Duminica a III-a din Advent, 16.12.2001

INTRODUCERE

2. MINISTERIALITATEA
Participare responsabilă la activitatea Bisericii

Cristos este preot, profet şi rege. El şi-a împlinit misiunea mântuitoare în spiritul slujitorului ascultător (Fil 2,6-8). Apostolilor le-a spus: "Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte" (Lc 22,27), iar la ultima Cină, spălându-le picioarele, a săvârşit un gest specific slujitorului (In 13,1-15). În plus, prezentându-şi misiunea ca un exemplu pentru ai săi, a spus: "Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi" (Mt 20,28).

După exemplul lui Cristos, Slujitor şi Domn, orice comunitate creştină ni se prezintă încă de la început ca având o dimensiune ministerială. Faptele Apostolilor şi scrisorile pauline ne descriu comunităţi creştine ai căror membri se angajează de bună voie în slujirea fraţilor, în predicarea cuvântului, în trăirea carităţii etc. Sfântul Paul afirmă că toate darurile pe care creştinii le-au primit de la Duhul Sfânt sunt pentru folosul comun (1Cor 12,7-11) şi că ei înşişi, în calitate de membre ale unicului trup mistic al lui Cristos, trebuie să slujească binele întregului trup. În plus, între diferitele slujiri există o ierarhie ce trebuie respectată (1Cor 12,28-31), dar, mai ales, orice slujire trebuie practicată din iubire şi pentru a favoriza iubirea (1Cor 13).

Primind revărsarea Duhului Sfânt la Botez şi la Mir, fiecare creştin participă la oficiul sacerdotal, profetic şi regal al lui Cristos. Retrăieşte însăşi misiunea lui, misiune ce trebuie îndeplinită folosind darurile primite şi având spiritul său de slujire umilă şi iubitoare. "Participarea credincioşilor laici la tripla funcţie a lui Cristos, preot, profet şi rege, îşi are rădăcina ultimă în ungerea Botezului, dezvoltarea în Mir şi împlinirea şi sprijinul în Euharistie. Este o participare dăruită credincioşilor laici, dar întrucât formează unicul trup al Domnului (...) Comuniunea eclezială se configurează mai exact ca o comuniune organică, asemenea unui trup viu şi activ. Într-adevăr, ea este caracterizată de comprezenţa diversităţii şi a complementarităţii vocaţiilor şi a stărilor de viaţă, a ministerelor, a carismelor şi a responsabilităţilor. Graţie acestei diversităţi şi complementarităţi, fiecare credincios laic se află în relaţie cu întreg trupul, căruia îi oferă propria contribuţie" (Ioan Paul al ii-lea, Christifideles laici, 14; 20).

Pentru o participare activă şi responsabilă la viaţa Bisericii locale, creştinii trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Prima dintre acestea, în mod paradoxal, se referă la o profundă participare pasivă, adică acea participare formată din primirea harului, din sfinţenie, rugăciune şi acceptarea crucii. Apoi, e nevoie de un drum serios către maturitatea creştină. Acest drum face să înmugurească şi să înflorească în fiecare creştin diferitele carisme dăruite de Domnul în favoarea comunităţii. Dar mai ales e nevoie ca fiecare creştin să simtă chemarea şi dorinţa de a traduce diferitele sale talente în slujire faţă de Domnul şi faţă de fraţi.

Dumnezeu nu este zgârcit cu nimeni. Dacă cineva se simte sărac, aceasta se datorează necorespunderii sale şi a slabei angajări în trăirea valorilor vieţii creştine. Nimeni în Biserică nu se poate considera "şomer", ca şi cum nu ar fi primit darurile şi chemarea lui Dumnezeu. Dumnezeu a încredinţat tuturor creştinilor misiunea de a fi "sare a pământului" şi "lumină a lumii".

Terenul trebuie cultivat. Dumnezeu a semănat deja sămânţa bună. Buruiana individualismului, a egoismului şi a indiferenţei trebuie extirpată. Trebuie dat spaţiu acelei "participări pasive" despre care vorbeam mai sus. Însă responsabilitatea comună ce derivă din sacramentele iniţierii, pentru o participare deplină şi activă la cele trei dimensiuni ale vieţii de pastoraţie a Bisericii, trebuie eliberată de ipoteca neatenţiei, a ignoranţei şi a delegării altora. Pentru atingerea acestui scop, e nevoie de ceea ce papa Ioan Paul al II-lea spunea în Christifideles laici, 57: o formare permanentă a laicilor.

Biserica noastră locală se pregăteşte să intre în Sinod. Acesta este un moment care cere participarea activă şi generoasă a tuturor. Însă Sinodul nu trebuie să rămână o paranteză. Dimpotrivă, trebuie să fie o ocazie potrivită pentru a face un salt de calitate, o creştere care să ducă la o maturizare a Bisericii noastre locale.