Duminica a II-a din Post, 24.02.2002

I. BISERICA, NOUL POPOR AL LUI DUMNEZEU: STRUCTURILE ECLEZIALE DIECEZANE

12. STRUCTURILE ECLEZIALE DIECEZANE

1. Tema

a) Curia diecezană

Biserica, sfântă şi divină, pentru a-şi desfăşura misiunea sa în istorie, are nevoie de structuri, organisme şi competenţe. Episcopul, la rândul său, are nevoie de colaboratori cu capacităţi funcţionale, operative şi aplicative, în serviciul de conducere.

"Curia diecezană trebuie astfel organizată încât să devină pentru episcop un instrument adecvat, nu numai pentru administrarea diecezei, ci şi pentru realizarea operelor de apostolat. Preoţii şi laicii care fac parte din curia diecezană să fie conştienţi că îşi dau concursul la slujirea pastorală a episcopului" (CD 27).

Curia Diecezei de Iaşi este structurată după două dimensiuni: directivă şi consultativă.

Organe directive. Alături de episcopul Petru Gherghel, căruia îi revine dreptul divin de a conduce Biserica locală, din organele directive mai fac parte, prin decizie canonică, episcopul auxiliar şi vicarul general, PS Aurel Percă, vicarul episcopal pentru viaţa consacrată, Mons. Alois Fechet. Aceştia constituie consiliul episcopal. Sarcini directe au, de asemenea, vicarul judiciar şi preşedintele tribunalului bisericesc diecezan, pr. Mihai Patraşcu, cancelarul şi secretarul, pr. Grigore Duma, şeful biroului personal şi arhivarul, pr. Francisc Gârleanu, şi economul diecezan, pr. Petru Gabor.

Organe consultative. Acestea sunt: Colegiul Consultorilor, Consiliul Prezbiteral, Comisia Pentru Cler, Comisia Liturgică, Comisia Biblică, Departamentul de Istorie a Bisericii Catolice din Moldova, Oficiul Diecezan pentru Cateheză şi Centrul Misionar Diecezan.

b) Parohia

"Comuniunea eclezială, deşi are întotdeauna o dimensiune universală, îşi găseşte expresia sa cea mai imediată şi vizibilă în parohie: ea este ultima localizare a Bisericii, este într-un anumit sens Biserica însăşi care trăieşte în mijlocul caselor fiilor şi fiicelor sale (...) Parohia nu este în principal o structură, un teritoriu, o clădire, ci este mai degrabă «familia lui Dumnezeu, ca o fraternitate animată de Duhul de unitate», este «o casă familială, fraternă şi primitoare», este «comunitatea credincioşilor»" (Ioan Paul al II-lea, Christifideles laici, 26; cf. şi nr. 27).

În parohie, "credinciosul poate să trăiască de fapt viaţa sa creştină zilnică... Preotul îl reprezintă pe episcop şi astfel parohia reprezintă în sine Biserica Universală. În baza relaţiei sale cu Biserica particulară, parohia constituie de fapt şi astăzi forma primă de comunitate eclezială care nu poate fi înlocuită" (CEI, Comuniune şi comunitate, 41).

După statistica din anul 2001, în Dieceza de Iaşi sunt 125 de parohii, 13 parohii în administraţie, 238 de filiale, organizate în 9 decanate. În total, în dieceză trăiesc 264.381 de credincioşi în 79.233 de familii, păstoriţi de 300 de preoţi, dintre care 207 sunt diecezani iar 93 sunt călugări.

c) Decanatul

Decanatul este o circumscripţie ecleziastică diecezană formată din mai multe parohii. Responsabilul unui decanat este numit de episcop după consultarea clerului care lucrează în acel decanat. Funcţia decanului, limitată în timp, nu este legată, ca mai înainte, de luarea în primire a unei parohii anumite. Organizarea în decanate permite o mai bună colaborare între parohii.

În dieceza noastră există nouă decanate: Iaşi (16 parohii), Siret (12 parohii), Roman (16 parohii), Bacău (21 de parohii), Bucovina (11 parohii), Piatra (14 parohii), Traian (12 parohii), Trotuş (15 parohii) şi Vrancea (8 parohii).

d) Bunurile bisericeşti şi folosirea lor

"Credincioşii sunt obligaţi să vină în ajutorul trebuinţelor Bisericii, pentru ca ea să aibă la dispoziţie cele ce sunt necesare pentru cultul divin, pentru operele de apostolat şi de caritate, şi pentru întreţinerea onestă a slujitorilor" (CDC, can. 222, § 1).

Patrimoniul bisericesc este rezultatul a ceea ce generozitatea credincioşilor a dăruit pentru viaţa şi continuitatea în timp a Bisericii. Ofertele în bani, donaţii, moşteniri, prestarea gratuită de mână de lucru: acestea sunt modalităţile principale de sprijinire economică a Bisericii. O mare parte dintre resursele dobândite astfel sunt imediat utilizate sau utilizabile pentru cheltuielile curente ale diferitelor activităţilor; doar o modestă parte este capitalizată pentru a constitui o bază patrimonială minimă pentru necesităţile Bisericii.

2. De aprofundat

- Care este conştiinţa importanţei şi a semnificaţiei profunde pe care o avem despre parohie? Cum trăieşte parohia noastră comuniunea? Într-un stil de dialog şi de primire?

- Parohia stimulează participarea şi coresponsabilitatea laicilor?

- Care este conştiinţa apartenenţei la comunitatea parohială în cei care participă la Euharistia duminicală?

- Ce raport are parohia cu celelalte parohii vecine şi cu structurile diecezane?

- Care este raportul parohiei cu asociaţiile, mişcările şi grupările bisericeşti? Există colaborare pentru unica misiune eclezială?

- Centrele şi instituţiile diecezei trebuie să fie dotate suficient cu bunuri de serviciu. Ce observaţii se pot face referitor la aceste bunuri?

- Deciziile referitoare la gestionarea bunurilor, chiar şi în respectul responsabilităţilor personale, sunt luate "în mod colegial", consultând organismele comunitare şi diecezane? Cum se ţine seama de "colegialitatea verticală", adică de respectarea regulilor şi al practicilor stipulate de dreptul canonic?

- Cum sunt folosiţi diferiţii tehnicieni competenţi în diferitele şi complexele sectoare administrative?

- Care sunt iniţiativele promovate pentru a spori capacitatea de transparenţă internă şi externă în ceea ce priveşte gestiunea bunurilor? Care sunt dificultăţile întâlnite?

3. Lecturi
CD 25-32.
CBC, 2179.
CDC, can. 469-504; 515-552; 553-555; 1254-1310.