Duminica a III-a a Paştelui, 14.04.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ VESTEASCĂ

18. CATEHEZA

1. Tema

"Prima vestire [kerigma] este destinată celor necredincioşi şi celor care, practic, trăiesc în indiferenţă religioasă. Obiectul ei îl constituie vestirea evangheliei şi chemarea la convertire. Cateheza, care se deosebeşte de prima vestire a evangheliei, dezvoltă şi duce la maturitate convertirea iniţială, educându-l pe cel convertit şi înglobându-l în comunitatea creştină. Astfel, aceste două forme ale slujirii cuvântului sunt distincte şi complementare" (Congregaţia pentru Cler, Directoriu general pentru cateheză, 61).

Papa Ioan Paul al II-lea, în îndemnul apostolic Catechesi tradendae (1979), situând cateheza în cadrul misiunii Bisericii, reaminteşte că evanghelizarea este o realitate bogată, complexă şi dinamică, alcătuită din momente esenţiale şi diferite între ele. Cateheza este unul dintre aceste momente - şi încă unul deosebit de remarcabil - ale procesului global de evanghelizare. "Momentul" catehezei este timpul pe parcursul căruia capătă formă convertirea la Isus Cristos; acum se pun bazele unei prime adeziuni. Cei convertiţi, printr-o "educare şi ucenicie la viaţa creştină integrală" (AG 14), sunt iniţiaţi în misterul mântuirii şi la un mod de viaţă evanghelic. Este vorba, de fapt, de "iniţierea la plinătatea vieţii creştine" (Catechesi tradendae, 18).

Cateheza de iniţiere este veriga ce leagă activitatea misionară, care cheamă la credinţă, de activitatea pastorală, ce regenerează comunitatea creştină. De aceea, "nu este vorba de o activitate facultativă, ci de una fundamentală pentru dezvoltarea atât a personalităţii ucenicului, cât şi a celei comunitare. Fără ea, activitatea misionară ar fi zadarnică. La fel, în lipsa ei, şi activitatea pastorală ar fi lipsită de fundament şi ar fi, prin urmare, superficială, inconsistentă" (Directoriu..., 64). Moment esenţial al procesului de evanghelizare, cateheza de iniţiere are următoarele caracteristici: este o educare organică şi sistematică a credinţei; această educare organică este mai mult decât o învăţare: este o ucenicie a întregii vieţi creştine ce permite o trăire autentică pe urmele lui Cristos, centrată pe persoana lui; este o educare de bază, esenţială, centrată pe nucleul experienţei creştine, pe certitudinile credinţei şi pe valorile evanghelice fundamentale.

După educaţia de bază, urmează educarea permanentă. Ambele sunt forme ale slujirii cuvântului, distincte şi complementare, aflate în slujba procesului permanent de convertire. În comunitatea creştină, ucenicii lui Isus se hrănesc "atât la masa cuvântului lui Dumnezeu, cât şi la aceea a trupului lui Cristos" (DV 21). Astfel, Evanghelia şi Euharistia constituie hrana constantă a pelerinului aflat în drum spre casa Tatălui. Educarea permanentă a credinţei se adresează nu doar fiecărui creştin, pe care îl însoţeşte pe drumul către sfinţenie, ci şi comunităţii creştine, pe care o maturizează în viaţa intimă de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi, precum şi în deschiderea misionară faţă de lume.

În educarea permanentă a credinţei, slujirea cuvântului poate avea în vedere numeroase forme de cateheză: studierea şi aprofundarea Sfintei Scripturi, citită nu numai în Biserică, ci împreună cu Biserica şi cu credinţa mereu vie a acesteia; interpretarea creştină a evenimentelor, pe care o cere vocaţia misionară a comunităţii creştine; cateheza liturgică, ce constituie o pregătire pentru primirea sacramentelor şi favorizează o înţelegere şi o trăire mai profundă a liturgiei; cateheza ocazională, care ajută la interpretarea şi la trăirea în lumina credinţei a anumitor împrejurări ale vieţii personale, familiale sau sociale; iniţiativele de formare spirituală care întăresc convingerile, deschid noi perspective şi ajută la perseverarea în rugăciune şi în hotărârea de a-l urma pe Cristos; aprofundarea sistematică a mesajului creştin printr-un studiu teologic care să educe cu adevărat credinţa, să ducă la o creştere a înţelegerii credinţei şi să-i confere creştinului capacitatea de a da seama despre speranţa sa în lumea de azi.

Dintre aceste forme, ne oprim asupra celor care sunt mai frecvente în dieceza noastră: cateheza ocazională şi cateheza sistematică.

a) Cateheza ocazională

Subiect al catehezei ocazionale poate fi, în general, orice botezat, dar, în special, familia, educatorii, învăţătorii, lucrătorii în domeniul educativ, în cel al culturii, al muncii, al sănătăţii, al timpului liber.

Destinatari acestei forme de cateheză sunt: cei care sunt încă disponibili pentru o căutare sinceră a credinţei, cei care au abandonat total credinţa şi sunt indiferenţi faţă de ea, cei care frecventează Biserica în mod neregulat sau la diferite ocazii, cei care într-un anumit mod sunt interesaţi de Cristos, dar simt o puternică reţinere faţă de Biserică. Ceea ce trebuie să fie la inima fiecărei comunităţi este ca evanghelia să ajungă la oameni şi ca toţi credincioşii să fie primitori în aşa fel încât fiecare să poată ajunge la întâlnirea cu Domnul şi cu Biserica sa. Ocaziile cele mai obişnuite şi importante sunt: pregătirea şi celebrarea sacramentelor, omilia, îngrijirea bolnavilor, liturgiile funebre, sărbătorile parohiale etc.

b) Cateheza sistematică

Cateheza sistematică se referă la expunerea în mod organic a doctrinei catolice, la educarea credinţei iniţiale a celor botezaţi şi conducerea lor la maturitatea deplină a vieţii creştine, la iniţierea lor în viaţa Bisericii şi în experienţa liturgico-sacramentală, la educarea lor în spiritul mărturiei de viaţă şi în spirit misionar (cf. Ioan Paul al II-lea, Catechesi tradendae, 21).

Fiecare creştin este responsabil de cuvântul lui Dumnezeu. Creştinul este prin natura sa un catehet. De la cateheţi se cere o solidă spiritualitate eclezială, o serioasă pregătire doctrinară şi metodologică, o constantă comuniune cu magisteriul, o profundă iubire faţă de Dumnezeu şi aproapele. Mai întâi sunt cateheţii şi apoi catehismele; ba mai mult, mai întâi de toate, sunt comunităţile ecleziale. La toate vârstele, creştinul are nevoie să se hrănească în mod adecvat cu cuvântul lui Dumnezeu. Ba mai mult, adulţii sunt în sens deplin destinatarii mesajului creştin.

2. De aprofundat

- Cum pot fi determinate comunităţile noastre să fie mai atente la diferitele ocazii de evanghelizare prezente în cateheza ocazională?

- Cum poate fi îmbunătăţită pregătirea părinţilor cu ocazia celebrării sacramentului Botezului, a primei sfinte împărtăşanii, a Mirului?

- Ce trebuie făcut pentru ca mereu celebrările euharistice cu ocazia căsătoriilor, funeraliilor să fie cu adevărat semn al unei comunităţi care trăieşte şi crede?

- Cum se poate trezi dorinţa unei cateheze sistematice în tineri şi adulţi?

- Ce trebuie făcut pentru formarea cateheţilor?

3. Lecturi
CD 12-14; 30; PO 4-6; GE 4; LG 41; AA 10-11; 24; 30.
CBC 4-10; 426-429; 1074-1075; 1094-1096; 1697; 2226; 2688.
CDC, can. 773-780.