Coborârea Duhului Sfânt, 19.05.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ CELEBREZE

23. MIRUL

1. Tema

Împreună cu Botezul şi Euharistia, sacramentul Mirului formează ansamblul sacramentelor iniţierii. Primirea acestui sacrament, care se dă o singură dată şi care imprimă în suflet o pecete spirituală de neşters, numită caracter, este necesară pentru desăvârşirea harului baptismal.

În timpul activităţii sale publice, Isus Cristos a făgăduit în mai multe rânduri trimiterea Duhului Sfânt. Această făgăduinţă a împlinit-o prima dată în ziua de Paşti şi, apoi, în chip mult mai strălucitor, în ziua de Rusalii. Din acest moment, plini de Duhul Sfânt, apostolii şi-au îndeplinit misiunea primită de la Învăţătorul lor, au început să proclame "faptele minunate ale lui Dumnezeu" (Fap 2,11) şi le-au împărtăşit neofiţilor, prin impunerea mâinilor, darul Duhului Sfânt care duce la desăvârşire harul Botezului.

În ritul latin, oficiantul Mirului este de drept episcopul; în caz de necesitate poate fi dat de orice preot. Administrarea acestui sacrament de către episcop, urmaş al apostolilor care a primit plinătatea Preoţiei, "prin ungerea cu crismă pe frunte, făcută cu impunerea mâinii, şi prin cuvintele prescrise în cărţile liturgice aprobate marchează faptul că sacramentul Mirului are drept efect unirea mai strânsă a celor care îl primesc cu Biserica, cu originile ei apostolice şi cu misiunea ei de a-l mărturisi pe Cristos.

Oricine a fost botezat şi nu a fost încă miruit poate şi trebuie să primească sacramentul Mirului la timpul potrivit. Pentru a primi acest sacrament este necesară starea de har. De aceea se cuvine să se recurgă la sacramentul Pocăinţei şi la o pregătire mai îndelungată prin cateheză şi rugăciune. Tradiţia Bisericii stabileşte ca punct de referinţă pentru primirea acestui sacrament vârsta puterii de discernământ. În Dieceza de Iaşi vârsta stabilită este 14 ani. Totuşi, în pericol de moarte, copiii trebuie miruiţi chiar dacă nu au ajuns la această vârstă (cf. CBC 136-137).

Pregătirea pentru Mir trebuie să aibă ca scop îndrumarea creştinului spre o unire mai profundă cu Isus Cristos, spre o familiaritate mai vie cu Duhul Sfânt, cu acţiunea lui, cu darurile şi chemările lui, ca să-şi poată asuma mai bine responsabilităţile apostolice ale vieţii creştine. De aceea, cateheza pregătitoare pentru primirea sacramentului Mirului se va strădui să trezească simţul apartenenţei la Biserica lui Cristos, atât la Biserica Universală cât şi la cea locală şi la comunitatea parohială din care face parte (cf. CBC 1309).

Din celebrarea sacramentului rezultă că rodul principal este revărsarea deplină a Duhului Sfânt, aşa cum le-a fost dăruit şi apostolilor în ziua de Rusalii. Totodată, cei care sunt miruiţi sunt înrădăcinaţi mai adânc în filiaţiunea divină, uniţi mai strâns cu Isus Cristos, înzestraţi cu darurile Duhului Sfânt, legaţi mai desăvârşit de Biserică, întăriţi cu o putere specială a Duhului Sfânt pentru a răspândi şi apăra credinţa prin cuvânt şi faptă, ca adevăraţi martori ai lui Cristos, pentru a mărturisi cu mai mult curaj numele lui Cristos şi pentru a nu se ruşina niciodată de crucea lui.

Când Mirul este celebrat separat de Botez, ca în ritul roman, liturgia sacramentului începe cu reînnoirea făgăduinţelor de la Botez şi cu profesiunea de credinţă a celor care vor primi Mirul. Apare astfel evident că Mirul este continuarea Botezului. Când un adult primeşte Botezul, i se conferă imediat şi Mirul şi participă la Euharistie.

În ritul roman, episcopul întinde mâinile asupra grupului celor ce vor primi Mirul, gest care, încă din vremea apostolilor, semnifică darul Duhului Sfânt. Episcopul este cel care invocă revărsarea Duhului Sfânt spunând: "Dumnezeule atotputernic, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care din apă şi Duh Sfânt i-ai renăscut pe aceşti fii ai tăi, eliberându-i de sub jugul păcatului, Doamne, tu însuţi trimite asupra lor pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Dăruieşte-le lor Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, Duhul sfatului şi al tăriei, Duhul ştiinţei şi al pietăţii, şi umple-i cu Duhul temerii de Dumnezeu. Prin Cristos, Domnul nostru". Urmează apoi ritul esenţial al sacramentului. Mirul este conferit prin ungerea cu sfânta crismă pe frunte, făcută cu impunerea mâinii şi însoţită de cuvintele: "Primeşte pecetea darului Duhului Sfânt". Semnul păcii, care încheie ritualul sacramentului, semnifică şi arată comuniunea eclezială cu episcopul şi cu toţi credincioşii (cf. CBC 1297-1304; LG 11).

Conform unui plan general eşalonat stabilit de episcopie, în ultimii doi ani sacramentul Mirului a fost celebrat în toate comunităţile catolice de pe cuprinsul Diecezei de Iaşi. Cât priveşte demersurile catehetice, acestea constituie un câmp mai vast de aprofundare şi de aplicare. Nu este suficientă doar o cateheză premergătoare celebrării sacramentului sau o pregătire a copiilor pentru anumite celebrări care ar putea apărea ca puncte puternice de reper în viaţa lor, ci se impune şi o iniţiere susţinută şi continuă pentru un mod de a trăi în comuniune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni.

2. De aprofundat

- Cum pot fi transpuse în viaţa comunităţii darurile Duhului Sfânt primite la Mir?

- Comunitatea parohială are o responsabilitate deosebită în pregătirea celor ce vor primi Mirul. Ce iniţiative concrete propuneţi în acest sens?

- Ce criterii sugeraţi pentru alegerea naşilor şi care este misiunea lor?

- Cum ar putea să continue cateheza şi după primirea sacramentului Mirului?

- Ce experienţe din comunitatea dumneavoastră parohială au arătat bogăţia de daruri şi carisme revărsate de Duhul Sfânt?

3. Lecturi
- Fap 2,1-39; 8,15-17.
- CBC 1285-1314.
- CDC, can. 879-896.