Sfânta Familie a lui Isus, Maria şi Iosif, 30.12.2001

I. BISERICA, NOUL POPOR AL LUI DUMNEZEU: PRINCIPII DOCTRINARE

4. ORIGINEA ŞI DIMENSIUNEA TRINITARĂ A BISERICII:
Popor adunat de unitatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt

1. Tema

Biserica este comunitatea credincioşilor care se fundamentează pe vestea cea bună a învierii lui Isus Cristos din morţi. Evanghelia Învierii a răsunat pentru prima dată la Ierusalim, în ziua Rusaliilor: "[Pe Isus Nazarineanul] pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii" (Fap 2,23-24). În acea zi, circa trei mii de persoane au primit cuvântul lui Petru şi s-au botezat. Primirea acestei veşti bune a transformat atât de profund viaţa credincioşilor, încât a trezit uimirea şi admiraţia celor din jur: "Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun. Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har" (Fap 4,32-33).

Încă din acea primă zi, vestea cea bună a Învierii a făcut ca Biserica să crească şi să se dezvolte ca o comunitate unită prin legături de comuniune. În Biserică, oamenii străini între ei, divizaţi de neînţelegerea limbii (cf. Fap 2,5 ş.u.), separaţi de zidurile urii (cf. Ef 2,14), sunt adunaţi în unitate de o iubire ce vine de sus, de la Dumnezeu însuşi (cf. In 3,3 ş.u.; Ap 21,2). Astfel, Biserica este viaţa Sfintei Treimi extinsă la oameni. Iubirea care îi uneşte din veşnicie pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, se revarsă în inima tuturor oamenilor şi îi adună în familia fiilor lui Dumnezeu.

Comuniunea credincioşilor se fundamentează pe comuniunea cu Cristos cel înviat. Creştinii sunt uniţi între ei nu pentru că împărtăşesc acelaşi ideal, acelaşi mesaj religios, acelaşi program social, ci pentru că, primind prin credinţă mesajul evangheliei, sunt în comuniune cu Cristos cel înviat. El este Domnul cel viu (cf. Ap 1,18), prezent în mijlocul nostru în toate zilele până la sfârşitul lumii (cf. Mt 28,20). El este centrul creaţiei şi împlinirea finală a istoriei (cf. Col 1,15-20). Cine primeşte cuvântul său intră într-o comuniune atât de vie şi de reală cu el (cf. In 14,23), încât poate să spună împreună cu apostolul Paul: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine" (Gal 2,20).

Comuniunea credincioşilor se fundamentează pe comuniunea cu Duhul Sfânt (cf. 2Cor 13,13). Duhul Sfânt este primul şi cel mai mare dar pe care Isus cel înviat l-a făcut Bisericii sale. El este acel foc care purifică inimile de păcat (cf. In 20,22 ş.u.) şi îi face pe ucenici capabili să observe porunca lui Isus şi să-i urmeze exemplul: "Să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul" (In 13,34; cf. Rom 5,5). Prin carismele pe care le dăruieşte, Duhul Sfânt trezeşte în credincioşi diferite şi multiple moduri de a-l sluji pe Domnul şi face să crească în unitate trupul mistic al lui Cristos (cf. Rom 12,4-8; 1Cor 12).

Comuniunea credincioşilor se fundamentează pe comuniunea cu Tatăl. Primind cuvântul Mântuitorului şi darul Duhului Sfânt (cf. Mt 6,7-13; Rom 8,15; Gal 4,6), creştinii se adună împreună şi se adresează lui Dumnezeu spunând: "Tatăl nostru". Întregul mesaj mântuitor al evangheliei poate fi condensat în această invocaţie, pe care credincioşii o înalţă acum către cer: "Abba, Tată". Din înaltul cerului, Dumnezeu nu priveşte cu indiferenţă spre pământ, ci se apleacă cu condescendenţă spre toţi fiii săi (cf. Ps 113), îngrijindu-se de fiecare om (cf. Mt 6,25-34) cu milostivirea unui tată şi cu afecţiunea unei mame (cf. Os 11,1 ş.u.; Is 49,15; 66,13). Paternitatea lui Dumnezeu se manifestă în fraternitatea comunităţii creştine. De aceea, Biserica ştie că numai păstrând darul păcii, al armoniei, al unităţii, poate să devină lumină pentru lume şi să-i conducă pe fiii lui Dumnezeu la Tatăl: "Cel mai mare sacrificiu pe care i-l putem aduce lui Dumnezeu este pacea noastră, armonia dintre noi care trăim ca fraţi, şi faptul că suntem un popor adunat în unitatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt" (Sfântul Ciprian de Cartagina, Rugăciunea Domnului, 23).

2. De aprofundat

Care sunt modurile concrete în care se exprimă, în viaţa Bisericii, originea sa trinitară?

Care sunt factorii ce pot reduce viaţa comunitară a creştinilor la un plan pur sociologic?

3. Lecturi
LG 2-4.
CBC, 751-769.