Duminica a XIII-a de peste an, 30.06.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ CELEBREZE

29. SACRAMENTALIILE

1. Tema

Sacramentaliile sunt semne sacre prin care, datorită unei asemănări cu sacramentele, sunt semnificate şi, prin puterea de mijlocire a Bisericii, sunt obţinute efecte, mai ales spirituale. Prin ele, credincioşii cu dispoziţii sufleteşti bune sunt pregătiţi să primească efectul principal al sacramentelor şi sunt sfinţite, prin harul divin care izvorăşte din misterul pascal al pătimirii, morţii şi Învierii lui Cristos, diferitele împrejurări ale vieţii (cf. CBC 1667).

Întrucât raportul sacru-profan este unul dintre cele mai simţite în contextul culturii contemporane, pentru o înţelegere corectă a sacramentaliilor trebuie să înţelegem raportul dintre Dumnezeu-lume, om-lume, credinţă-Biserică-lume, iubire faţă de Dumnezeu-angajare în cele temporale.

Prezenţa sacramentaliilor în Biserică se inserează într-un amplu cadru istoric care îşi are rădăcinile în antichitate. În timpul vieţii sale, în anumite momente, Isus a folosit anumite gesturi cu o evidentă semnificaţie religioasă (binecuvântări, exorcisme...). Toate acestea făceau parte din acea moştenire pe care Domnul, contemporanii săi şi întreg Noul Testament le primiseră din trecut. În ambianţa vetero-testamentară, unele gesturi şi rituri se inserau în viaţa comunităţii ca elemente de bază. Astfel, în Talmud găsim o întreagă serie de binecuvântări pe care noi astăzi le numim sacramentalii. Aceste binecuvântări au fost preluate şi în creştinism. Tradiţia apostolică a lui Hipolit, de exemplu, recomandă binecuvântarea pentru ulei, brânză, măsline, pâine, miere etc. Cuvântul "sacramental" va fi folosit în cărţile liturgice abia după secolul al XII-lea, când se observă o mare folosire a sacramentaliilor în cadrul comunităţilor creştine.

Fiind expresii rituale ale raportului Biserică-credinţă-lume, sacramentaliile sunt instituite de Biserică în vederea sfinţirii anumitor slujiri ale Bisericii, a anumitor stări de viaţă, a feluritelor împrejurări ale vieţii creştine, precum şi a lucrurilor folositoare omului. În funcţie de hotărârile pastorale ale episcopilor, ele pot şi să răspundă necesităţilor, culturii şi istoriei proprii poporului creştin dintr-o anumită regiune. Sacramentaliile cuprind întotdeauna o rugăciune, adesea însoţită de un anumit semn, ca impunerea mâinii, semnul crucii, stropirea cu apă sfinţită. Deoarece izvorăsc din preoţia baptismală, credincioşii laici pot să prezideze şi ei anumite binecuvântări, însă cu cât o binecuvântare priveşte mai mult viaţa bisericească şi sacramentală, cu atât prezidarea sa este rezervată mai degrabă episcopilor, preoţilor şi diaconilor (cf. CBC 1668-1669).

Sfera de celebrare a sacramentaliilor este foarte vastă şi, de aceea, pentru o mai bună clasificare a lor, în decursul istoriei liturgiei au fost împărţite în două categorii: sacramentalii-lucruri şi sacramentalii-acţiuni. Astfel apare o distincţie între lucruri binecuvântate, consacrate şi exorcizate şi acţiunile care sunt binecuvântări, consacrări şi exorcisme. Catehismul Bisericii Catolice grupează sacramentaliile în trei categorii:

a) Binecuvântările. Sunt rugăciuni făcute asupra lucrurilor şi persoanelor, invocând asupra lor protecţia şi binefacerile divine. Prin rugăciunea sa, Biserica introduce lumea creată şi persoanele, care prin natura lor sunt deja sub protecţia lui Dumnezeu, în misterul lui Cristos prin care se realizează istoria mântuirii noastre. De aceea, Biserica dă binecuvântarea invocând numele lui Isus şi făcând de obicei semnul sfânt al crucii lui Cristos. Printre aceste sacramentalii pot fi enumerate binecuvântarea unor persoane, a mesei, a unor obiecte sau lucruri.

b) Consacrările. Prin consacrare, persoanele sau lucrurile sunt sustrase, printr-o liberă alegere, disponibilităţii omului şi, prin rugăciunea Bisericii, sunt consacrate lui Dumnezeu şi rezervate uzului liturgic, în cazul unor obiecte şi locuri. Prin puterea acestui act, persoanele sau lucrurile, continuând să fie în slujba acţiunii omului, lucrează pentru împlinirea planului lui Dumnezeu în lume. Între consacrările destinate persoanelor, figurează binecuvântarea abatelui sau a superioarei unei mănăstiri, consacrarea fecioarelor, ritul profesiunii călugăreşti şi binecuvântările pentru anumite slujiri în Biserică (lectorii, acoliţii, cateheţii etc.). Ca exemplu de binecuvântări de obiecte se pot menţiona sfinţirea sau binecuvântarea unei biserici sau a unui altar, binecuvântarea uleiurilor sfinte, a vaselor şi veşmintelor sfinte, a clopotelor, a apei sfinţite, a lumânărilor, a ramurilor la Florii, a cenuşii la începutul Postului Mare etc.

c) Exorcismele. Când Biserica, în mod public şi cu autoritate, cere, în numele lui Isus Cristos, ca o persoană sau un obiect să fie apărat împotriva Celui Rău şi eliberat de sub stăpânirea lui, se vorbeşte de exorcism. Isus Cristos l-a practicat, iar Biserica are de la el puterea şi misiunea de a exorciza. Sub o formă simplă, exorcismul se face în cadrul celebrării Botezului. Exorcismul solemn, numit "exorcismul mare", nu poate fi făcut decât de către preot şi cu permisiunea episcopului.

Sacramentaliile nu acordă harul Duhului Sfânt în felul sacramentelor, ci, pregătindu-i pe credincioşi la primirea harului şi dispunându-i la cooperarea cu el, prin rugăciunea Bisericii, îi ajută să aducă lui Dumnezeu un autentic cult spiritual şi să acorde lucrurilor locul cuvenit în cadrul creaţiei lui Dumnezeu. Semnificaţia şi rolul sacramentaliilor doreşte să facă din istoria oamenilor istoria mântuirii, iar celebrarea lor să fie semnul unei voinţe de a trăi în lumina iubirii pascale a lui Cristos şi de a recunoaşte măreţia darurilor lui Dumnezeu. De aceea, se impune o corectă înţelegere a sacramentaliilor pentru a nu le asocia lucrurilor magice sau superstiţioase în vederea obţinerii cât mai rapide şi fără eforturi a anumitor favoruri cereşti sau a protecţiei în faţa anumitor pericole care apar în viaţa de zi cu zi.

2. De aprofundat

- Ce iniţiative catehetice se pot lua pe plan parohial pentru ca sacramentaliile să fie înţelese mai bine şi celebrate corect în viaţa comunităţii?

- Cum pot fi puse mai bine în evidenţă anumite binecuvântări şi consacrări?

- Ce sugestii puteţi da pentru o mai bună celebrare a diferitelor sacramentalii?

3. Lecturi
- SC 60-62; LG 10, 31, 34; GS 34, 38-39.
- CBC 1667-1673.
- CDC, can. 1166-1172.