Duminica a IV-a din Post, 10.03.2002

II. ESTE TRIMISĂ ÎN MISIUNE SĂ VESTEASCĂ

14. EVANGHELIZAREA

1. Tema

A evangheliza înseamnă a vesti evanghelia. Termenul se referă la o realitate bogată, complexă şi dinamică pe care nici o definiţie nu o poate cuprinde în mod satisfăcător. De fapt, transmiterea evangheliei comportă aspecte foarte diferite. Avem, mai întâi, unul global, este vorba de creşterea geografică a creştinismului de-a lungul veacurilor; apoi, unul personal, adică drumul pe care îl parcurg cei care primesc credinţa şi Botezul; şi, în sfârşit, unul cultural, adică impregnarea culturilor, a mentalităţilor, a modurilor de viaţă cu valorile creştine.

Mult timp, evanghelizarea a fost rezervată "specialiştilor": apostolii şi, apoi, misionarii. Poporul creştin se asocia cu rugăciunea şi ajutorul financiar la aceste eforturi adesea eroice. În ultimele decenii, într-o societate în care credinţa nu mai este ceva ce merge de la sine, în care cultura şi morala creştină sunt peste tot puse în discuţie, s-a conştientizat tot mai mult faptul că evanghelizarea, apostolatul, misiunea revin tuturor celor botezaţi.

"Trimisă de Dumnezeu la popoare pentru a fi «sacrament universal de mântuire», Biserica, în virtutea exigenţelor profunde ale propriei catolicităţi, ascultând de porunca Întemeietorului ei, se străduieşte să vestească tuturor oamenilor evanghelia" (AG 1).

Cuvântul "misiune", de origine latină, are acelaşi conţinut ca şi termenul "apostolat", de origine greacă. Biserica apostolică este o Biserică misionară, trimisă. Catolică, ea arde de nerăbdarea de a vedea evanghelia vestită la toţi oamenii: "Vai mie, dacă nu vestesc evanghelia" (1Cor 9,18).

Misiunea Bisericii îşi are izvorul în Dumnezeu. Ea prelungeşte misiunea pe care Fiul a primit-o de la Tatăl de a împăca lumea cu el, o misiune de sfinţire şi de comuniune care se împlineşte în Duhul Sfânt, trimis de Tatăl şi de Fiul (cf. AG 2-4). Această misiune, Isus a încredinţat-o apostolilor, atunci când le-a spus: "Aşadar, mergeţi, învăţaţi toate popoarele, botezându-le în numele în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Mt 28,18).

Misiunea de a vesti evanghelia revine în primul rând "episcopilor ajutaţi de preoţi şi avându-l în frunte pe urmaşul lui Petru" (AG 5). Însă ea este încredinţată, în unire cu aceştia, tuturor celor botezaţi. Biserica întreagă este misionară. Evanghelizarea revine întregului popor al lui Dumnezeu. "Cristos... îşi împlineşte misiunea profetică până la deplina manifestare a slavei sale, nu numai prin ierarhie, care învaţă în numele şi prin puterea lui, ci şi prin laici, pe care i-a constituit de asemenea ca martori, înzestrându-i cu simţul credinţei şi cu harul cuvântului" (LG 35).

Necesitatea evanghelizării în zilele noastre a fost subliniată şi de papa Paul al VI-lea în exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi (1975), unde spune: "Condiţiile societăţii ne obligă pe toţi să revedem metodele, să căutăm cu orice mijloace să studiem modul în care putem să ducem la omul modern mesajul creştin, singurul în care el poate să găsească răspunsul la întrebările sale şi forţa pentru implicarea sa în solidaritatea umană... Este absolut necesar să ne aşezăm în faţa patrimoniului de credinţă pe care Biserica are datoria de a-l conserva în puritatea sa intangibilă, dar şi de a-l prezenta oamenilor din timpul nostru, în măsura posibilului, într-un mod care să fie uşor de înţeles şi convingător" (Paul al VI-lea, Evangelii nuntiandi, 3).

Reluând învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican şi făcându-se ecoul Sinodului episcopilor din 1987, consacrat "vocaţiei şi misiunii credincioşilor laici în Biserică şi în lume", papa Ioan Paul al II-lea, în exortaţia sa apostolică Christifideles laici, subliniază că "Numai o nouă evanghelizare poate să asigure creşterea unei credinţe clare şi profunde, capabile să facă din aceste tradiţii o forţă de libertate autentică. Desigur, este necesar să se refacă pretutindeni ţesutul creştin al societăţii umane. Dar condiţia este să se refacă ţesutul creştin al comunităţilor bisericeşti" (Ioan Paul al II-lea, Christifideles laici, 34).

Cuvântul misiune îmbracă adesea şi un sens particular. Este vorba de "datoria de a predica evanghelia şi de a implanta Biserica la popoare sau la grupuri care încă nu cred în Cristos" (AG 6). Această sarcină misionară, pentru care întreaga Biserică trebuie să-şi unească forţele, revine şi Bisericii locale, faţă de cei "care trăiesc pe acelaşi teritoriu cu ea şi nu cred încă în Cristos" (AG 20). Biserica realizează această activitate prin vestirea cuvântului lui Dumnezeu şi prin mărturia membrilor ei, care îşi manifestă bucuria de a crede şi de a trăi conform evangheliei.

Timpul nostru are nevoie de o nouă evanghelizare. Biserica trebuie să vadă în evanghelizare, aşa cum a văzut totdeauna, harul şi vocaţia sa proprie (Evangelii nuntiandi, 14). Ea trebuie să recunoască, printre carismele şi ministerele ce i-au fost date pentru ca ea să fie pe deplin catolică, vocaţia misionară a laicilor, călugărilor sau preoţilor trimişi la cei care nu sunt creştini. Ea trebuie să găsească în rugăciune, aşa cum a invitat-o Domnul, puterea pentru a-şi continua cu ardoare sarcina sa misionară.

Biserica doreşte cu tărie să-şi împărtăşească credinţa, să-i ajute pe cei cărora li se adresează să-l întâlnească pe Cristos, să primească evanghelia sa şi să trăiască viaţa sa. Pentru aceasta ea trăieşte, pentru aceasta ea se roagă, dă mărturie şi lucrează. Dar ea ştie bine că aderarea la credinţa creştină depinde de acţiunea liberă a Duhului Sfânt şi nu este adevărată decât dacă este liberă. De aceea, activitatea misionară, tocmai pentru că doreşte să facă să strălucească evanghelia în inima oamenilor şi a popoarelor, nu poate fi concepută fără un dialog cu oamenii la care este destinată această evanghelie.

2. De aprofundat

- Cum este înţeleasă evanghelizarea şi cât de mult sunt evanghelizate comunităţile noastre?

- Ce raport există între evanghelizare, sacramentalizare şi activităţile sociale desfăşurate în dieceza noastră?

- Care sunt instrumentele cele mai adecvate pentru a cunoaşte realitatea socială, politică, economică, spirituală în care trăieşte omul de astăzi şi cum putem face ca evanghelia lui Cristos să ajungă în inima sa?

- Este vizibilă şi convingătoare mărturia pe care o dau comunităţile noastre despre valorile în care cred şi pe care le promovează: Sfânta Treime, concepţia creştină despre om, respectul vieţii, morala creştină, solidaritatea, pacea, dreptatea, ocrotirea creaţiei etc.?

3. Lecturi
LG 35; AG 5-10.
CBC, 904-907; 927-933. CDC, can. 781-792.