Duminica a XXI-a de peste an, 25.08.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ MĂRTURISEASCĂ

37. LOCURI ŞI FORME DE CARITATE: VOLUNTARIATUL, ASOCIAŢIILE DE ASISTENŢĂ

1. Tema

Prin voluntariat şi prin toate acele slujiri din cadrul diferitelor asociaţii de asistenţă este exprimată în plan practic caritatea evanghelică, în contrast cu mentalitatea materialistă şi consumistă dominantă de astăzi. Voluntariatul catolic îşi propune să deschidă noi căi pentru a face cunoscută iubirea lui Cristos acolo unde este mai puternic strigătul de durere al omului. În acelaşi timp, are şi misiunea de a fi mesagerul cerinţelor şi al aşteptărilor celor mai defavorizaţi.

În cadrul comunitar parohial sau în cel al diferitelor asociaţii de asistenţă pot exista mai multe forme de voluntariat. Din nevoia de a participa la educarea copiilor şi tinerilor, şi nu numai, apare necesitatea unui voluntariat educativ, la baza căruia se află convingerea că trebuie să se aducă o contribuţie la creşterea noii generaţii prin educaţie. Este cunoscut, apoi, voluntariatul social şi de asistenţă, care se află în slujirea săracilor, a bolnavilor şi a celor marginalizaţi. Este o alegere importantă, care educă la un stil de viaţă în care cei mai săraci pot să "condiţioneze" timpul, obişnuinţele, mentalităţile. A face această experienţă nu de unul singur, ci în grup ajută la aprofundarea căilor şi a modalităţilor corecte folosite în proiectarea şi verificarea diferitelor activităţi specifice. O altă formă, voluntariatul internaţional, se naşte din alegerea de a dedica o parte din propria viaţă acelor popoare care se află în anumite zone subdezvoltate, calamitate sau de conflict. Prin angajarea sa în situaţiile de nedreptate şi de sărăcie, voluntariatul doreşte să aducă speranţa şi convingerea că pacea este fructul solidarităţii.

Venind pe lume, omul nu dispune de toate cele necesare pentru a se dezvolta. El depinde şi are nevoie de ceilalţi fraţi ai săi. Deoarece "talanţii" pe care Dumnezeu îi dăruieşte oamenilor nu sunt distribuiţi în mod egal, apar diferenţe legate de vârstă, de capacităţile fizice, de aptitudinile intelectuale sau morale, de schimburile de care a putut beneficia fiecare, de distribuţia bogăţiilor. Aceste diferenţe aparţin planului lui Dumnezeu care vrea ca fiecare să primească de la ceilalţi cele de care are nevoie şi ca aceia care dispun de "talanţi" deosebiţi să împartă rodul lor cu aceia care au nevoie. Aceste diferenţe îi încurajează şi, adesea, îi obligă pe cei care cred la mărinimie, la bunăvoinţă şi la împărtăşire, asemenea samariteanului milostiv din Evanghelie. De asemenea, ele incită culturile să se îmbogăţească reciproc. Sfintei Ecaterina din Siena, Isus îi spunea: "Eu împart virtuţile atât de diferit, încât nu dau totul fiecăruia, ci unuia una, altuia alta (...) Unuia îi dau mai ales iubirea, altuia dreptatea, altuia smerenia, altuia credinţa vie. Şi aşa am dat multe daruri şi haruri de virtute, spirituale şi vremelnice, într-o diversitate atât de mare încât nu am împărtăşit totul nici unei persoane, pentru ca voi să fiţi obligaţi astfel la caritate unii faţă de alţii. Am voit ca oamenii să aibă nevoie unii de alţii şi să fie slujitorii mei în împărţirea harurilor şi darurilor primite de la mine" (Dial. 1,7).

Fenomenul voluntariatului şi al asociaţiilor de asistenţă, care are o evoluţie atât de frumoasă în Dieceza de Iaşi după anii 1989, poate fi considerat un adevărat "semn al timpurilor" prin conştiinţa profundă şi vie a solidarităţii care îi leagă pe oameni între ei. Pe plan social şi civic, această formă de participare la viaţa socială ne arată că trebuie să fim responsabili de folosirea bunurilor proprii şi de cele ale comunităţii, iar pe plan eclezial ne retrimite constant la dimensiunea misionară a carităţii pe care trebuie să o desfăşoare concret fiecare credincios.

2. De aprofundat

Prin ce iniţiative concrete se poate desfăşura, prin voluntariat, o activitate caritativă la nivel parohial?

Ce părere aveţi despre persoanele voluntare care îşi oferă serviciile în cadrul comunităţii parohiale?

Ce sugestii puteţi oferi pentru o implicare benevolă şi rodnică a credincioşilor laici în anumite activităţi ale comunităţii locale?

Cum caracterizaţi activităţile asociaţiilor de asistenţă la nivel parohial sau diecezan?

Ce propuneri aveţi pentru o mai bună organizare şi desfăşurare a acestor activităţi?

3. Lecturi
Mt 25,14-30.
CBC 1928-1948.
GS 29.