Duminica Floriilor, 24.03.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ VESTEASCĂ

16. EVANGHELIA, CULTURĂ ŞI TRĂIRE

1. Tema

În interiorul Sfintei Scripturi, şi chiar a Noului Testament, evangheliile ocupă un loc privilegiat. Aceste patru cărţi păstrează vii figura şi cuvintele lui Isus "în care îşi găseşte împlinirea întreaga revelaţie a Dumnezeului Preaînalt" (DV 7). Aceste evanghelii sunt inseparabile de celelalte cărţi ale Bibliei. Ele se referă, asemenea lui Isus, la Scripturile vechi, arătându-le împlinirea. De altfel, conţinutul lor este iluminat de celelalte scrieri apostolice. Într-adevăr, întreg Noul Testament dă mărturie despre împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu conţinute în Vechiul Testament şi realizate în Isus Cristos.

Se poate spune, de asemenea, că întreaga Sfântă Scriptură, citită în unitatea ei în Biserică, devine evanghelie, vestea cea bună, cuvântul viu al lui Dumnezeu care transformă inimile. Astfel, evanghelia nu desemnează doar cele patru cărţi care poartă acest nume. Sfântul Paul vorbeşte tesalonicenilor despre "evanghelia sa", care "n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci şi prin putere, prin Duhul Sfânt şi prin convingerea deplină" (1Tes 1,5). Evanghelia, spune tot el, este "puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui om care crede" (Rom 1,5).

"Biserica este trimisă de Cristos să vestească vestea cea bună, să înveţe adevărul evangheliei şi să dea pâinea cuvântului lui Dumnezeu: vestirea evangheliei este primul act de caritate către om" (CEI, Evanghelizare şi mărturisirea carităţii, 1). "În timp ce noi suntem invitaţi să ne implicăm intens în noua evanghelizare, Dumnezeu însuşi este cel care, prin Cartea Sacră, evanghelizează poporul său, vorbindu-i la inimă, aşa cum un tată vorbeşte fiilor săi" (Ibidem, 5).

Evanghelizarea culturii a devenit o prioritate pentru Biserica Catolică. Ne amintim strigătul papei Paul al VI-lea din exortaţia sa apostolică Evangelii nuntiandi: "Ruptura dintre evanghelie şi cultură este fără îndoială drama epocii noastre". Continuă acelaşi papă: "Evanghelia şi evanghelizarea nu se identifică cu cultura şi sunt independente de orice cultură. Cu toate acestea, împărăţia pe care evanghelia o vesteşte este trăită de oameni legaţi de o cultură, iar construirea Împărăţiei nu poate să nu împrumute elementele culturii umane" (EN 20). Mesajul evanghelic nu a "căzut din cer". Isus a venit pe pământ pentru a-l vesti în limba ţării sale, aramaica, şi în cultura ebraică a timpului său.

Mesajul evanghelic este un mesaj pentru întreaga omenire: Dumnezeu se face om pentru a-i învăţa pe oameni să fie pe deplin oameni şi să schimbe relaţiile dintre ei în gesturi de iubire, gratuitate, dreptate. O asemenea perspectivă este realistă şi concretă. Mesajul nu este nici aerian, nici atemporal, ci are în vedere oameni care trăiesc în timpuri şi locuri determinate şi diferite. De aceea, un asemenea mesaj nu poate fi primit, înţeles şi asimilat decât dacă oamenii îl înţeleg în "limba lor" (Fap 2,11) şi în cultura lor. Prin urmare, modul de a vesti evanghelia şi de a exprima credinţa diferă de la o epocă la alta, de la o ţară la alta.

Însă mesajul evanghelic nu trebuie să se "adapteze" la limbajul şi la cultura unei epoci, a unei ţări sau a unui grup social, pentru că orice cultură este trecătoare şi riscul ar fi de a cădea pradă unei mode, de a fi compromis sau de a fi trădat. Dimpotrivă, ar fi mai bine dacă s-ar încerca să se înţeleagă noua cultură, descoperindu-i valorile în lumina evangheliei şi transfigurându-le pentru ca ele să ducă la desăvârşirea oamenilor care trăiesc în această cultură. Oricum, va rămâne mereu o tensiune între mesajul evanghelic şi orice cultură: este condiţia pentru ca ele să se mărească reciproc.

Trăim într-o societate căreia îi place încă să se definească drept creştină, dar care, în alegerile practice, de multe ori reneagă această identitate. Cultura predominantă, răspândită şi în zona noastră, marcată de prăbuşirea ideologiilor socialiste şi comuniste şi de afirmarea celor liberale şi capitaliste, tinde să reducă doctrinele etice şi religioase la rangul de simple opinii, vede viaţa ca o autorealizare individuală şi alimentează în mod artificial dorinţele transformându-le chiar în drepturi. De aici derivă exigenţa unui nou "proiect cultural", inspirat din valorile evangheliei, deschis către dialogul cu toţi, dar care să fie, în acelaşi timp, un proiect curajos prin mărturia pe care o dă şi un proiect creativ prin propunerile pe care le face.

O caracteristică importantă a timpului nostru este rolul dominant al mijloacelor de comunicare socială în elaborarea şi în transmiterea unor noi stiluri de viaţă. Cu toţii asistăm la "revoluţia" economică, socială, culturală şi psihologică produsă de noile tehnologii, căreia trebuie să-i analizăm cu atenţie şi riscurile, dar şi valenţele pozitive: vestirea evangheliei poate să beneficieze de pe urma acestor realizări.

Comunitatea noastră simte nevoia unei comunicări mai profunde a mesajului evanghelic şi este conştientă de necesitatea de a-şi actualiza propriul limbaj religios şi de a individualiza trăsăturile distinctive ale culturii în care trăieşte. În ceea ce priveşte mijloacele de care dispunem, trebuie notată prezenţa revistei lunare diecezane "Lumina creştinului", a revistei trimestriale pentru copii "Isus, prietenul copiilor", a buletinelor de specialitate, parohiale şi asociative, care presupun o calificare crescândă; în unele locuri există unele iniţiative de colaborare cu posturile de radio şi de televiziune locale. Pentru a nu rămâne nepregătiţi în faţa acestor noi provocări, trebuie să învăţăm noi înşine cum se folosesc aceste noi mijloace de comunicare, dar şi să formăm persoane competente care să le folosească în sens creştin, iar ascultătorilor să le oferim instrumentele necesare pentru a face un bun discernământ al valorilor.

2. De aprofundat

- Cum putem să elaborăm şi să răspândim o cultură care să reînnoiască, după principiile evangheliei, viziunea despre viaţă, familie, societate, economie, politică?

- Cum comunică Biserica noastră locală mesajul evanghelic în interiorul şi în exteriorul ei?

- Care este rolul revistei diecezane lunare şi a altor publicaţii creştine? Cum pot fi mai mult promovate şi citite?

- Cum se poate îmbunătăţi calitatea comunicării noastre şi a limbajului pe care îl folosim?

- Cum se poate stabili o pastoraţie organică a comunicării sociale?

- Cum se pot forma emiţători şi receptori care să transmită valorile creştine şi să le primească în mod responsabil şi critic?

3. Lecturi
GS 40-45; 53-62.
CBC, 2419-2425. CDC, can. 793-795.