Duminica a V-a a Paştelui, 28.04.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ CELEBREZE

20. CELEBRAREA EUHARISTICĂ

1. Tema

Comunitatea convocată pentru a celebra Euharistia este primul semn al prezenţei lui Cristos şi momentul cel mai puternic în care se exprimă identitatea noastră ca Biserică. Sfânta Euharistie este centrul întregii vieţi creştine, atât al Bisericii Universale, cât şi al oricărei Biserici locale. În Euharistie Biserica îşi descoperă vocaţia sa. Ea devine Biserică pe măsură ce celebrează Euharistia, deoarece în celebrarea euharistică se împlineşte adevărata sa realitate. Euharistia este "sacramentul Bisericii", este sacramentul unităţii prin care se realizează cea mai perfectă unire a credincioşilor cu Fiul lui Dumnezeu.

Sfânta Euharistie edifică Biserica, iar Biserica este aceea care celebrează sfânta Euharistie (cf. UR 15). Sfântul sacrament al altarului reactualizează de-a lungul istoriei noua alianţă pascală într-un anumit loc, într-un timp determinat, formează noua comunitate mesianică şi îi îndreaptă pe oameni spre un cer nou şi un pământ nou. Euharistia, în timp ce reprezintă perfecţiunea acţiunii de sfinţire şi de unitate a lui Dumnezeu, manifestă şi atenţia deosebită a lui Dumnezeu faţă de fiecare comunitate eclezială care, fiind transformată de cuvânt şi de Duhul Sfânt, este o adevărată Biserică locală. Astfel, Isus Cristos prezent în sfânta Euharistie construieşte Biserica noastră locală din Moldova. Aceasta găseşte în sacramentul altarului modelul său de existenţă cel mai înalt, angajarea sa cea mai puternică pentru realizarea misiunii de preamărire a lui Dumnezeu şi de sfinţire a oamenilor. Reactualizând sacrificiul crucii prin celebrarea sfintei Euharistii, Biserica locală se uneşte în mod tainic cu Isus Cristos prin credinţă şi iubire.

"La Liturghie sau Cina Domnului, poporul lui Dumnezeu este chemat să se întrunească sub conducerea preotului care acţionează în persoana lui Cristos, pentru a celebra actul memorial al Domnului, adică jertfa euharistică (...) Într-adevăr, în celebrarea Liturghiei, în care se perpetuează jertfa crucii, Cristos este prezent în mod real în adunarea credincioşilor reunită în numele său, în persoana celebrantului, în cuvântul său şi în mod substanţial şi permanent sub speciile euharistice (...) Liturghia este compusă din două părţi: liturgia cuvântului şi liturgia euharistică; acestea sunt atât de strâns unite între ele încât formează un singur act de cult. La Liturghie se pregăteşte atât masa cuvântului lui Dumnezeu cât şi cea a trupului lui Cristos din care credincioşii primesc învăţătură şi hrană" (Rânduiala generală a Liturghierului roman, 27 şi 28).

Forma fundamentală de celebrare a sfintei Liturghii este Liturghia cu popor la care este prezent un număr corespunzător de slujitori. Această formă tipică (se numeşte aşa deoarece este tipul oricărei celebrări) are următoarea schemă:

a) Riturile introductive: cântecul de la intrare, salutul altarului şi al poporului adunat, actul penitenţial, "Doamne, miluieşte-ne", "Gloria" şi colecta sau rugăciunea zilei. Scopul acestor rituri este ca toţi credincioşii, adunaţi la un loc, să constituie o comunitate şi să se pregătească pentru a asculta cum se cuvine cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a celebra cu vrednicie Euharistia.

b) Liturgia cuvântului. Partea principală a liturgiei cuvântului o constituie lecturile luate din Sfânta Scriptură împreună cu cântecele care se intercalează; omilia, mărturisirea de credinţă şi rugăciunea universală sau rugăciunea credincioşilor o dezvoltă şi o încheie.

c) Liturgia euharistică. Biserica a rânduit întreaga celebrare a liturgiei euharistice din diferite părţi care corespund cuvintelor şi gesturilor lui Cristos:

- La pregătirea darurilor sunt aduse la altar pâinea şi vinul cu apa, adică aceleaşi elemente pe care Cristos le-a luat în mâinile sale. Elementele acestei părţi sunt: pregătirea darurilor şi rugăciunea asupra darurilor.

- La rugăciunea euharistică se aduc mulţumiri lui Dumnezeu pentru întreaga lucrare a mântuirii, iar darurile se prefac în trupul şi sângele lui Cristos. Elementele acestei părţi sunt: aducerea de mulţumire, aclamaţia, epicleza, relatarea instituirii şi consacrarea, anamneza, oferirea, mijlocirile, doxologia finală.

- Prin frângerea pâinii şi prin împărtăşire, credincioşii, deşi mulţi, primesc trupul şi sângele Domnului în acelaşi fel în care apostolii le-au primit din mâinile lui Cristos însuşi. Elementele acestei părţi sunt: "Tatăl nostru", ritul păcii, frângerea pâinii, Împărtăşania şi rugăciunea de după Împărtăşanie.

d) Riturile încheierii. Acestea sunt constituite din scurte anunţuri, dacă sunt necesare; salutul şi binecuvântarea preotului; trimiterea poporului de către preot sau diacon şi sărutarea altarului de către diacon sau preot şi apoi înclinarea profundă de către preot, diacon şi ceilalţi slujitori (cf. CBC 1348-1355; Rânduiala generală a Liturghierului roman, 46-90).

În celebrarea euharistică se afirmă legătura de solidaritate pe care Biserica Universală o trăieşte cu toate Bisericile locale. Când celebrarea este autentică, se realizează comuniunea tuturor membrilor aşa încât orice comunitate locală se află într-o strânsă legătură nu numai cu sacrificiul lui Cristos, ci şi cu celelalte comunităţi, cu întreaga Biserică Universală.

În ultimii ani s-au făcut tot mai multe eforturi pentru reînnoirea celebrărilor euharistice în conformitate cu prevederile magisteriului Bisericii. Problema cărţilor şi a cântărilor liturgice, a gesturilor şi a implicării credincioşilor laici în cadrul celebrărilor liturgice etc., au ocupat un loc privilegiat între preocupările Bisericii noastre locale. Desigur, trebuie să admitem că mai sunt încă multe de făcut în ceea ce priveşte participarea activă şi conştientă la Liturghie. Trebuie eliminate mai ales pasivitatea adunării, ritualismul, individualismul, superficialitatea... Pentru ca sfânta Liturghie să fie o adevărată întâlnire de sărbătoare cu Domnul, se simte nevoia unei cateheze corespunzătoare şi frecvente.

2. De aprofundat

- Ce trebuie făcut pentru ca adunarea credincioşilor din parohie să dobândească o mai mare conştiinţă de sine? Ce propuneri sugeraţi pentru ca mereu celebrarea euharistică să se bucure de o participare din ce în ce mai vie şi conştientă? Ce experienţe deosebite puteţi menţiona?

- Ce trebuie făcut pentru ca, sub călăuzirea parohului, celebrarea să fie pregătită şi de credincioşi? Cum trebuie alcătuit şi pus în valoare în fiecare comunitate grupul liturgic parohial?

- Cum trebuie implicaţi credincioşii în ceea ce priveşte cântarea şi cum trebuie conştientizat corul pentru a fi în slujba acţiunii liturgice şi a poporului reunit?

- Ce trebuie făcut pentru ca liturgia cuvântului să fie o adevărată ascultare a lui Dumnezeu care vorbeşte poporului său şi pentru ca textele biblice să fie proclamate cu demnitate şi să fie primite cu credinţă?

- Cum credeţi că pot fi implicaţi credincioşii la rugăciunea credincioşilor şi la oferirea darurilor? Ce propuneri aveţi?

- Care sunt şi cum pot fi făcute cu demnitate gesturile în cadrul celebrării euharistice? Cum se poate evita graba, neglijenţa, delăsarea, superficialitatea?

- Cum trebuie împodobită şi aranjată biserica pentru celebrarea euharistică?

3. Lecturi
- Ex 12,1-14; Fap 2,42-48; 1Cor 11,17-33.
- SC 27-30. 47-58; UR 15.
- CBC 1322-1405.