Duminica a III-a din Post, 03.03.2002

I. BISERICA, NOUL POPOR AL LUI DUMNEZEU: ORGANISMELE DE COORDONARE

13. ORGANISMELE DE COORDONARE A ACTIVITĂŢII PASTORALE

1. Tema

a) Consiliul prezbiteral

"Aşadar, episcopii, în virtutea darului Duhului Sfânt dat preoţilor prin hirotonire, au în preoţi colaboratori şi sfătuitori necesari în slujirea şi în funcţia lor de a învăţa, de a sfinţi şi de a păstori poporul lui Dumnezeu (...) Pentru ca acest lucru să se realizeze practic, să se înfiinţeze, într-un mod adecvat condiţiilor şi necesităţilor de azi, o comisie sau un senat de preoţi, în forma şi după normele juridice care urmează a fi stabilite; acest organism ce reprezintă preoţimea trebuie să-l poată ajuta efectiv prin sfaturile sale pe episcop în conducerea diecezei" (PO 7).

Consiliul prezbiteral, voit de Conciliul al II-lea din Vatican, reuneşte reprezentanţi ai tuturor preoţilor dintr-o dieceză: jumătate dintre ei sunt aleşi de preoţi, o parte sunt membri de drept, iar ceilalţi sunt numiţi de episcop. Consiliul prezbiteral este consultat de episcop în toate problemele importante. Dintre membrii consiliului prezbiteral, episcopul poate alege 6-12 consultori care au misiunea, în cazul în care scaunul episcopal devine vacant, să aleagă administratorul diecezan care să conducă dieceza în timpul vacanţei scaunului episcopal.

În dieceza noastră, consiliul prezbiteral este format din 28 de membri, dintre care 12 sunt consultori.

b) Consiliul pastoral diecezan

"Dacă circumstanţele pastorale cer acest lucru, în fiecare dieceză să fie instituit un consiliu pastoral, căruia îi revine datoria, sub autoritatea episcopului, să caute să descopere problemele legate de activităţile pastorale din dieceză, să le examineze şi să propună soluţii practice" (CDC, can. 511).

"Recentul Sinod a cerut... să se favorizeze crearea de consilii pastorale diecezane, la care să se recurgă în funcţie de oportunităţi. Este vorba, în realitate, de principala formă de colaborare şi de dialog, precum şi de discernământ, la nivel diecezan" (Ioan Paul al II-lea, Christifideles laici, 25).

Consiliul pastoral diecezan rezultă a fi organismul privilegiat de întâlnire şi de confruntare dintre păstor (şi colaboratorii săi direcţi) şi laici, care, ca urmare a vocaţiei baptismale şi a pregătirii şi competenţei lor, pot face cunoscută propria părere în ceea ce priveşte binele Bisericii particulare şi să propună sfaturi practice cu referire la activităţile pastorale (cf. Paul al VI-lea, Ecclesiam suam, 16; CDC, can. 511-514).

Consiliul pastoral diecezan este alcătuit în principal din laici ca reprezentanţi ai poporului lui Dumnezeu dintr-o dieceză. Membrii săi sunt aleşi astfel încât să fie reprezentate diferitele sectoare geografice, condiţii sociale şi activităţi apostolice ale diecezei. El deliberează asupra problemelor referitoare la evanghelizarea diecezei, stabilind astfel un contact rodnic între responsabilul diecezei, creştinii angajaţi în condiţii concrete de viaţă şi instituţiile ecleziastice. Printre tematicile abordate de acest organism trebuie să se afle evanghelizarea şi cateheza, pastoraţia tineretului, pastoraţia copiilor, familia, problemele sociale, pastoraţia parohială etc.

c) Consiliul pastoral parohial

"Dacă, după aprecierea episcopului diecezan, fiind ascultată părerea consiliului prezbiteral, se consideră că este oportun, în fiecare parohie să fie constituit un consiliu pastoral, care este condus de paroh şi în care credincioşii, împreună cu cei care participă în virtutea oficiului la grija pastorală a parohiei, să contribuie la creşterea activităţii pastorale" (CDC, can. 536, § 1).

Comuniunea şi participarea credincioşilor laici la viaţa parohiei, implicarea comună în rezolvarea problemelor de pastoraţie ale comunităţii "trebuie să-şi găsească dezvoltarea sa adecvată şi structurată prin punerea în valoare, într-un mod mai clar, amplu şi decis a consiliilor pastorale parohiale. În circumstanţele actuale, credincioşii laici pot şi trebuie să facă foarte mult pentru creşterea unei autentice comuniuni ecleziale în cadrul parohiilor lor şi pentru a redeştepta elanul misionar faţă de necredincioşi şi faţă de înşişi credincioşii care au abandonat sau au diminuat practicarea unei vieţi creştine" (Ioan Paul al II-lea, Christifideles laici, 27).

Recomandat în mod insistent, chiar dacă nu şi obligatoriu, consiliul pastoral parohial nu există încă în parohiile din dieceza noastră.

2. De aprofundat

- Consiliul prezbiteral exprimă acea fraternitate sacramentală a preoţilor necesară pentru a instaura raporturi de caritate şi de dialog cu episcopul, cu ceilalţi preoţi şi cu credincioşii laici?

- Ce sugestii puteţi oferi pentru intensificarea unui dialog sincer cu episcopul prin intermediul consiliului pastoral diecezan?

- În ce mod ar putea consiliul pastoral diecezan să reprezinte întreaga porţiune a poporul lui Dumnezeu, care este dieceza, în articularea sa pe zone pastorale, în varietatea stărilor de viaţă şi în pluralitatea condiţiilor sociale, a profesiilor şi a asociaţiilor?

- Cum ar putea consiliul pastoral diecezan să se implice în elaborarea unui plan pastoral diecezan?

- Cum se poate favoriza dialogul, comuniunea şi participarea generoasă şi responsabilă a credincioşilor la activităţile parohiei?

- De ce nu se constituie în fiecare parohie din dieceza noastră un consiliu pastoral parohial?

- Cum s-ar putea consiliul pastoral parohial să se implice în elaborarea unui plan pastoral al parohiei şi în verificarea acestuia?

- În ce raport s-ar putea pune consiliul pastoral parohial cu activităţile pastorale din zona pastorală? Dar cu consiliul pastoral diecezan?

3. Lecturi
PO 7; CD 27.
CDC, can. 495-502; 511-514.