Duminica a VII-a a Paştelui, 12.05.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ CELEBREZE

22. BOTEZUL

1. Tema

Sacramentul Botezului este fundamentul întregii vieţi creştine şi poarta care deschide spre celelalte sacramente ale Bisericii. Prin Botez suntem eliberaţi de păcat şi renăscuţi ca fii ai lui Dumnezeu, devenim mădulare ale lui Cristos, suntem încorporaţi în Biserică şi făcuţi părtaşi de misiunea ei (cf. CBC 1213).

Celebranţii obişnuiţi ai Botezului sunt episcopul, preotul şi diaconul; în caz de necesitate poate boteza orice persoană, chiar nebotezată, însă trebuie să aibă intenţia de a face ceea ce face Biserica atunci când botează şi să folosească formula baptismală trinitară (CBC 1256).

Încă din vremea apostolilor, cine dorea să devină creştin trebuia să parcurgă un drum de iniţiere în mai multe etape. Conform practicii Bisericii şi astăzi iniţierea creştină se realizează prin ansamblul a trei sacramente: Botezul, Mirul şi Euharistia, între care Botezul ocupă un loc primordial, deoarece este începutul vieţii celei noi (cf. CBC 1229, 1275). De aceea, Botezul poate fi primit de orice fiinţă umană care nu a fost încă botezată. Întrucât încă de la naştere natura umană este decăzută şi întinată de păcatul strămoşesc, copiii au nevoie de naşterea cea nouă prin Botez ca să fie eliberaţi de puterea întunericului şi să intre în împărăţia libertăţii fiilor lui Dumnezeu, la care toţi oamenii sunt chemaţi. Botezul adulţilor este situaţia cea mai normală acolo unde vestirea evangheliei este încă recentă. Catehumenatul ocupă în acest caz un loc important.

Însuşi Isus Cristos a arătat că Botezul este necesar pentru mântuire. De aceea el le-a poruncit ucenicilor să vestească evanghelia sa şi să boteze toate neamurile. "Botezul este necesar pentru mântuirea acelora cărora le-a fost vestită evanghelia şi care au avut posibilitatea să ceară acest sacrament. Biserica nu cunoaşte altă cale de a asigura intrarea în fericirea veşnică, în afară de Botez; de aceea are grijă să nu neglijeze misiunea pe care a primit-o de la Domnul de a-i face să renască din apă şi Duh Sfânt pe toţi cei care pot fi botezaţi" (CBC 1257).

Botezul este sacramentul credinţei. Întrucât credinţa are nevoie de comunitatea credincioşilor, fiecare botezat poate creşte numai prin credinţa Bisericii. Fie că sunt copii, fie că sunt adulţi, credinţa trebuie să crească după primirea Botezului. Astfel, în fiecare an, Biserica, în noaptea de Paşti, celebrează reînnoirea făgăduinţelor de la Botez. De asemenea, pentru ca harul baptismal să se poată dezvolta, ajutorul părinţilor este important, misiunea naşilor este o adevărată funcţie eclezială concretizată prin călăuzirea noului botezat pe drumul său în viaţa creştină, iar întreaga comunitate creştină are responsabilitatea sa în dezvoltarea şi păstrarea harului primit la Botez.

Sfântul Grigore din Nazianz spune că "Botezul este cel mai frumos şi cel mai minunat dintre darurile lui Dumnezeu (...) Îl numim dar, har, Botez, ungere, luminare, haină de nestricăciune, baie a renaşterii, pecete şi tot ce poate fi mai scump. Este dar, pentru că este oferit celor care nu aduc nimic; este har, fiindcă este dăruit chiar şi celor păcătoşi; Botez, pentru că păcatul este îngropat în apă; ungere, pentru că este sfânt şi regesc (aşa sunt cei care sunt unşi); luminare, fiindcă este lumină strălucitoare; haină, fiindcă acoperă ocara noastră; baie, pentru că spală; pecete, fiindcă ne ocroteşte şi fiindcă este semnul puterii lui Dumnezeu" (Or. 40,3-4).

Semnificaţia şi harul sacramental al Botezului apar clar din riturile celebrării sale. Urmărind cu atenţie gesturile şi cuvintele celebrării, credincioşii pot fi iniţiaţi în bogăţiile pe care acest sacrament le semnifică şi le înfăptuieşte în fiecare nou botezat:

- semnul crucii, la începutul celebrării, marchează pecetea lui Cristos asupra celui care îi va aparţine şi semnifică harul răscumpărării pe care Cristos ni l-a dobândit prin crucea sa;

- vestirea cuvântului lui Dumnezeu îi luminează cu adevărul revelat pe candidaţi şi adunarea credincioşilor şi trezeşte răspunsul credinţei;

- exorcismul, pentru ca botezatul să fie eliberat de păcat şi de Cel Rău. Celebrantul îl unge pe candidat cu uleiul catehumenilor sau îşi impune mâna asupra lui şi acesta se leapădă în chip explicit de Satana;

- mărturisirea credinţei Bisericii pe care candidatul o va primi prin Botez;

- apa de Botez este sfinţită printr-o rugăciune de epicleză. Biserica îi cere lui Dumnezeu ca, prin Isus Cristos, puterea Duhului Sfânt să coboare în această apă, pentru ca toţi cei care vor fi botezaţi în ea "să se nască din apă şi Duh" (In 3,5);

- ritul esenţial al sacramentului este Botezul propriu-zis, care semnifică şi înfăptuieşte moartea faţă de păcat şi intrarea în viaţa Preasfintei Treimi prin configurarea cu misterul pascal al lui Cristos. În modul cel mai semnificativ, Botezul se săvârşeşte prin scufundarea de trei ori în apa baptismală. Însă, încă din antichitate, el poate fi conferit şi turnând apă de trei ori pe capul candidatului. Această triplă turnare este însoţită de cuvintele oficiantului: "N., eu te botez în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt";

- ungerea cu sfânta crismă semnifică darul Duhului Sfânt făcut noului botezat. El a devenit creştin, adică uns cu Duhul Sfânt, încorporat lui Cristos;

- veşmântul alb simbolizează faptul că botezatul "s-a îmbrăcat cu Cristos" (Gal 3,27) şi a înviat împreună cu Cristos;

- lumânarea aprinsă de la lumânarea pascală semnifică luminarea neofitului de către Cristos. În Cristos, cel botezat este "lumina lumii" (Mt 5,14);

- rugăciunea Tatăl nostru arată că noul botezat este acum fiu al lui Dumnezeu;

- prima Împărtăşanie euharistică. În Bisericile Orientale, neofitul, chiar dacă este prunc, primeşte imediat după Botez atât sfânta Împărtăşanie cât şi Mirul. Biserica Latină, care rezervă accesul la sfânta Împărtăşanie celor care au atins vârsta priceperii, exprimă deschiderea Botezului spre Euharistie apropiind de altar copilul nou botezat, pentru rugăciunea "Tatăl nostru";

- binecuvântarea solemnă încheie celebrarea Botezului. Binecuvântarea mamei, a tatălui şi a naşilor ocupă un loc special (cf. CBC 1234-1245).

Cu foarte puţine excepţii, credincioşii din dieceza noastră cer sacramentul Botezului. Referitor la pregătirea şi celebrarea acestui sacrament, printre altele, se pot remarca următoarele trei puncte: 1) pregătirea părinţilor în vederea primirii Botezului de către copilul lor trebuie să ocupe locul ei bine stabilit; 2) misiunea naşilor nu încetează cu încheierea celebrării sacramentului, ci abia începe şi este o însoţire şi o mărturie vie de credinţă pentru finul lor; 3) celebrarea sacramentului impune o conştientizare a misiunii baptismale a fiecărui credincios şi a întregii comunităţi reunite în adunare liturgică.

2. De aprofundat

- Ce propuneri puteţi găsi pentru o catehizare a părinţilor noului botezat?

- Ce criterii sunt pentru alegerea naşilor? Pot fi aleşi naşi şi de alte confesiuni?

- Cum îi putem ajuta pe cei care nu au primit Botezul când au fost mici?

- Cum poate familia, naşii şi comunitatea parohială să contribuie la creşterea în credinţă a celui nou botezat?

3. Lecturi
- Rom 6,3-4; Col 2,12; 2Cor 5,17; Gal 6,15; Fap 16,31-33.
- LG 11, 33-37; AG 14; SC 64-65.
- CBC 1213-1274.
- CDC, can. 849-878.