Duminica a X-a de peste an, 09.06.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ CELEBREZE

26. UNGEREA BOLNAVILOR

1. Tema

"Prin sfânta Ungere a bolnavilor şi prin rugăciunea preoţilor, Biserica întreagă îi încredinţează pe bolnavi Domnului răstignit şi glorificat, pentru a-i alina şi a-i mântui; mai mult, ea îi îndeamnă să se asocieze de bună voie pătimirii şi morţii lui Cristos pentru a contribui astfel la binele poporului lui Dumnezeu" (LG 11).

Boala şi suferinţa s-au aflat întotdeauna printre problemele cele mai grave care încearcă viaţa omului. Prin boală, omul, pe de o parte, face experienţa propriei neputinţe, a limitelor şi a condiţiei sale muritoare, iar, pe de altă parte, poate să se maturizeze, să discearnă ceea ce nu este esenţial, pentru a se îndrepta spre ceea ce este esenţial. Foarte adesea, boala determină o căutare şi o întoarcere la Dumnezeu.

Deschizând sfintele Evanghelii se observă imediat o grijă şi o compătimire deosebită a lui Isus Cristos faţă de cei bolnavi; numeroasele vindecări ale suferinzilor de tot felul constituie un semn evident că "Dumnezeu l-a vizitat pe poporul său" (Lc 7,16) şi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Isus are puterea de a vindeca şi de a ierta păcatele. El, medicul de care au nevoie cei bolnavi, a venit să-l vindece pe om în întregime, suflet şi trup, şi merge până acolo încât mişcat de atâtea suferinţe nu numai că se lasă atins de cei bolnavi, ci se şi identifică cu ei: "Am fost bolnav şi m-aţi vizitat" şi îşi însuşeşte durerile lor: "El a luat asupra sa slăbiciunile noastre şi bolile noastre le-a purtat". Pe cruce, Isus Cristos a luat asupra sa toată greutatea răului şi a ridicat păcatul lumii, boala nefiind decât o consecinţă a acestuia. Prin pătimirea şi moartea sa pe cruce, Isus Cristos a dat un sens nou suferinţei: de acum, ea ne poate face asemenea chipului său şi ne poate uni cu pătimirea sa răscumpărătoare (cf. CBC 1503-1505).

Isus Cristos, chemându-i pe ucenicii săi ca să-şi ia crucea şi să-l urmeze, îi face părtaşi la misiunea sa. Evanghelistul Marcu spune că "ei au plecat şi au predicat ca oamenii să se convertească. Şi alungau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Mc 6,12-13). După Învierea sa, însuşi Domnul spune: "În numele meu... îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca" (Mc 16,17-18). Prin ucenici, Biserica a primit de la Domnul această misiune şi s-a străduit să o împlinească atât prin grijile pe care le-a acordat celor bolnavi cât şi prin rugăciunea de mijlocire cu care i-a însoţit. Sfântul Iacob atestă încă de la început un ritual al Ungerii bolnavilor: "Este cineva dintre voi bolnav? Să-i cheme pe preoţii Bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Iar rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui şi Domnul îl va ridica, iar dacă a săvârşit păcate, i se vor ierta" (Iac 5,14-15).

Biserica crede şi mărturiseşte că între cele şapte sacramente există sacramentul Ungerii bolnavilor destinat în mod special alinării celor încercaţi de boală. Constituţia apostolică Sacram unctionem infirmorum din 30 noiembrie 1972, mergând pe linia Conciliului Vatican II, a stabilit ca, în Ritualul roman, sacramentul Ungerii bolnavilor să fie conferit persoanelor grav bolnave, prin ungerea pe frunte şi pe mâini cu untdelemn sfinţit (ulei de măslin sau alt ulei vegetal), aşa cum se cuvine, spunându-se o singură dată: "Prin această ungere sfântă şi prin mila sa preaîndurătoare, să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt pentru ca, iertându-ţi păcatele, să te mântuiască şi să te aline". Oficianţi ai Ungerii bolnavilor sunt numai preoţii. Ca toate sacramentele, Ungerea bolnavilor este o celebrare liturgică şi comunitară, fie că are loc în familie, la spital sau la biserică, pentru un singur bolnav sau pentru un grup de suferinzi. Dacă împrejurările o sugerează, celebrarea sacramentului poate fi precedată de sacramentul Pocăinţei şi urmată de sacramentul Euharistiei.

Harul fundamental al Ungerii bolnavilor este un har de mângâiere, de pace şi de curaj pentru a învinge greutăţile specifice stării de boală gravă sau neputinţei bătrâneţii; acest har este un dar al Duhului Sfânt ce reînnoieşte încrederea şi credinţa în Dumnezeu şi întăreşte împotriva ispitelor Celui Rău. Totodată, prin acest sacrament, bolnavului i se dăruieşte puterea de a se uni mai profund cu patima lui Cristos, i se iartă păcatele, dacă nu a putut-o obţine prin sacramentul Pocăinţei, i se reface sănătatea, dacă acest lucru este spre mântuirea spirituală, şi îi sunt întărite puterile pentru trecerea cea din urmă.

Sacramentul Ungerii bolnavilor nu este numai sacramentul acelora care se află în momentul critic al sfârşitului vieţii. "Timpul potrivit pentru a primi acest sacrament este cu siguranţă atunci când credinciosul începe să fie în pericol de moarte din cauza bolii sau a bătrâneţii. Dacă un bolnav care a primit Ungerea îşi redobândeşte sănătatea, în cazul unei noi boli grave el poate primi iarăşi acest sacrament. În timpul aceleiaşi boli, acest sacrament poate fi repetat dacă boala se agravează. Este oportună primirea Ungerii bolnavilor înainte de o intervenţie chirurgicală importantă. Acelaşi lucru este valabil pentru persoanele în vârstă a căror slăbiciune se accentuează" (CBC 1514-1515).

Viaticul, ultimul sacrament al creştinului. Celor care sunt pe punctul de a părăsi această viaţă, pe lângă Ungerea bolnavilor, Biserica le oferă Euharistia ca viatic. În acest moment al trecerii din această lume la Tatăl ceresc, împărtăşirea cu trupul şi sângele lui Isus Cristos are o semnificaţie şi o însemnătate deosebită; este sămânţă de viaţă veşnică şi putere de înviere, aşa cum spune însuşi Isus Cristos: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică, şi eu îl voi învia în ziua de apoi" (In 5,54). Aşa cum sacramentele Botezului, Mirului şi Euharistiei alcătuiesc o unitate numită sacramentele iniţierii creştine, la fel se poate spune că Pocăinţa, Ungerea sfântă şi Euharistia dată ca viatic constituie sacramentele care pregătesc pentru patria veşnică.

2. De aprofundat

- Cum trebuie să se pregătească un bolnav pentru primirea Ungerii sfinte?

- Prin ce pot creştinii sau comunitatea parohială să vină în ajutorul celui bolnav?

- În care situaţii mai potrivite pot fi organizate celebrări speciale pentru primirea Ungerii bolnavilor?

- În unele comunităţi există o anumită teamă de a chema preotul pentru a da sacramentul Ungerii bolnavilor. Ce sugestii propuneţi pentru întâmpinarea şi îndepărtarea acestei temeri?

- Care este diferenţa între Ungerea bolnavilor şi viatic?

3. Lecturi
- Mc 5,2-34; Mt 10,1-16.
- SC 73; LG 11.
- CBC 1499-1432.
- CDC, can. 998-1007.