "poate fi dobândită toată plinătatea mijloacelor de mântuire" (UR 3). Astfel, unica Biserică a lui Cristos "subzistă în Biserica Catolică, ocârmuită de urmaşul lui Petru şi de episcopii în comuniune cu el, deşi în afara organismului său vizibil există numeroase elemente de sfinţire şi de adevăr, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolică" (LG 8). Prin urmare, Bisericile şi comunităţile creştine necatolice, indiferent de numărul carenţelor pe care le prezintă, sunt şi ele instrumente de care se slujeşte Duhul Sfânt pentru a aduce mântuirea (cf. UR 3).

Această credinţă ne aminteşte că Isus Cristos este prezent şi în Biserica noastră locală, deşi e posibil să notăm în ea prezenţa anumitor limite sau absenţa unor aspecte pe care le vedem mai bine dezvoltate în alte Bisericii locale. Tocmai această credinţă în prezenţa lui Cristos ne determină să iubim Biserica noastră locală şi să o slujim.

Să nu îngropăm talanţii pe care Domnul ni i-a dat, să nu ne fie teamă de a recunoaşte limitele talanţilor noştri. Numai rămânând în Biserică şi iubind-o aşa cum este ea, "aici şi acum", vom putea descoperi, cu uimire, că Domnul însuşi, "aici şi acum", îşi face auzită vocea sa. Cuvântul său este un cuvânt concret, dictat Bisericii "aici şi acum": "Cunosc lucrările tale..."; "Am să-ţi reproşez..."; "Te sfătuiesc..." (cf. Ap 2-3).

2. De aprofundat

Cât de răspândită este identificarea dintre "a fi creştin" şi "a fi catolic"?

Care sunt aspectele cele mai clare şi mai iubite ale catolicităţii?

Cum coexistă integralitatea apartenenţei catolice şi deschiderea ecumenică?

3. Lecturi
LG 23; UR 3.
CBC, 830-831.