Cateheză Sinod
  Prezentare
  Prefață
  Cuprins
  Calendar
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală


 CATEHEZĂ PENTRU SINODUL DIECEZAN 

Duminica a XVII-a de peste an, 28.07.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ MĂRTURISEASCĂ

33. CARITATEA: A FI APROAPELE

1. Tema

Iubirea este virtutea teologală prin care îl iubim pe Dumnezeu mai presus de toate, pentru el însuși, și pe aproapele nostru, ca pe noi înșine, din iubire față de Dumnezeu. Prin voința lui Isus, iubirea devine porunca cea nouă. Iubindu-se unii pe alții, creștinii imită iubirea lui Isus care i-a iubit până la sfârșit (cf. CBC 1822-1823).

Iubirea creștină este marcată de bunăvoință. Ea este acea dispoziție de a voi binele, întotdeauna și numai binele pe care l-a promovat Isus Cristos, pe care îl vrea Dumnezeu. Astfel iubirea creștină este participare la inițiativa divină. Mai mult, însuși Duhul Sfânt, care își stabilește cortul prezenței sale în fiecare dintre noi, devine tot mai mult principiul unei vieți noi care ne ajută "să fim pentru alții" prin excelență, după modelul pe care ni l-a arătat Isus Cristos. Nimeni nu poate să-l iubească pe aproapele său dacă nu rămâne unit cu izvorul iubirii divine. Cu cât îl iubesc mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult îl iubesc pe aproapele; cu cât îl iubesc și îl slujesc pe aproapele mai sincer cu o adevărată iubire, cu atât pot fi mai sigur că îl iubesc și pe Dumnezeu.

Într-adevăr, așa cum Cristos este însăși bunătatea, iubirea personificată, la fel iubirea față de aproapele împreună cu iubirea față de Dumnezeu este sinteza și calea cea scurtă a sfințeniei pe care se realizează o adevărată viață creștină. Însuși divinul Învățător ne-a arătat că de această dublă dimensiune a iubirii depind toată legea și toți profeții (cf. Mt 22,40), iar sfântul Paul, conștient că legătura perfecțiunii este caritatea, spunea că "de aș vorbi limbile oamenilor și ale îngerilor, de aș avea darul profeției și aș cunoaște toate tainele și orice știință, de aș avea atâta credință încât să mut și munții, dacă nu am dragoste nu sunt decât o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor" (1Cor 13,1-2). "Cine îl iubește pe aproapele, scrie sfântul Ioan, a îndeplinit legea; cine nu-l iubește rămâne în moarte" (1In 3,14).

Sfântul Ieronim îi îndemna pe contemporanii săi zicându-le: "Dacă dorești să mergi pe calea perfecțiunii, asemenea lui Abraham, ieși din țara ta și mergi în întâmpinarea celor ignorați. Dacă ai bunuri, vinde-le și dăruiește-le celor săraci; dacă nu le ai, ești eliberat de o greutate atât de mare. Gol fiind, urmează-l pe Cristos care s-a despuiat de toate. Este atât de dură, mare, dificilă această cale, însă mare va fi și răsplata".

Cum și cât de mult trebuie să-l iubim pe aproapele? Privind cu atenție în sfintele Evanghelii putem găsi trei grade ale carității.

Primul grad: "Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" (Mt 22,40). În virtutea legăturilor supranaturale care unesc fiecare membru al trupului mistic - Biserica și capul - Isus Cristos, suntem membre unii pentru ceilalți. Nu trebuie să facem altora ceea ce nu vrem să ne facă nouă alții și trebuie să facem altora ceea ce vrem ca alții să ne facă nouă.

Al doilea grad: "Iubește pe ceilalți așa cum mă iubești pe mine" (cf. Mt 25,31-43). Iubirea pe care o datorăm capului trebuie să o avem și pentru membre. Pe drumul Damascului, Cristos îi apare lui Saul care îi persecuta pe creștini și îi spune: "Saule, Saule, pentru ce mă prigonești". În aproapele este prezent Cristos.

Al treilea grad: "Iubiți-vă unii pe alții așa cum eu v-am iubit pe voi" (cf. In 15,12). Așa cum membrele sunt în strânsă legătură cu capul, la fel, între ele, membrele trebuie să se comporte așa cum Cristos-capul s-a comportat cu noi, el care a venit pentru a sluji și nu pentru a fi slujit și care atât de mult ne-a iubit, încât și-a dat viața pentru noi. Trebuie să ne iubim unul pe altul cu aceeași iubire a lui Dumnezeu, să-l iubim pe aproapele, pe fratele de lângă noi, cu o fidelitate constantă, cu o răbdare infinită, cu o generozitate totală.

Oamenii vor recunoaște că suntem urmași ai lui Isus Cristos numai dacă ne iubim unii pe alții. În fiecare comunitate, în care, într-un anumit mod, este prezentă Biserica Universală, de la familia lărgită, parohia, la Biserica locală, dieceza, dimensiunea carității trebuie să formeze o comunitate de iubire și de comuniune. "Astăzi, mai mult ca în trecut, oamenii sunt conștienți că sunt legați de un destin comun, care trebuie construit împreună, dacă se vrea a se evita catastrofa care planează asupra tuturor" (Sollicitudo rei socialis, 26).

Astăzi, observăm că se folosește tot mai mult conceptul de "solidaritate". Pentru noi, creștinii, aceasta înseamnă atât să mergem în întâmpinarea oricărui sărac întrucât în el îl vedem, îl întâlnim și îl slujim pe Cristos (cf. Mt 25,40), cât și a fi părtași la sărăcia altuia pentru ca astfel să se bucure de situația în care ne aflăm (cf. 2Cor 8,1-15). Această realitate este mereu o provocare actuală pentru fiecare creștin. În situația socială, economică și politică în care ne aflăm, cultura eficienței, a productivității și a profitului, într-un cuvânt a consumismului, produce tot mai multe situații de sărăcie în care cei puternici sunt tot mai mult interesați de propria bunăstare, iar celor slabi le este pusă la dispoziție o anumită asistență socială, care mai curând este adaptată pentru a ameliora pentru un anumit timp decât pentru a preveni și a promova.

2. De aprofundat

Cum putem trece de la întrebarea: "Cine este aproapele meu?" la o acțiune caritativă concretă?

Caritasul, prin misiunea concretă pe care o îndeplinește, se află în centrul activității diecezei. Cum poate această asociație diecezană să lucreze în armonie cu toate celelalte organisme ale diecezei?

Ce propuneri aveți pentru structurarea centrală și la nivel de filiale a caritasului diecezan și pentru viabilitatea și diversificarea activităților și proiectelor pe care acesta le desfășoară?

Cum se poate face legătura între caritasul diecezan și cel parohial?

3. Lecturi
1Cor 13-14; 2Cor 8,1-15; Mt 25,31-46; Lc 10,25-37.
CBC 1822-1829.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat