Duminica a XXII-a de peste an, 01.09.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ MĂRTURISEASCĂ

38. PASTORAŢIA ŞCOLII

1. Tema

Învăţământul religios face parte integrantă din ansamblul materiilor scolastice şi desemnează acţiunea de a instrui în materie de religie. Mai ales începând cu perioada de după Conciliul al II-lea din Vatican, o dată cu tendinţa progresivă de delimitare a şcolii de Biserică, acel concept de învăţământ religios îşi asumă un conţinut semantic distinct şi original în relaţie cu cel al catehezei. Problema legitimităţii învăţământului religios a constituit un laitmotiv permanent în multe ţări catolice. Atât pe plan politic-legislativ, cât şi pe plan eclezial, profilul învăţământului religios se configurează în mod esenţial ca o slujire educativă oferită de Biserică pentru formarea integrală a elevului; această acţiune trebuie să fie mereu în coerenţă cu statutul laic şi cu funcţionarea critică şi educativă proprie şcolii publice. În şcoală, acest profil epistemologic al învăţământului religios este chemat să dialogheze cu celelalte discipline scolastice şi astfel să-şi dobândească o identitate ştiinţifică specifică.

Modelul de învăţământ religios care răspunde cel mai bine conceptului de şcoală, de religie şi de educaţie este cel care poartă numele de "model scolastic", "cultural" sau "curicular". Acest model prezintă câteva caracteristici specifice: are statutul unei materii obişnuite şi deci obligatorii; asumă aspectele confesiunii la nivelul conţinuturilor, dar respectă şi aspectul laic al şcolii la nivelul finalităţilor şi al metodelor; poate să fie definit sistematic ca o aprofundare educativă şi culturală a faptului religios, în concretul relaţiilor sale istorice şi în multiplicitatea relaţiilor sale, în conformitate şi în sintonie cu proiectul educativ şi cultural al şcolii. Cât priveşte conţinuturile, problematica nu este nicidecum simplă. Ţinându-se cont de complexitatea diferitelor dimensiuni caracteristice ale religiei (spirituale, afective, sociale, de doctrină, etică, experienţă), se poate realiza o articulare pedagogică având cuprinse anumite nuclee tematice de bază, cum ar fi: studiul religiei şi al creştinismului ca fapt cultural în istorie şi în prezent; studiul religiei creştine în principalele sale dimensiuni: izvoare, celebrări, puncte esenţiale ale credinţei (crez, sacramente, porunci..., dimensiunea socială etc.); studiul marilor probleme existenţiale care se află la baza religiei şi care caracterizează fiecare fiinţă umană; studiul diferitelor viziuni despre viaţă; studiul impactului cultural care se naşte din reflecţia şi din acţiunea creştinilor în ambientul social în care trăiesc. Din cei 12 ani de prezenţă a învăţământului religios în şcoală s-au adunat şi s-au evidenţiat multe elemente pozitive, care ar putea fi menţionate: dorinţa crescândă a elevilor pentru cunoaşterea şi aprofundarea datelor credinţei, a istoriei Bisericii şi a altor religii; eforturile susţinute pentru pregătirea profesională a profesorilor de religie; experienţele educative coordonate între elevii şi profesorii catolici şi cei ortodocşi; colaborarea dintre forurile şcolare şi cele diecezane sau parohiale; organizarea de activităţi extraşcolare şi olimpiade de religie; îmbunătăţirea raportului elev-profesor şi invers etc. Desigur, au existat şi aspecte cărora fie li s-a acordat o mai mică importanţă, fie au necesitat o mai bună coordonare şi programare, cum ar fi problema absenteismului, a colaborării dintre familie şi şcoală, a organizării curricumului, a manualelor de religie etc.

Pe lângă învăţământul religios din şcolile de stat, şcoala catolică ocupă un loc principal în activitatea pastorală. În Dieceza de Iaşi aceste şcoli sunt prezente în judeţele Iaşi, Neamţ şi Bacău (în Iaşi: Liceul Catolic "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti "Sfânta Cecilia", Colegiul Sanitar "Sfânta Lucia", Colegiul Universitar de Institutori - teologie romano-catolică "Sfântul Toma de Aquino", Facultatea de Teologie Romano-Catolică; în Neamţ: Şcoala profesională "La Salle" din Pildeşti; în Bacău: Liceul Catolic "Sfântul Anton", Liceul Catolic Oneşti).

Declaraţia Gravissimus educationis a Conciliului al II-lea din Vatican marchează o schimbare deosebită în istoria şcolii catolice: trecerea de la şcoala-instituţie la şcoala-comunitate. Când elevii unei şcoli catolice provin în majoritate din familii care optează pentru caracterul ei catolic, formarea religioasă a acestora se poate face prin predarea religiei, cateheză, omilie (Directoriul general pentru cateheză, 259-260).

La fel ca şi celelalte şcoli, şi şcoala catolică are obiective culturale şi de formare a elevilor şi a tinerilor. Însă, subliniază Conciliul al II-lea din Vatican, aceasta are în vedere mai ales: crearea în comunitatea şcolară a unei atmosfere însufleţite de spiritul evanghelic al libertăţii şi al iubirii; ajutarea adolescenţilor pentru ca, o dată cu dezvoltarea personalităţii proprii, să crească şi ca făptură nouă în care au fost transformaţi prin Botez; orientarea întregii culturi umane spre vestirea mântuirii (GE 8). Dat fiind că aportul şcolilor catolice rămâne un serviciu de mare valoare făcut oamenilor şi un element al lucrării evanghelizatoare a Bisericii, activitatea pe care o desfăşoară şi misiunea pe care acestea o au de îndeplinit trebuie promovată, cunoscută şi susţinută nu numai de conducerea proprie şi de responsabilii diecezei, ci şi de fiecare credincios în parte. Totodată, pentru caracterul propriu şi raţiunea profundă a şcolii catolice, cât şi pentru calitatea educaţiei religioase integrate în educaţia elevilor, părinţii catolici ar trebui să prefere aceste şcoli pentru copii şi tinerii lor (cf. Catechesi tradendae, 69).

2. De aprofundat

Cum poate fi favorizată o mai strânsă colaborare între familie, parohie şi şcoală?

Cum poate fi îmbunătăţit raportul elev-profesor şi invers?

Cum îi ajută comunitatea parohială pe elevi şi pe tineri să-şi aprofundeze propria credinţă şi să o mărturisească în viaţa zilnică?

Ce iniţiative de colaborare între parohie şi şcoală cunoaşteţi?

Care este colaborarea dintre profesorii de religie şi parohie?

Ce propuneri aveţi pentru o mai bună organizare a învăţământului religios şi pentru formarea iniţială şi continuă a profesorilor de religie?

Ce iniţiative propuneţi pentru promovarea şcolii catolice?

3. Lecturi
DGC 259-260.
GE 8; AG 12.