Duminica a XVIII-a de peste an, 04.08.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ MĂRTURISEASCĂ

34. ORGANIZAŢIA CARITAS

1. Tema

a) Caritasul diecezan

Caritasul diecezan este o asociaţie oficială a Bisericii Catolice care ajută Biserica locală să trăiască preceptul evanghelic al carităţii într-o formă credibilă şi autentică. Modelul carităţii care trebuie urmat este cel oferit de Cristos care i-a slujit pe cei săraci până la dăruirea de sine. Episcopul, "părintele săracilor", în Biserica locală, este cel care supraveghează acţiunile Caritasului, pentru ca acestea să corespundă cu scopul şi doctrina Bisericii.

Sfântul Augustin spunea cu privire la originea carităţii că "Domnul, maestrul carităţii, a venit pe pământ şi a arătat că Legea şi Profeţii se bazează pe cele două porunci ale iubirii. Iubirea de Dumnezeu este prima ca poruncă, dar iubirea de aproapele este prima ca actualizare practică. Începe, aşadar, a-l iubi pe aproapele. Împarte pâinea ta cu cel flămând, primeşte-l în casa ta pe cel fără adăpost, îmbracă-l pe cel gol şi dispreţuit, pe cel de acelaşi neam cu tine. Iubindu-l pe aproapele şi îngrijindu-te de el, vei merge sigur către Domnul" (Trat. 17,7-9). Însufleţit de o credinţă vie, capabil să spere împotriva oricărei speranţe (Rom 4,18), creştinul este chemat să depăşească barierele ideologiilor şi ale sistemelor şi să intre în dialog cu toate persoanele, prin crearea unor legături durabile şi a unor forme noi de solidaritate.

Centrul Diecezan Caritas Iaşi, înfiinţat la data de 01.04.1990, este o organizaţie cu caracter umanitar, dedicată tuturor activităţilor legate de ajutor social şi caritativ. Prin cele şapte filiale ale sale (Iaşi, Bucovina, Roman, Piatra-Neamţ, Bacău, Trotuş şi Vrancea), Caritasul diecezan îşi propune realizarea următoarelor obiective: crearea unor spaţii corespunzătoare pe teritoriul Diecezei de Iaşi, destinate ocrotirii persoanelor sărace, cu handicap, bolnavilor, bătrânilor şi copiilor orfani; acordarea unui sprijin în educarea copiilor şi a tinerilor; oferirea de suport educaţional, material şi moral copiilor cu carenţe educaţionale, copiilor proveniţi din familii sărace sau dezorganizate; fondarea de Caritasuri parohiale; promovarea realizării operelor de binefacere şi conlucrarea cu toate persoanele şi instituţiile care acţionează în domeniul carităţii. Caritasul diecezan doreşte să ducă la îndeplinire aceste obiective prin diferitele proiecte identificate în funcţie de grupurile-ţintă: proiecte pentru copii (orfelinate, grădiniţe, locuinţe pentru copiii orfani); proiecte educaţionale (burse lunare pentru elevi şi studenţi, biblioteci, centre de informatică, cursuri de limbi străine, cursuri de educaţie pentru sănătate); proiecte de ajutor social (cabinete de consiliere şi ajutorare materială cu alimente, îmbrăcăminte şi încălţăminte a persoanelor defavorizate social); proiecte agricole (Ferma Agricolă Caritas "Fericitul Ieremia Valahul"); proiecte pentru persoane în vârstă şi imobilizate (locuinţe sociale pentru persoane în vârstă, oferirea zilnică a unei mese calde la domiciliu, cărucioare pentru invalizi); proiecte medicale (farmacii, cabinete stomatologice, centre de consiliere şi asistenţă medicală pentru femei, cabinete de medicină generală şi asistenţă socială la domiciliu). Conştienţi de faptul că slujirea în Caritas este o parte importantă şi de neînlocuit a trăirii evangheliei, membrii Caritasului sunt chemaţi ca, prin activitatea lor împărţită pe domenii şi sectoare de acţiune, să aducă o rază de speranţă în sufletul acelora care apelează la serviciile lor. În contextul transformărilor rapide din ultimii ani pe plan economic, social, cultural şi religios, ei trebuie să identifice care sunt problemele cu care se confruntă cei care apelează la Caritasul diecezan şi să purifice dorinţele lor de orice formă care tinde să favorizeze comoditatea, dependenţa materială, egoismul, nesinceritatea. Totodată, voluntarilor li se cere să identifice corect cazurile sociale, să găsească o rezolvare în care să fie implicaţi direct şi stimulaţi "să-şi ia viaţa în mâini" şi să găsească soluţii viabile.

b) Caritasul parohial

Comunitatea parohială, urmând exemplul lui Isus care a predicat oamenilor mesajul mântuirii, s-a rugat cu ei, i-a ajutat şi i-a vindecat, constituie cadrul concret în care fiecare creştin îşi trăieşte credinţa în mod autentic. Caritasul parohial, având scopul de a-i face conştienţi pe credincioşi de angajarea personală şi conştientă ce le revine, după modelul samariteanului milostiv din Evanghelie, devine locul în care fiecare învaţă să perceapă nevoile şi suferinţele celor apropiaţi şi să acţioneze în consecinţă. Această muncă nu este însă uşoară şi de multe ori necesită un proces lung de formare a unei dimensiuni caritative a comunităţii.

O responsabilitate deosebită în formarea muncii caritative în comunitatea parohială le revine preoţilor, asistenţilor sociali şi membrilor caritasului diecezan. Aceştia îi pot ajuta pe credincioşi să vină în întâmpinarea semenilor lor prin îndeplinirea misiunii şi a responsabilităţii ce le revin în cadrul comunităţilor parohiale. Imaginea spre care trebuie să tindă Caritasul parohial este aceea a unei comunităţi în care toţi membrii îşi găsesc locul şi doresc să participe într-un fel sau altul la viaţa comunităţii, unii oferind din timpul de care dispun sau punând la dispoziţie ajutor material şi financiar, alţii prin slujirea plină de caritate a carismelor primite sau printr-un apostolat spiritual al rugăciunii.

În această acţiune comună a preoţilor şi a credincioşilor laici pentru slujirea aproapelui în cadrul comunităţii parohiale, se va simţi mereu prezenţa şi chemarea lui Isus: "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui meu, moşteniţi împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, iar voi mi-aţi dat de mâncare; am fost însetat, iar voi mi-aţi dat de băut; am fost străin, iar voi m-aţi ospătat; am fost gol, iar voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, iar voi v-aţi îngrijit de mine; am fost în închisoare, iar voi m-aţi vizitat. Adevăr vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre cei mai mici fraţi ai mei, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,34-40).

2. De aprofundat

Cum se poate face legătura între Caritasul parohial şi cel diecezan?

Ce propuneri aveţi pentru o bună structurare a Caritasului parohial?

Ce activităţi de slujire a săracilor puteţi menţiona în cadrul parohiei?

Ce iniţiative propuneţi pentru a veni în întâmpinarea aproapelui care se află într-o situaţie dificilă pe plan spiritual sau material?

Cum putem veni în ajutorul celor mai săraci dintre săracii din comunitate?

Ce itinerar de formare caritativă la nivel parohial puteţi propune responsabililor Caritasului diecezan?

3. Lecturi
1Cor 13-14; 2 Cor 8,1-15; Mt 25,31-46; Lc 10,25-37.
CBC 1822-1829.