Sinodul diecezan
Timp sacru destinat pentru:

• a ne ruga împreună
  
• a reflecta împreună
  
• a trăi împreună
  
• a crede împreună
  

Ce este sinodul?
Cuvântul sinod vine din limba greacă şi înseamnă "a merge împreună". A fost folosit în Biserica din primele veacuri pentru a indica un moment special de întâlnire între responsabilii comunităţilor, fie la nivelul Bisericii Universale (şi acestor întâlniri li s-a dat şi numele de "conciliu", ceea ce înseamnă "chemare de a fi împreună"), fie la nivelul diferitelor Biserici particulare în jurul propriului episcop.

Sinodul diecezan este adunarea şi lucrarea în care episcopul, folosindu-se de aportul unor experţi în teologie, pastoraţie şi drept canonic, şi folosind sugestiile diferitelor componente ale comunităţii diecezane, exercită în mod solemn oficiul şi ministerul de a paşte turma ce i-a fost încredinţată (Ecclesiae imago, nr. 163).

Sinodul diecezan este adunarea preoţilor şi a altor credincioşi ai Bisericii particulare, aleşi pentru a oferi ajutor episcopului diecezan cu privire la binele întregii comunităţi diecezane, după normele canoanelor. (Codul de drept canonic, can. 460)

La ce foloseşte sinodul?
Este un organism consultativ care ajută episcopul:

• să analizeze viaţa şi realitatea unei Biserici locale;
  
• să adapteze legile şi normele universale la dieceză;
  
• să indice metode de adoptat în activitatea pastorală;
  
• să înlăture dificultăţile inerente apostolatului şi conducerii;
  
• să stimuleze opere şi iniţiative cu caracter general;
  
• să corecteze erorile cu privire la credinţă şi morală.
  

• membri de drept (vicarii episcopali, consiliul prezbiteral, rectorul seminarului);
  
• membri aleşi din comunităţile parohiale (în lipsa consiliului pastoral diecezan şi cel parohial, la propunerea parohului şi convocarea din partea episcopului);
  
• membri la libera alegere a episcopului;
  
• observatori ai altor comunităţi necatolice.
  

• rugându-se în particular şi în comun;
  
• participând activ la fazele antepregătitoare şi pregătitoare la nivel parohial;
  
• participând activ la faza pregătitoare în cadrul grupului sau asociaţiei din care face parte;
  
• informându-se, luând act de lineamenta, făcând să ajungă la secretariatul sinodului observaţii, propuneri, dorinţe şi sugestii pentru o acţiune pastorală mai eficace a Bisericii locale la acest început de nou mileniu;
  
• implicând pe toţi cei din jur - prieteni, colegi de muncă, de şcoală etc. - într-un eveniment atât de important pentru dieceză.
  

27 aprilie - 1 mai 1663 - Sinod la Bacău.

30 octombrie 2000 - PS Petru Gherghel în cadrul consiliului prezbiteral a adus în discuţie perspectiva de a organiza un sinod diecezan.

5 ianuarie 2001 - încheierea jubileului şi anunţarea începerii pregătirilor pentru celebrarea sinodului diecezan.

1 mai 2001 - înfiinţarea şi numirea Comisiei Pregătitoare, faza antepregătitoare.

5 mai 2001 - Comisia Pregătitoare a stabilit chestionarul (cu patru întrebări) care a fost trimis tuturor preoţilor şi institutelor de viaţă consacrată.

22 octombrie 2001 - Comisia de Pregătire a Sinodului Diecezan a prezentat "Raportul asupra răspunsurilor date de preoţii şi institutele de viaţă consacrată din Dieceza de Iaşi cu privire la celebrarea Sinodului". S-a luat în discuţie cum se elaborează "lineamenta" şi s-a prezentat o schemă teologică: "Duc in altum: Biserica, noul popor al lui Dumnezeu, este trimisă în misiune la oamenii de astăzi". Aceasta va folosi la construirea catehezelor ce vor constitui pregătirea pentru înţelegerea rolului sinodului din partea credincioşilor Diecezei de Iaşi şi angajarea lor la lucrările sinodale.

8 decembrie 2001 - proclamarea şi convocarea solemnă a sinodului diecezan şi stabilirea structurilor necesare pentru acest eveniment istoric.