» înapoi la cuprins «

Despre sr. Varvara Ghiurcă

Pentru că anul acesta este dedicat persoanele consacrate, m am gândit că sunt multe surori, din diferite congregaţii, care au fost o adevărată mărturie de credinţă în perioada comunistă şi nu numai. Multe dintre ele au făcut voturile la scaunul de spovadă sau într o capelă improvizată pentru câteva zeci de minute. Printre acestea se numără şi sr. Varvara Ghiurcă din Institutul Diecezan "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot". Redăm mai jos datele pe care sr. Iuliana Sulteş (SCMP) le a aflat de la părintele Iosif Sescu.

Sr. Varvara Ghiurcă s-a născut la 25 noiembrie 1942 la Fundu Răcăciuni, judeţul Bacău, din părinţii Gherghel şi Varvara. A început activitatea în anul 1977, în Parohia Ploscuţeni, apoi în Parohia Fundu Răcăciuni. După anul 2000 a mai activat în Parohia "Sfântul Nicolae" din Bacău.

A făcut primele voturi la 26 aprilie 1992 la Institutul Teologic din Iaşi, iar voturile perpetue la 16 iulie 1998 în biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Roman.

La vârsta de 23 de ani, în urma sfaturilor părintelui Gheorghe Farţadi, a făcut vot de curăţie în ascuns, după care a mers la Oneşti într o familie unde a lucrat ca menajeră timp de 13 ani. La îndrumarea preoţilor Petru Gabor şi Anton Sar, în anul 1977 sora şi a început activitatea în Parohia Ploscuţeni, ajutând la treburile parohiei şi ale biserici. Paroh era pr Iosif Sescu.

Sora Varvara a fost una dintre victimele regimului comunist. Într o noapte a lunii martie 1982, în urma unui pariu, securiştii au pătruns în toiul nopţi (ora 1.00 cu aproximaţie), în casa parohială din Ploscuţeni. Au găsit o pe sora în camera ei, au luat o la bătaie, au desfigurat o, i au turtit nasul, i au înfipt cuţitul într o parte şi în alta a tâmplei de mai multe ori, au lovit o la mâini, au legat o şi au bătut o până au lăsat o inconştientă crezând o moartă.

Părintele a auzit zgomote, dar a crezut că poate sora nu se simte bine sau căuta ceva. Cineva a bătut la uşa părintelui. Crezând că este sora, a spus să intre. Era Valentin Susanu cu încă doi securişti. Au intrat în dormitorul părintelui şi au ordonat ca părintele să fie bătut. Părintele a încercat să se apere, să se ascundă sub pat sau sub masă. I au băgat cuţitul în dreptul inimii în partea de jos. A fost lovit la picioare cu nişte aţă din cânepă care avea la capete piatră de mare. A auzit cum li s a spus să i taie beregata ca să l omoare. Într un final, lăsându l într o baltă de sânge, crezând că e mort, au plecat spunând: "L am dat gata şi pe ăsta!" Avea numai răni deschise. După ce şi a revenit puţin a mers să o caute pe sora. Nu a găsit o. S a întors în camera lui, s a spălat puţin şi s a dus din nou la sora în cameră şi a strigat o de mai multe ori. S a auzit un răspuns slab: "Cine sunteţi, nu vă cunosc?" Într un final l a recunoscut pe părintele. Era legată la mâini şi desfigurată. Părintele a scos o de sub pat a învelit o într un cearşaf şi a plecat să de a telefon să vină salvarea. Pe atunci toate aveau legături cu securitatea. Când au auzit, miliţienii au spus: "Cum nu a murit! mai trăieşte!"

Părintele a mers la un asistent medical, Gheorghe Bereş, ca să cheme salvarea. Între timp a venit la faţa locului un miliţian. Deoarece vecinii erau acolo, au încercat să l convingă pe părintele că de fapt au fost nişte ţigani din Tecuci. Pe sora au trimis o cu salvarea, fiind însoţită de o vecină. Pe drum securiştii au oprit salvarea şi pentru că vecina era cu ea nu au avut ce face, au lăsat s o ducă la spitalul din Focşani. Când au văzut o, medicii au spus că dacă ajungea mai târziu trebuiau să i amputeze mâna că nu mai aveau ce face.

La spital a venit procuratura, l au acuzat pe părintele de multe lucruri... iar sorei i s a ordonat să facă diferite controale... În una dintre mărturii sora Varvara spunea: În perioada cât am activat la Ploscuţeni am trecut prin grele încercări din cauza comuniştilor, am fost bătuţi atât eu cât şi părintele, "cu o bătaie soră cu moartea".

La spital era un doctor, fost seminarist ortodox, care l a luat în evidenţă pe părintele. După ce i a povestit tot ce s a întâmplat, l a operat şi s a purtat frumos. A doua zi, în urma întâlnirii cu securiştii, doctorul şi a schimbat atitudinea.

În una din zilele în care părintele se refăcea pe patul spitalului, doctorul a fost chemat de securişti pe hol. După convorbirea cu ei s a întors trist şi a început să caute scuze că nu mai ştie cum să procedeze pentru că rănile nu i se mai închid şi că trebuie să meargă în sala de laborator. Părintele a înţeles că vor să l omoare, să i facă o injecţie sau ceva de genul acesta. Aşa că pentru a şi face analize a mers la un alt laborator din afara secţiei respective.

Multă vreme când securiştii îl întâlneau pe părintele îl luau în râs şi spuneau: "Hei tu, care acum trebuia să fii mort, povesteşte cum şi ce s a întâmplat atunci".

Sora, deşi a suferit mult, a ştiut să şi trăiască ultimii ani din viaţă cu seninătate şi cu zâmbetul pe buze, a fost o persoană potrivită la momentul potrivit. Să se odihnească în pace şi să se bucurie de fericirea veşniciei.

Sr. Varvara a trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de 14 martie 2014 (ora 8.15), în vârstă de 71 de ani.

Sr. Iliana Sulteş (SCMP)

» înapoi la cuprins «